monitorizam in continuare prostia, incompetenta si coruptia:
http://www.jurnalul.ro/special/anchete/500...ada-567527.html". În șapte ani de contracte semnate cu sârg, din 400 de kilometri au fost inaugurați în jur de 50. Angajată până peste cap în șantierele autostrăzii Brașov – Borș, compania a continuat să ignore banii europeni și să apeleze cu încredere la banii din buget. Astfel că, în 2008, CNADNR, total mulțumită de primul contract care se desfășura cu repeziciune pe banii noștri, se angaja să mai facă o autostradă din aceeași pușculiță. Cum prima experiență s-a dovedit extraordinară, în 2008, CNADNR se angaja să facă București – Ploiești tot de la buget.
...Parte a Autostrăzii Transilvania, sectorul de la Borș și Suplacu de Barcău are o poveste aparte. Deși are numai 64 de kilometri și șase ani de la semnarea contractului, porțiunea nu este nici pe departe gata. Potrivit datelor companiei, lucrările se găsesc într-un stadiu fizic de 37%, iar termenul de finalizare este 2012. Suma prevăzută pentru sectorul din vestul țării a fost de 245 de milioane de euro! Pentru cei peste 60 de kilometri de la Borș, numai studiul de fezabilitate a fost schimbat de două ori. Problema este că schimbarea costă de ustură - un viaduct scump, mutări de sonde petroliere, în final în jur de 250 de milioane de euro peste banii prevăzuți inițial. În 2009, Jurnalul Național a relatat pe larg modul în care CNADNR, cu o simplă modificare din pix, a mărit semnificativ plățile pentru tronsonul de la Borș. Practic, primul studiu de fezabilitate ocolea sondele de petrol de la Suplacu de Barcău și, implicit, milioanele de euro. Întoarcerea din condei a traseului autostrăzii a făcut ca alte sume generoase să zboare către autostrăzile inexistente ale României.
Mai departe, tronsonul Moara Vlăsiei – Ploiești, executat tot pe bani de la buget, a fost evaluat la 238 de milioane de euro. Contractul a fost semnat în 2007 și are termen de finalizare ultima lună a acestui an. În acest moment, lucrările au fost executate într-un procent de 53%. Registrele financiare al CNADNR ascund însă aur curat. Practic, actele adiționale sunt cele care au crescut cu mult mai mult costurile estimate inițial. Pentru numai o parte din tronsonul spre Brașov, modificările de soluții au costat aproape 76 de milioane de euro!
Concesiunea, o afacere cu multe zerouri
Dacă sectorul dintre București și Ploiești al autostrăzii spre Brașov se construiește cu bani de la buget, pentru celelalte porțiuni, Ministerul Transporturilor s-a gândit să încerce o concesiune. În 2010, contractul pentru tronsonul Comarnic – Brașov se termina însă chiar înainte de a începe. Vorbim despre primul contract de concesiune din istoria nescrisă a autostrăzilor românești. Doi ani s-a străduit statul român, prin CNADNR, să pună pe roate această înțelegere. Contractul trebuia alocat în acest an, după lupte grele, firmelor preferate de Ministerul Transporturilor, Vinci și Aktor. Înțelegerea a căzut însă la scurt timp. Surse din companie vorbesc despre comisioane de 1,7% din valoarea proiectului – aproximativ 2 miliarde de euro, încasate de oamenii de la butoane din CNADNR. Final de afacere – doi ani de consultanță, comisioane și înțelegeri – zero kilometri de autostradă. Licitația s-a târguit încă din 2008, de pe vremea fostului director al companiei, Dorin Debucean. Favoriții, cei de la Vinci și Aktor, promiteau să ne dea la cheie în patru ani de la începerea lucrărilor, cu finanțare obținută de la Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), cei 58 de kilometri spre munte. În schimb, statul român concesiona pe 25 de ani o autostradă pentru un trafic evaluat la 60.000 de mașini pe zi. Un profit de 180 de milioane pe an pentru asociere, astfel că, din punct de vedere economic, afacerea era tentantă pentru constructor. La scurt timp însă, CNADNR și-a adus aminte că finanțarea promisă de Aktor – Vinci de la BERD contravine contractului de concesiune semnat cu consorțiul și, mai mult, dezavantajează statul român. "