Va rog frumos faceti-va timp sa cititi, va rog
e duminca seara?, dap, duminica. sau e deja luni... si sunt inca in
cenzuratu asta de redactzie
cre k-am ramas doar io cu portaru - tipu perfect de tovarash -
vorbeste greu, bâlbâit (la un moment dat renuntza, hehehe), e aproape
surd si okelarii lui nu mai au loc de dioptrii
e duminica seara?? si io rasfoiesc blogurile unor pizdulici, jalnic
frate, probleme grele p-acolo mosh, sa-l paraseasca / sa nu-l
paraseasca, sa-l inshele / sa nu-l inshele (tradu-l fah, proasto, ca
el mai are fo 3 ibovnice, fraiero), nah, numa dileme d'astea... sincer
sa fiu, recunosc, 'mi plac blogurile de gagici, da alea care kiar au
ceva temei frate... sunt citeva faine de tot, shi deshi tematica e tot
in zona aia albastra, de suflet pavat cu incertitudini, totushi
abordarea e misto. si abordarea si argumentarea... da' la fatucele
astea bintuite de furiile primului ciclu (la pariu? intirziat shi
ala), da, la fatucele astea de stai sa ceteshti cu atentzie, beleaua e
maxima... fii ant' , am dat de una, a trebuit sa cetesc fo 20 de
insemnari ca sa-mi dau seama ca are 21 de ani (s-a scapat p'acolo pe
undeva). asheeaaa... si ce zicea asta? la 21 de ani? pai cica ea ii va
ramine lui fidela o eternitate... mah sa fie, deja aveam imajinea unei
curtzi de minastire de maici (unde io ma si vedeam staretz heheheheh),
ea stind p'o banca, cernita shi supta de lacrimi, rupind petale la o
floare si murmurind: vine, nu vine, vine, nu... cum dreaq sa nu te
intrige ma o faza d'asta? asa c-am cetit lacom mai departe, am
intzeles ca ala s-a dus cu o buna pretina d'a asteia si asta acu se
jura ca nu va mai iubi in veci pe nimeni. decit pe el. tot pe el
fah??? ba, da' vaca esti, ala se pisha-n sufletu tau si tu... cenzurat...
ma rog, e plin blogu lu fatuca asta numa cu lacrimogene d'astea
baloase, de juramintzi caraghioase shi de hotariri d'astea definitive.
m-am abtzinut sa comentez, de fapt nici nu shtiam ce dracu sa spun.
numa ca am mai bifat o vaca pe lista... inca o victima a iubirilor
neimplinite, inca una plinsa pina-n maduva si crucificata de indoieli
grele. aaa, ca uitam, deduc dintr-o insemnare ca e si virgina
hehehehehehehe... 'ntzelegi? beleaua e d'aia de medalie frate... sa
mor io, hai ma, ce dracu, astea de-shi scriu sufletu p'aci pe poteca
noastra nu vor altceva decit sa sufere ma, se condamna singure sa nu
rezolve cenzuratzishuri d'astea cu iz de traire suprema de teama de a nu
mai avea jucarie... transfigurate de rateuri amoroase, mushcate de
"posibilele" intrebari ale "lui", tematoare de ce imagine expun sau
nu, pierdute printre suspine dastea lirice, cu sigurantza ca fatucele
de genu asta perd esentza... alta se vaicarea ca la mare s-a balacit
prin valuri, prin spume, ca era minunat, ca el era bronzat (elu ei
cica era si manierat, ii aducea berea in pahar de plastic la prosop)
ashea, ca valurile desenau poezii cu stropi, atingerea corpurilor in
apa parea ceva mistic, okii lui la fel, cenzurat, ce mai, totu era k in
basm... shi, d'odata, na belea, un val hain i-a smuls sutienu.
upssss!!! ce dezastru!!! ahhh, val nemernic, 'tu-tzi molecula ta
salcie de natriu, val descreierat, cum ai putut tu ma, val odios, s-o
despoi pe micutza sirena pudica?? mortzii cenzurat de val, auzi tu ma ce
i-a facut fetii, saraca de ea... care ea - "am simtit ca mor
instantaneu, okii lui erau pironitzi pe sinii mei. nici nu am putut sa
imi prind sutienu si am fugit direct la hotel"... heheheheh, cum fah,
in tzitzele goale? adeka te vede o statziune'ntreaga la sfârcu gol,
da' el nu tre sa vaza asta? cind plaja e plina de gagici cu tzitzele
expuse si cu bikini d'aia cu sfoara nu numa'n cur da shi'n pasarica???
hehehehehe, sa mor io mah, am ris cu lacrimi... ashea, insemnarea aia
se termina in coada de peste, kilu meu, intzeleg cumva ca s-a ales
prafu de relatzie pt ca ea nu a putut suporta o asha rushine... cetind
faze d'astea mi-am adus aminte ca si io am avut, cindva, parte de o
astfel de gagica. mdeah, cind eream tinar si mai putzin idiot. de fapt
am avut parte de mai multe fatuce d'astea, cramponate, disperate, care
nu puteau trece peste intimplari de genu asta. o ceteam p'asta si
mi-am adus aminte de catalina. era frumushica foc, desteapta nota
mare, sufletista, bunutza rau da' timida... hehehehe, io vorbeam urit
si ei i se rosheau urekile... nah, nu shtiu prin ce alkimii parshive
fatuca asta a mea tot parca pe linga mine...
cu timpu s-a infiripat o pretenie faina... io nu ma gindeam la kestii,
cenzurat, era pretina mea buna, numa ca ea tot mai des dadea semne ca
barierele's ridicate si ca putem merje mai departe. mi-aduc aminte
primavara dezastrului: m-a luat de mina si m-a dus in herastrau...
zapada se topise de ceva vreme, era inca frig dar soarele avea
ambitzii. oamenii erau voioshi, pereki de amorezi, noi printre
ceilaltzi, dreaq, scapasem de iarna, hormonii se frecau inca adormitzi
la oki da deja mishcau, nu? urma sa faca pomu mugure, floare, sa dea
soarele cu caldura, sa dam cojocu jos, sa ne regasim terasele, nah,
tzi'era mai mare dragu... ea, pe linga mine, fericita si zimbacioasa,
tzopaia ca un ciine scos la pishare. ba se oprea sa admire o
crengutza, ba se minuna de un mugure, ba mirosea o frunzulitza, ba se
oprea si ridica miinile, teatral (da' frumos) catre cer... io ma
simtzeam cam stinjenit de trairile ei, se mai bucurau si altzii, da'
nu dadeau frate din aripi ca asta a mea, nu le cinta sufletu asa de
tare... cenzurat, nah, o mai tzineam de mina sa o temperez da' nu statea
mult in lantz ca se apuca iar de pasi de dans si de gesturi d'astea
sensibilos penibile... ei i se parea firesc si atunci am lasat-o'n
bucuria ei... si prost am fost... ca acolo in parcu ala, e undeva la o
rascruce de alei un poduletz cocoshat. nici mare nici mic, nah, dar e
curbat al dreaq... si sa vezi faza: ea, smulsa si scapata din mina
mea, intr-un viguros pas al shtrengarului, se avinta pe coama
podului... citziva s-au dat mai intr-o parte, stinjenitzi parca si ei
de eruptziile de bucurie ale asteia... si nu-sh cum dracu face, ca de
ajuns pe coama podului ajunge vaca, da' cind sa coboare, pe partea
cealalta, se'mpedica si o ia in viteza, intinsa pe burta, cit era de
lunga, pe panta in jos... cacarea lumii frate, sare lumea sa ridice
proasta, io la fel, nah, era cu mine fatuca, deshi imi venea sa-mi pun
afish pe pept cu "asta nu e cu mine"... cenzurat, ridicata fata din
noroiu de la baza podetzului, incepe sa plinga de se zguduia textila
pe ea... de mila evident ca mi-a fost, dar penibilu era
incomensurabil... cind i-am ridicat capul si i-am dat paru de pe
fatza, am vazut ca tot nasu ei e jupuit. la fel si coatele, in cadere
i se ridicasera minecile, ce dracu avea ea pe ea... fusta numa o
mocirla shi aia, dresu rupt in jenunki shi jenunkii belitzi si plini
de singe si aia... uuuu, 'rash al dracu cu soarta mea, cine dracu m-a
pus sa ies cu asta in parc... unii, martori ai cascadoriei ei, rideau
pe infundate de caraghioslic si parca ii auzeam spunind ie shi la bou
ala, a iesit si el la plimbare cu a lui si s-a facut de tot cenzuratu...
heheh, nah, ma rog, am curatzat-o, am aranjat-o, am pipait-o sa vaz
daca nu shi-a rupt ceva si, sprijinind-o de mine, am dus-o la mashina
s-o duc acasa... ea nu mai zicea nimic, se uita numa in jos, io o
intrebam daca nu e cazu sa mergem la f-un doctor ceva, hai catalina,
vorbeste-mi, ce dracu, nu e de gluma, nah, toata lumea cade (da' nu in
halu asta toanto), acu lasa, treci peste jena si vorbeste cu mine...
ia nimic, muta ca pestele... cind am iesit din parc a vazut un taxiu
si sa infipt in ala... io, ca prostu, am ramas in gura parcului
uitindu-ma lung dupa mashina... a lipsit fo saptamina, cind a revenit
avea o buba luuuuunga, pe tot nasu, o buba lunga shi groasa, urita ca
pacura, isi tragea tot parul pe fatza sa maskeze cit de cit
nenorocirea
m-am kinuit sa vb cu ea citeva saptamini, se ferea de mine ca de fisc,
ma evita... intr-un tirziu a inceput sa nu ma mai ocoleasca si a
raspuns macar la salut... cu timpu am uitat scena penibila, ne vorbeam
ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic. si pe buna dreptate ca nu se
intimplase nimic.. ce p... mea, cazuse proasta si atit. bine ca nu
shi-a rupt dintzii dracu, sau f'un os ceva, bine ca nu a ramas
skiloada, in rest nu conta nimic, nu? mare scofala, ai cazut, si kiar
daca ai cazut ca o vaca caraghioasa printre toate miscarile tale de
balerina neintzeleasa nah, asta nu e un motiv sa te jenezi in halu
asta de mine, nu? ma rog, cu timpu relatzia a redevenit normala...
adica mai mult decit normala, ca ea incepuse iar ofensiva... o
perioada io am facut pe prostu, dar intr-un final nu a mai mers figura
si a venit momentu sa facem ce fac totzi aia care trec de faza
pipaielilor si baloshirilor... seara fusese placuta, bagasem la matz
la o circiuma intima, eram ok amindoi... bla-bla-bla, "ea m-a invitat
sus", io m-am dus... sus, - tacere. pui o muzica? nu, lasa... de ce
stingi lumina? las-o stinsa si p'aia... macar televizoru, il dam pe
mute, dar face nitzica lumi - nu, nici televizorul... ãã, facem un
ceai? o cafea? nu, nici cafea... cenzurat, asa pe orbeste, m-am prins ca
se dezbraca. io, obishnuit cu momentu, am vrut sa-i dau o mina de
ajutor. a sarit ca arsa. am lasat-o in plata ei, mi-am dat seama ca o
parte din tzoale le-a lasat pe jos, pt altele s-a dus in alta camera
si a revenit goala. goala ca io eram ca orbetele, in intuneric, cu
mina intinsa dupa tzigari pe masa si cind ea s-a apropiat i-am bagat
ditai deshtu'n buric. cenzurat, scuze, kestii... aaaaah, de ce ma tre sa
fie totu asa penibil cu fatuca asta???? ma rog, m-a pipait pe pept, io
intzolit tot, ca de parada, ca ma gindeam ca se razgindeshte mindra
shi o sa-mi fie najpa sa ma imbrac la loc. a mormait ceva si din
mormaiala ei am intzeles ca tre sa fiu ca si ea, adeka gol. pai da'
cum sa nu? imediat, in citeva secunde am fost numa-n ciorapi (nu, nici
mort n'o sa renuntz la faza asta, cind futzi in deplasarea ciorapii
sunt salvarea suprema)... ma rog, baloshiri, atingeri - da shi alea
pina la un nivel, mai jos nu, ca daca mushca??? aaa, sau eram nespalat
pe miini... hai ma, ce dracu heheheh, ok, treaca si asta... facu ea ce
facu ca m-am trezit deasupra... io, vorbaretz de felu meu in momente
d'astea, nah, am incercat sa injghebez fo doo vorbe ceva... ea a zis
doar atit: taci si misca-te... canapeaua aia era incomoda ca dracu,
nici nu ma obisnuisem bine cu locu cind venisem ca bruta stinsese
repede lumina... imi intra in coaste un spatar ceva, de unde dracu
spatar in canapeaua aia???, de picioare ma lua un fir de la fo veioza
(uhhh, fir??? sa nu dau dracu cu curu gol si de fo priza ceva), pe
ceafa imi cadea un coltz de perdea - tu de unde dracu ai mai aparut
mah, ca parca ferestrele erau pe partea opusa, nah, cenzurat, pe un
intuneric de te usturau okii'ntre timple si pe o tacere de-tzi
inghetza ceara-n ureki, ie-te'ma pe mine dind din cur pe pipaite... si
cind intunericu era mai negru si linsitea mai totala, puaaaah, se aude
un zgomot luuuung si reverberat, invirtoshat pe citeva octave,
butucanos, preeeeelluung shi shuierator... ea se stringe toata de-mi
sar okii'n bezna din jur si icneste ca lovita-n moalele capului...
tacerea ramine spinzurata intre noi, aeru dintre burtzile noastre
parca fierbe. si io izbucnesc intr-un hohot isteric de ris. si rid, si
rid de ma durea burta si coastele. rid pina nu mai pot. rid de ce
bashina trasese ea. pe pasarica. ba frate, o basina cum numa
moldovenii slobozesc in trenurile judetzene, d'aia cu ecou, deloc
bilbiita, ci ferma, barbatoasa, cu peptu-nainte, urgie vere nu alta...
ma rog, transpirat tot, incerc sa-i spun hai fata, lasa, ce dracu, se
intimpla in mod curent, ii zice flatulentza vaginala, prinzi aer in
pasarica si nah, e ceva firesc, da-o dracu de treaba, da-l dreaq shi
de pirtz si hai s-aprindem lumina, sa bem o cafea buna si sa ne cenzuratm
in draci porma... tzi-ai gasit... da-i plinsuri cu sughitzuri, ca ce,
sa plec imediat, sa nu aprind lumina ca va muri, sa ma imbrac si sa
plec. si inca in regim de urgentza... nah, cum m-am imbracat nu shtiu,
cu stingu-n dreptu, cu cracii pe post de mineci, kilu meu, am facut-o
si am dat sa ies. la usa, alta belea, nu intzelegeam cum functzioneaza
broasca, ma impleticeam in deshte printre kei, iale si lantzuri. o
strig sa vina sa deskida ea si aud doar un racnet de fiara: ieshi cum
oi ieshi, numa ieshi... ba frate, cosmar pe calea victoriei, nu
alta... in lift ma uit in oglinda si ma umfla iar risu. evident, nu
ne-am vazut, deshi io o cautam, ea se ascundea mai ceva ca un costum
de camuflaj... cenzurat... a trecut si vara... si toamna era pe
trecute... io incepusem sa lucrez prin alte partzi, deja uitasem
intimplarile... cind, intr-o zi, ma pomenesc cu ea. senina, frumoasa,
sprintena. ce mai faci, cum o duci etc... a urmat o conversatzie
frumoasa, ne-am si pupat, ea era luminoasa, surizatoare. si eu intr-un
fel multzumit. revenise si se parea ca trecuse peste cele nenorociri.
am aranjat sa iesim la o circiuma, io trebuia sa ma vad cu niste
scortzoshi, un elenist, unu de pe la academie, o scenarista, un poet,
kilu meu, oameni d'astia de vaza cu nod tare la cravata. i-am propus
sa vina cu mine, macar ea ar fi colorat seara. s-a dus acasa, s-a
facut frumoasa - shi mai frumoasa, si ne-am vazut la circiuma cu restu
turmei. protocol, scortzoshenie, spete drepte, discutzii cu dikis...
io eram shi nu eram atent la ce dreaq discutau aia. ma uitam mai mult
la ea, era cu adevarat frumoasa, facea fatza neashteptat discutziilor,
subiectelor... gratzie ei atmosfera se dezmortzise binishor, aia o
ascultau cu atentzie, poetu ii trasese shi fo doo rime, ce mai, ii
cucerise shi p-aia... ba frate, cenzurat-i mama masii de felie, ca parca
era blestem, k parca cobisem, ca prea tare ma minunam ce bine merge
seara, nah, cind discutzia era mai in toi si bucatele mai bune, o
apuca p-a mea tusea. da' o tuse d'aia de n'o potzi retzine nici cu
portzile etanshe de la reactoru nuclear... taman ce mesteca, distins,
la o bucata de piept de pui, cind face d'odata okii mari ca si cum
s-ar fi inecat si tusheshte moshie cu gura plina pe toata masa aia...
lu scenarista i se opreste o bucatzica de mincare in salata. lu poet
ii trece razant o alta bucatzica pe linga o rima imperekeata care de
scirba se transforma rapid intr-o rima alba, lu dom profesor ii pune
pe okelar o constelatzie de muci si farimitze de mincare. fatza de
masa era alba pina la tusea lu asta. acum ziceai ca explodase un
copan, ca se facusera cirnatzi de casa, ca zdrobise unu fo 3
sarmale... de unde frate atita materie???? cum dreaq mah???? ca n-avea
gura asa mare... uuuuuu, 'gami-ash' picioarele-n norocu shi soarta
mea... penibilu a fost maxim, de la alte mese se uitau totzi cu gura
cascata la dezastru; i-am intins un pahar cu sifon in care plutea
gingash o bucatzica... ea cu okii tzinta, balmajeste ceva. si atunci
ii infloreshte shi un balonash de muci la nare stinga. tzapana ca o
prajina, cu okii tzinta'nainte, se ridica de la masa si dispare cu
pashi mari. mie nu mi se shterge de pe retina nu carnagiu de pe masa
ci balonashu ala de muci, cu pelicula lucioasa, in care parca au
sclipit toate luminile localului. si ma las pe spataru scaunului si
rid. rid iar, fara sa ma pot opri. ai mei de la masa, oripilatzi, se
ridica furioshi si pleaca gesticulind. io ramin dat pe spate, varsat
tot in scaun, si rid cu lacrimile pe obraji. kelnerii se agita pe
linga masa, jenatzi de eveniment. ma intreaba habar n-am ce, io rid
isteric si viatza mi se pare minunata. privesc in jur printre lacrimi,
dau sa explic uneia de la o masa vecina ce e atit de amuzant dar nu
pot. o cenzurat in gura, nu-mi pasa, ma dor falcile de la ris si tot nu ma
opresc. aia, de la masa vecina, cu furculitza-n mina, incepe sa
zimbeasca. ceilaltzi la fel. de la masa din fatza, unu imi cauta
privirile, il apuca si pe el risu cind io doar atit mai pot face,
mimez cum i-a inflorit lu a mea balonashu de muci la nara. si simt ca
ma sufoc de ris. acum toti rid in hohote, au lasat totzi tacimurile si
se tzin de burta. se ride pe mii de note, se guitza, se behae, se
lalaie, se ride pe fatza, cu sughitzuri... io ma ridic, kelneru vine
rizind, imi face si ala tremurind nota, akit si plec. oamenii imi fac
semne, ma saluta stergindu-se la oki. ies din circiuma si in spatele
meu vine una. imi intinde ceva, ma uit - e sacou lu catalina. inca mai
gifâi de atita ris, gagica aia, picolitza, kelneritza ce dracu e
icneste incetishor, ne salutam si ies in strada...
nah... nu am mai vazut-o pe catalina. de atunci - niciodata. mi-a
ramas de la ea haina ei, sacou, care si ala mi-a facut necazuri, cind
se mai agatza cite fo gagica pe la mine, dadea aia de haina unei alte
muieri si se alegea prafu... cenzurat... era frumoasa catalina... shi
buna... poate ca daca n-ar fi fost atit de stupida sa se lase infrinta
de cenzuraturile astea, da, poate ca ash fi fost cu ea... am fi facut
nishte copii frumosi, uneori penibili si bashinosi ei - dar
minunatzi... shi am fi ris de astfel de idiotzenii... nah... cit de
proasta sa fii mah sa te lashi doborita de firesc???
cenzurat... daca stai sa despici firu in patru, mori nefericit. si
nemincat, shi neplimbat. shi nefutut...
acu mi-au venit in minte si altele... gabi... cu tamponu uitat...
elena, la spital, cu clisma... mah, o femeie daca iti place de ea, e
la fel de minunata si cind e regina si cind se caca... intre toate
astea nu sunt decit kestii firesti, normalitate... anormal e sa faci o
drama din astea... si sa iti refuzi si tie si celui de linga tine
libertatea de a fi asa cum esti... pacat ca tre sa fim atentzi ca la
fiecare pas sa fluturam steguletze specifice... pacat, pacat ca pt
fiecare kestie tre sa avem cite o masca... cind mergi la piine, cind
te pishi in bosketzi, cind mergi la inmormintari sau la nuntzi, cind
esti cu mama sau cu iubirea vietzii, cind skimbi jobu, cind cishtigi
la loto, cind vine poshtashu... o masca pt fiecare, pt fiecare altfel,
dar niciodata ca noi... hehehe, d'aia ma ii apuca pe unii doru de
ei...
catalino, fata, pirtzu tau pe pasarica a fost mai frumos decit toate
celelalte femei... shi balonashu tau de muci mi-a aratat iar cit de
frumoasa poate fi viatza... shi n-am apucat niciodata sa-tzi
multzumesc... ce proasta ai fost... ce proasta...
