Pãi tocmai, cã ni s-a dat dreptul sã alegem, iar problema nu s-a "rezolvat" de la sine, ba chiar mai mult, s-a agravat. Mentalitatea "eu fac ce am chef și mã doare fix în pix dacã deranjez pe alții sau nu, cui nu-i convine n-are decît sã se care" este prea adînc înrãdãcinatã în ADN-ul românilor.
Și poate cã nu numai al românilor. Nici la alții, aparent mai civilizați decît noi, nu s-a "rezolvat" decît prin interdicție.

Fara cuvinte
https://www.google.ro/url?sa=t&source=web&r...Ox8vbTU6-ddFmDg

Eu nu am vazut nicaieri interzicerea asta....

Eu nu am vazut nicaieri interzicerea asta....

Eu nu am vazut nicaieri interzicerea asta....

Succes sa mergi intr-o instanta si sa demonstrezi ca fumatul in public este un drept al tau.

Domnule Dacian Cioloș,
Legea anti-fumat aprobatã ieri este discriminatorie pentru mai bine de un sfert din populația adultã a țãrii. Posibil și neconstituționalã, dacã ne uitãm la Art. 26 și 45 din legea fundamentalã, care spun
”Art. 26 – Viaþa intimã, familialã ºi privatã
(1) Autoritãþile publice respectã ºi ocrotesc viaþa intimã, familialã ºi privatã.
(2) Persoana fizicã are dreptul sã dispunã de ea însãºi, dacã nu încalcã drepturile ºi libertãþile altora, ordinea publicã sau bunele moravuri.”
”Art. 45 – Libertatea economicã
Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniþiativã ºi exercitarea acestora în condiþiile legii sunt garantate.”
Prin felul în care este formulatã legea noi, fumãtorii - și antreprenorii care ar dori sã transforme acest viciu în afacere - suntem transformați în cetãțeni de categoria a doua, privați de aceste drepturi garantate de Constituție.
Precizez cã nu obiectez, de principiu, fațã de interzicerea fumatului în spațiile publice. Personal, fumez doar acolo unde am voie - adicã acasã, pe stradã și în locantele unde fumatul este (încã) permis.
Afirm asta pentru cã nu am vãzut, în noua lege, nicio portițã care sã-mi permitã sã-mi deschid o locantã unde sã se poatã fuma legal. Unde sã nu poatã intra decît adulți avizați care nu sunt deranjați de fumul de țigarã și care-și asumã consecințele fumatului.
Ideea mea de afacere este sã deschid un club pentru adulți care sã-și poatã consuma viciul legal (la fel de legal ca alcoolul).
Dacã mã apuc sã vînd bere și cafea la mine în bucãtãrie, unde pot fuma, comit o infracțiune pentru cã desfãșor activitãți economice netaxate/ilicite.
Dacã încerc sã-mi deschid clubul meu pentru fumãtori, unde sã lipești țigara de cafea și trabucul de-un coniac -, clubul meu, chiar și accesibil doar pe bazã de carnet de membru, este ilicit, pentru cã, potrivit noii legi și a definiției spațiului public din noua lege, nu pot gãsi niciunul unde sã se fumeze legal (nu pot sta, totuși, la o țigarã cu prietenii doar pe Internet, nu...?)
De asemenea, dacã aș fi deja antreprenor și aș avea locanta mea, în care vreau sã pãstrez posibilitatea de a fuma, nu am nicio posibilitate legislativã de a face asta.
În aceste condiții, domnule prim-ministru, aștept de la dumneavoastrã (dupã ce am citit http://www.hotnews.ro/stiri-politic-206710...sustin-…) sã vã aplecați mai mult asupra complementului ”pe deplin” din afirmația de mai sus. Sau sã admiteți cã sunteți în asentimentul unei legi care transformã mai bine de un sfert dintre cetãțenii români în cetãțeni de categoria a doua.
Altfel, cu stimã.
Paul Vîrvea, fumãtor

Mie mi se pare ok ce zice tanti aia, indiferent cine o fi ea.
Pentru ca altfel, toate unitatile care sunt vizate acum de noua lege se vor "transforma" subit in cluburi private. Practic nenea ala cere o  portita legala ca sa faca ce facea si pana acum.

Plus ca vine cu argumente cretine si manipulatoare.

Caz in care vreau si eu portita sa merg cu 100 km/h prin oras, pentru ca legea care ma obliga sa merg cu 60 imi ingradeste dreptul meu de a conduce. Cine nu vrea sa se intalneasca cu mine pe strada cand am 99km/h sa stea acasa. Sau sa-si asume ca e unu' care merge tare. Ce atatea mimoze...

Ca sa nu mai zic ca dreptul meu de a conduce l-am obtinut printr-un examen, nu m-am nascut cu el, ca "dreptul" de a fuma....

Laurentiule, tu de ce te-ai lasat cand te-ai lasat si nu, sa zicem, cu 3 ani mai devreme?

Nu mi-ai raspuns la intrebare. Nici eu nu fumam cand eram racit.

Mai pe scurt, am fumat din prostie.

Bre, io nu mai pot cu banii la scoala. Care este metoda cea mai simpla si legala sa nu mai dai bani la fondurile poolii si ale aventurii la scoala fara sa iti fie marginalizat copilu? Parintii astia-s debili, au ajuns de iau cercei de haur la doamne. Da ce cumetre, de fer nu merge?
Daca le cere copilu bani de mec, il imbrancesc  cat colo, da pentru doamna "se poate, cum sa nu, cat tre sa dau?"

Ca ei nu puteau sa o faca decat la masa pe scaunel. Iar cui nu-i convenea, sa nu intre acolo, ca doar el e miezul din Fanta, ce face el e corect si dupa viciul lui trebuie sa se faca regulile....

Ma, ai fost de partea cealalta a baricadelor, ai vazut ca nu e bine sa nu ai unde iesi. Problema mea nu este ca acum au nefumatorii unde merge linistiti. Sincer ma bucur si eu ca nu or sa imi mai miroasa hainele. "Problema" mea este ca acum au ramas ailaltii pe dinafara. Deci acum nu numai ca locurile unde se puteau simti bine, asa cum credeau ei de cuviinta, nu vor mai exista, nici macar nu va exista vreo sansa sa apara. Parca ar fi leprosi.

Si ca sa fiu inteles, eu ma refer strict la carciumi, spelunci, restaurante. Nu mai spun ca mi s-ar parea fun si un cinema de fumatori, unul nu toate.
In fine, e de bun simt sa nu fumezi in spital, aprozar, piata acoperita, etc. Adica acolo te duci sa rezolvi ceva, nu sa te distrezi.

Ca economist aș vrea sã adaug urmãtoarele lucruri. Fumatul este un exemplu de manual în problema externalitãților negative – adicã ale acelor acțiuni care impun costuri terților, costuri pe care inițiatorul acțiunii respective (fumãtorul) nu le suportã și nu le ia în considerare atunci când comite acțiunea. Fumatul afecteazã bunãstarea nefumãtorilor, prin definiție.

Aceastã constatare reprezintã motivul pentru care se supra-impoziteazã consumul de țigãri (accize) – tocmai pentru “a internaliza externalitãțile”, adicã pentru a-i pune pe fumãtori sã plãteascã pentru rãul pe care îl fac societãții. O situație similarã o întâlnim la carburanți. De ce avem accize la carburanți? Teoretic, pentru a-i pune pe șoferi sã plãteascã pentru poluarea pe care o fac atunci când șofeazã. Sã plãteascã, desigur, proporțional cu poluarea.

Internalizarea prin impozitare este doar o modalitate de soluționare a problemei externalitãților negative. Dacã ne gândim cu atenție vedem cã ea are slãbiciuni mari și, sincer, nu poluarea este principalul motiv pentru care statul impune accize fumãtorilor și șoferilor, ci interesul pentru a colecta biruri pe o piațã cu o cerere relativ inelasticã. Sã observãm însã cã supra-taxarea fumatului și legea anti-fumat sunt mãsuri redundante, la fel cum sunt acciza și supra-acciza de 7 cenți la benzinã. Dacã interzici fumatul, pentru ce-l mai impozitezi? Dacã ai pus o datã un bir special pe carburanți, pentru ce mai pui încã unul? Ce vreau sã spun este cã, în logica atenuãrii pierderii de bunãstare provocatã de fumat ar trebui sã avem o singurã mãsurã, nu șapte. Existența mai multor taxe sau reglementãri simultan ilustreazã fenomenul de supra-reglementare, care a devenit poate mai bine cunoscut zilele astea datoritã legii care prevede limitarea numãrului de câini la stânã. Supra-reglementarea este o consecințã naturalã a intervenționismului, procesul prin care libertatea cetãțenilor este îngrãditã gradual, iar persoanele de orientare liberalã ar trebui sã ia atitudine împotriva ei, mãcar înainte de a susține o nouã reglementare. Ar fi fost o dovadã de onestitate politicã sã vedem cã interzicerea fumatului este însoțitã de eliminarea accizei la țigãri, dar sã nu fim naivi!

Economiștii știu cã existența externalitãților se datoreazã proastei definiri a drepturilor de proprietate. Poluarea, de exemplu, se produce doar fiindcã nu putem fi stãpâni pe aerul înconjurãtor. Eu nu am cum sã îngrãdesc aerul deasupra curții mele și sã împiedic astfel particulele de funingine din atmosferã sã aterizeze pe rufele abia spãlate și întinse pe sârmã la uscat.

Așadar, soluția varitabilã – și eficientã și sãnãtoasã moral – o reprezintã încercarea de a defini corespunzãtor (mai bine, atât cât se poate) drepturile de proprietate. Manualele de economie abundã de exemple. Foarte important este însã sã înțelegem cã clarificarea drepturilor de proprietate se produce abia atunci când ea devine relevantã pentru societate, sau abia atunci când poluarea devine cu adevãrat deranjantã. Adevãrul este cã externalitãțile sunt prezente la tot pasul. Orice acțiune umanã creeazã externalitãți, pozitive sau negative. Nu existã acțiune umanã fãrã externalitãți. Dar asta nu înseamnã automat cã ar trebui sã reglementãm fiecare aspect al vieții! Doar atunci când externalitãțile devin cu adevãrat supãrãtoare societatea gãsește soluții la problemã – fiindcã așa funcționeazã piața: “ai o nevoie și ești dispus sã plãtești pentru ea? Acuși te servesc!” Revenind la comparația cu oieritul, inventarea sârmei ghimpate a facilitate delimitarea clarã a drepturilor de proprietate în “Vestul Sãlbatic” și a rezolvat disputele dintre cowboy-i.

Ideea înființãrii de localuri speciale pentru nefumãtori sau ideea de a scrie la poartã condițiile de acces reprezintã o rezolvare excelentã a problemei în discuție. Dacã un nefumãtor știe cã, intrând într-un restaurant, va întâlni fumãtori, atunci înseamnã cã prin propria sa preferințã demonstratã el câștigã în bunãstare (costul suportãrii fumului de țigarã este mai mic decât beneficiul adus de socializarea cu prietenii). Deci asta înseamnã cã fumatul nu-i impune costuri relevante. Iar dacã el crede asta, atunci de ce vine statul sã-i spunã – “Lasã cã știu eu mai bine ce este bine pentru tine!”???

Bai nene, parca esti turc sa mor.

simtitul lui bine e mai important decat al meu.