Am făcut ieri un test drive cu un Mercedes C200D. Mă așteptam să fie experiența vieții mele, să mă dau jos de la volan zicînd "woooow, deci asta înseamnă Mercedes, da dom'le, acum știu și eu cum e o mașină adevărată". Nici vorbă. Dezamăgire totală.
O senzație de low-cost ordinar, un design interior penibil, plastice care și acum zece ani ar fi trecut drept ieftine... parcă eram într-o Kia.
Ce mi-a plăcut:
- Cutia de viteze automată - una dintre cele mai bune pe care le-am condus pînă acum. Fiind cu nouă trepte, mă așteptam să nu-mi placă. Mă așteptam să schimbe încontinuu în sus și în jos și să nu se poată hotărî niciodată. În realitate însă face o treabă admirabilă, cel puțin cît am putut să-mi dau seama într-un timp atît de scurt.
- Antifonare excelentă - poți să ai 150-160 km/h și să nu-ți dai seama. În oraș trebuie să ai mare grijă să nu treci de sută, pentru că nici nu simți cînd ai ajuns acolo. Pe autostradă, la viteze legale, e liniște aproape totală înăuntru. Din interior nu-ți dai seama că motorul e diesel, la nici o viteză, nici la ralanti.
- Pedala de accelerație stil autobuz. Foarte confortabilă.
- Rotița-joystick pentru controlul infotainmentului, stil BMW. Foarte ergonomică.
Ce nu mi-a plăcut:
- Motorul diesel. Deși din interior nu se aude, de-afară sună ca un tractor ordinar. Și e puturos rău. Cu pedala la podea trage cît de cît, atît cît să nu te faci de rușine, dar per total se simte leneș. Și mi-a consumat peste 9.
- Tabloul de bord penibil. Simplu și primitiv, venit parcă din 2005.
- Schimbătorul de viteze la volan. O stupizenie incredibilă, fără nici un scop practic.
- Bordul parcă a fost proiectat de un copil autist - o planșă dreaptă, verticală, dintr-un plastic de Logan, pe care au lipit cu super glue o mini-tabletă chinezească din Carrefour. Pînă și Sandero arată mai bine.
- Nu are propriu-zis greieri, dar plasticele din interior trosnesc la denivelări la fel ca în mărcile pentru muritorii de rînd.
- Senzorii de parcare se activează singuri în mers, la viteze mici, și dau uneori alarme false. Asta mă enervează și la Mondeo și speram ca la case mai mari să fie mai bine; aparent nu e.
- Recircularea se dezactivează singură cînd are chef. Și Mondeo face la fel și mă enervează de mor; speram ca o mașină mai scumpă să n-aibă astfel de bube.
- Materiale low-cost. Plastice oribil de ieftine. Parasolarul mi-a adus aminte de Dacia Nova - același plastic tare și neplăcut la atingere.
- Direcția mi s-a părut groaznică. Exagerat de moale, parcă era făcută din unt, iar la viteze mici spre medii aveam senzația că e imprecisă și elastică, de parcă între poziția volanului și a roților nu exista decît o legătură vagă.
- Volanul teșit. Știu, e chestie de gust, dar mie nu-mi plac.
Nu înțeleg. E o mașină pe care, dacă pui două-trei dotări extra, o poți duce lejer în cincizeci de mii de euri. Și totuși n-aș da un Mondeo pe ea nici dacă aș fi beat. Care-i faza? N-ar fi trebuit să fie invers? N-ar fi trebuit să cobor din ea bolnav și deprimat și să-mi dau foc la Mondeo de ciudă?