Ce zici tu e frumos în teorie, dar nu se poate aplica. Nu sîntem făcuți pentru așa ceva. Omul nu e genetic programat pentru egalitate și altruism.
Ideile tale au fost tocmai cele pe care s-au bazat fondatorii comunismului. Foarte bune în teorie, dar cînd au încercat să le aplice a ieșit un dezastru. Și asta nu pentru că ar fi fost aplicate prost (sau "întinate", vorba lui 'nea Nelu), ci pur și simplu pentru că sînt inaplicabile. Egoismul ăsta, cum îl numești tu, este produsul a zeci de mii de ani de evoluție. Fără el n-am fi ajuns unde sîntem azi. Fără el, am fi fost azi niște maimuțe altruiste, care și-ar fi împărțit între ele bananele.
Omul nu suportă ideea de egalitate, de altruism absolut. Altruismul, în forma în care există în om, are la bază tot egoismul.
Atunci cînd sîntem altruiști, sîntem așa tot din motive egoiste! Omul are în sînge, în gene, competiția, comparația cu semenii, are în gene dorința de a concura cu semenii lui și de a face parte din "elită", indiferent de cum definești această elită. Într-un grup neutru de oameni se va forma la un moment dat, în mod natural, o elită. Membrii grupului nu vor fi niciodată egali pe termen lung. Pe termen lung se va forma o elită; unii vor face parte din ea, iar ceilalți se vor lupta ca să ajungă și ei să facă parte din ea. E ceva natural, e în genele noastre. Nu sîntem programați genetic pentru o societate egalitaristă și pur altruistă.
O astfel de societate nu poate funcționa. Iar dacă ar funcționa, atunci omenirea nu ar mai evolua deloc. Competiția este cea care ne face să evoluăm. Fără ea, nu s-ar fi dezvoltat nici tehnologia, nici medicina, nici artele, nici altceva.
Vezi și teoria lui John Nash. Societatea evoluează cel mai bine atunci cînd membrii ei urmăresc atît binele acesteia, cît și al lor personal.
Dacă-i forțezi să urmărească numai binele societății, desființînd total ideea de bine personal, atunci societatea nu va evolua.
Edit: mai voiam să zic ceva mai sus, dar am uitat:
QUOTE(T.rac3Er @ 22 May 2013, 16:34)
si poate fiu-meu nu ajunge la un eveniment stiintific sa isi prezinte proiectele, care ar costa doar banii sparti de fiu-tau intr-o seara.
Pierzi din vedere ceva. Banii "sparți" de el tot în societate ajung. Poate că-și cumpără o mașină. Omul care i-a vîndut mașina primește un bonus pentru vînzare, plus salariul, cu care-și crește și-și ține în școală copilul, sau îi finanțează acestuia un proiect științific. Apoi fiu-meu merge cu mașina aia, deci plătește taxe, din care statul susține școlile în care se formează copiii geniali. Cumpără benzină, contribuind astfel la salariile angajaților benzinăriei, care au și ei copii acasă. Sau poate că fiu-meu sparge banii la discotecă. Angajații ei își primesc salariile din banii lui, bani cu care poate că-și finanțează și ei ceva proiecte la facultate. Discoteca, dacă are profit, plătește impozite. Dacă fiu-meu sparge banii la schi în Poiană, atunci din banii lui sînt plătiți angajații hotelului, ai administratorului pîrtiei, ai restaurantelor și barurilor din stațiune, etc. Care și ei au copii acasă. Și așa mai departe. Ai prins ideea.
Banii "sparți" sînt un lucru bun pentru societate. Prin "spargere" ei se întorc într-un fel sau altul în societate.
A, că cineva s-ar putea simți frustrat că nu poate sparge și el la fel de mult ca mine, asta-i cu totul altceva. E de înțeles. Dar are de-a face doar cu invidia lui personală, nu cu binele societății în general. Societatea profită de orice ban cheltuit, indiferent de persoana care-l cheltuie.
).
S-a terminat muzica bună? 
