Am fost in Corfu anul trecut, fara masina, cu avionul cursa Bucuresti-Kerkira. Am stat in Benitses la Potamaki. Ca puncte de atractie, muzeul Achileion si Muzeul "Scoicilor" ("Shell Museum", cam 50% scoici si carapace, restul pesti si corali). Al doilea e si mai interesant daca sunteti cu copii.
Locul. Plaja ingusta, doua randuri de sezlonguri. Costa 5 euro un sezlong, 6 euro doua, 11 euro trei si 12 euro patru. Crestea pretul pe schema 5 -> 1 -> 5. Nu scria nicaieri cat costa si mai ales
CA acolo costa. Noi am luat trei sezlonguri, unul pentru haine/rucsac, dar decat sa dam inca 5 euro, mai bine am ramas la doua si am pus rucsacul pe nisip. Pardon, acum mi-am adus aminte ca plaja era din pietricele. Partea buna ca atunci cand iesi ud din apa nu ti se lipesc multe de picior si le poti da repede jos, comparativ cu nisipul. Partea proasta: oricum a-i da-o, sunt pietre, nu nisip. Accesul la piscina gratuit cu tot cu sezlonguri. Hotelul da pe terasa lui cate un show gratuit o data la doua zile, tre' sa vii devreme sa iei masa mai in fata, deoarece accesul este liber. Destul de antrenant, nu extrem de interesant, fiind gratuit. Bineinteles, am vazut romani suparati de calitatea spectacolului. Bine, primul lucru ce nu mi-a placut in Corfu au fost cca 90% dintre romani. Se buluceau la orice coada, de parca se termina carnea si urmau sa vina la coada si a doua zi de dimineata (chiar si la aeroport, la sosire), se aruncau pe locurile libere din autobuz si-si puneau maldare de mancare la masa (cartofi prafiti peste gem si salata). Hotelul ok, nu excelent, dar ok. Bineinteles, majoritatea romanilor se plangeau ca se pune aceeasi mancare zilnic... erau cei care nu intelegeau ca nu trebuie sa iei ca flamandul din toate si sa stai sa bei pe nerasuflate trei pahare la bar ca apoi sa-l iei pe al patrulea plin ochi.
Parerea mea este ca intr-o vacanta sarea si piperul o fac excursiile optionale. Din acest motiv am luat destul de multe, cat sa acoperim mai toate zonele interesante. Laguna albastra este excelenta pentru inotatori si poze. Paxos-Antipaxos a fost frumos, pacat ca nu am stat in Antipaxos. Se poate opta in loc de Paxos-Parga. Mai era Sivota-Plataria (sper sa nu incurc numele) unde se vizitau pesterile albastre. Credeam ca se intra cu nava si se navigheaza prin pestera, dar pesterile sunt cavitati in faleza. Foarte frumos, ideal pentru poze.
Excursia pana la Kerkira si Barca-cu-fundul-de-sticla le-am cuplat si le-am facut individual, fara agentie. Am iesit mai ieftin, dar nu pentru asta, ci pentru a face ce vrem cu timpul. Am luat autobuzul (linia verde) din Benitses pana in Kerkira (trebuie sa tii minte exact intersectia unde ai fost lasat, ca sunt multe autobuze cu capatul in Kerkira). Romanii care au mers cu autobuzul puteau fi recunoscuti dupa cum fugeau dupa locuri si tineau locurile din fata, stanga, spate cu mana, pungi, sepci si goneau grecii rastind "busy" in loc de a spune "it's taken"
)
Kerkira e un oras frumos, trebuie vizitat bazarul, interesanta esplanada. Cetatea e frumoasa vazuta din larg. Prin bazar ne-am pierdut de trei ori cu harta in mana din cauza stradutelor mici fir fara nume, fie absente de pe harta, fie micilor alei prezente pe harta. Am luat apoi biletele de la o agentie de langa port, cursele sunt facute de Ionian Cruises. Barca nu are fundul de sticla, ci peretii calei. O idee mult mai buna, oamenii stand pe bancutele puse langa geamul perete si facand poze. Mai venea un tip de la "ei" care poza, apoi cerea 5 euro per poza. Puteai sa-l rogi pe vecin sa-ti faca poza cu aparatul tau. In apa, scafandrii dau un spectacol ce implica peste, raci, caracatite. Apoi se ajunge la o zona in mijlocul apei unde se tine un spectacol cu foci si lei de mare (sunt pliante care explica diferentele intre cele doua specii). A fost cel mai frumos (ideal daca ai copii) si cel mai ieftin.
Excursia in Albania a fost intradevar o aventura. In fond, intr-o vacanta am facut doua tari, 2 in 1! Trebuie pasaport, verificarea la vama albaneza e sumara, treci cu pasaportul in mana (preferabil langa fata, ca sa nu te opreasca sa se uite), fara stampila. Daca vroiai stampile trebuie sa ceri la intrare. Ma rog, singura excursie fara romani si strainii (majoritatea occidentali) nu au avut o atitudine precauta fata de noi. Britanici, germani, francezi, spanioli, cehi, polonezi, sloveni si noi. Nimeni nu are basini pe vas si toata lumea este prietena desi se cunoaste de o ora. Doar francezii semanau cu romanii. Nu se bagau in seama cu nimeni, la mancarea gratuita isi puneau cat puteau duce (la propriu, cata forta aveau in maini) si la bauturi (care se plateau) si-au luat cea mai ieftina apa minerala (o sticla de un litru la 3 persoane).
Ghidul albanez foarte de treaba si descuiat la cap, stia in ce tara locuieste si nu ezita sa ne spuna giumbuslucurile electorale si afacerile autoritarilor. Cel mai elegant restaurant din localitate (Sarande) arata ca o terasa putin sub medie din orice statiune de pe litoralul nostru. Mancarea inclusa in pret (francezii buluc), bautura pe bani, dar foarte ieftin, cu cca 2 euro am avut o apa, o bere si un suc. Ghidul ne-a sfatuit sa schimbam maxim 15 euro ca or sa ne fie deajuns. Noi am schimbat 20 (eu vroiam 25, prietena mea 15, am facut media), cam asa a facut toata lumea. Francezii au schimbat 5 euro de familie. Banii ne-au fost deajuns, am luat ce am vrut si putut (+suveniruri) si am cheltuit 16 euro. Intradevar, 15 euro ar fi fost suficienti pt cheltuieli rezonabile. Banii ne-au fost schimbati la acelasi curs (!!!), nu am inteles ce castiga respectivul (avea o masa amenajata ca un birou in restaurant). Atentie ca o data am platit excursia in Albania la ghidul nostru, roman, din Corfu (ne-a dat nr. de mobil, numar grecesc, orice pb aveam o sunam, foarte amabila; ce nu stia spunea, dar oricum iti zicea de unde afli). Asa, o plata a fost initial, apoi pe nava am aflat ca plata se refera la drumul Benitses-Corfu-Sarande si mancare dupa care urma timp liber prin oras. Nu stiu daca cu ghid sau nu. Pentru excursia la situl arheologic Butrint se platea separat. De altfel, am aflat de taxa de intrare in Albania tot pe vas, la ghida greaca ce ne-a preluat din port. Am cumparat excursia la Butrint. Autocarul Sarande-Butrint arata exact ca cel cu care am fost la Vidraru prin anii '80. Fara aer conditionat, aceleasi scaune. Bine intretinut, trebuie sa precizez. Dar design si model invechite raaaau! In Sarande se construieste in draci, pe banii capsunarilor lor. Se fac hoteluri si vile. Interesant ca la ei hotelurile nu au restaurant, sunt considerate afaceri complet diferite. Hotelurile aveau nume haioase, specifice democratiilor tinere (Big Albatros, Gold, The Best, New star in town, Excellent panorama). Dupa oras (care arata la margine ca un cartier muncitoresc, cu gunoaie si blocuri exact ca ale noastre, numai ca palmieri din loc in loc si pijamale+chiloti la uscat), urmeaza un segment de oras in constructie, numai mini-santiere. Din loc in loc, cladiri abadonate la rosu, la a caror umbra stateau oi. Multe oi in afara orasului. 85-90% dintre masini sunt Mercedesuri, dar arata in ultimul hal. Chituite, usi de alta culoare, plastic lipit in loc de geam, cu rugina izbucnita peste tot si majoritatea modelul celebru de acum 20 de ani. Drumurile proaste, inguste, pline de gropi, cu gunoaie pe margine mai multe decat la noi, praf. Combinatia nefericita ca sunt si inguste si de munte, cand trec doua masini merg usor-usor aproape lipite una de alta. Autocarul nostru a stat de peste 10 ori cu doua roti in rapa. "Nu au fost prabusiri de autobuze luna asta", ne-a linistit soferul, ca e sezonul sigur, ca nu ploua si nu aluneca roata. Pe la a opta inclinare eram obisnuit si am pierdut sirul. Era un turist britanic gras pe ce statea pe partea dreapta si il trageam toti spre stanga. La un moment dat, omul, plin de umor, a facut schimb cu cineva de pe un scaune din randul stang. Ne mai zicea soferul si ghidul traducea ca cei de pe randul din dreapta trebuie sa se incline spre stanga sa se balanseze autocarul. Dupa teroare devenise distractiv. Doar grupul de francezi era imbufnat. Mai nasol cand ne intalneam cu alt autobuz, ce arata ca o rata de pe vremuri (avea turisti albanezi), ca ne inclinam mult. In 2 lcuri drumul era asa de stramt (CU LINIE DE DEMARCATIE PE MIJLOC!!!) incat nu a avut loc o motocicleta sa treaca; in a doua ocazie, un auto (Mercedes, bineinteles) a dat inapoi cam 200 m. Am numarat, 9 masini de alta marca am vazut in toata bucata aia de Albanie. Lipsa aerului conditionat, geamlacurile mici din partea de sus a geamurilor laterale care se deschideau (ca la autobuzele vechi de la noi) erau insuficiente. Caldura, soare, praf, toti transpirati. Bietul ghid albanez era la camasa, isi cerea scuze si ne impartea servetele (ca alea de acum 20 de ani).
Am ajuns la Butrint, iar au tabarat pe noi copii ce vindeau bratari si coliere din margele (da, sunt peste tot). Sunt trei tipuri de agasatori: copii ce vand margele, femeile 50-60 ani ce vand mileuri si tinerii 20-25 ani ce vand nimicuri din plastic pt. telefoane mobile, tricouri, fulare, caciuli, stegulete, figurine din lemn cu costum national din panza lipit, fluiere, ilice (ca la noi acum 20 de ani -> "obiecte artizanat"). Am luat doar o banderola de agatat la gat pentru legitimatii rosie, cu steagul lor si "Albania" (100 leka), doar pt ca nu a sarit pe mine respectivul A fost singurul vanzator ambulant care nu a sarit la mine. Pe unde se putea ii mai indeparta ghidul albanez zicand "E-E-E" si indreptand palma spre ei exact ca un politai care te pofteste pe dreapta. Am facut si eu figura si a mers. Pana m-am enervat si am injurat in romana urat de tot, tare si pe un ton nervos. Curios, am fost lasat in pace in urmatoarea ora, pana am ajuns in alt cartier, cred ca vorbeau intre ei. Mai mult ca sigur, ca un polonez a dat unui copil niste bani si in 2 minute l-au inconjurat. Comparativ cu cersetorii de la noi, nu-ti tin calea si stau la o distanta de 2-3 metri. Cursul era 1 euro = 120/125 leka, ca mi-am amintit, ca femeile cereau pe mileuri "haide mister, uan iuro!". M-a mirat faza cu "haide". La Butrint, situl era bine intretinut, interesant, multe puncte de atractie, civilizatii succesive au construit una peste alta si vestigiile erau cam la un loc, ghidul bine documentat. Ideal pentru pasionatii de istorie. Ai ce vedea, poze interesante. Cica cel mai vizitat loc turistic din Albania.
La intoarcere am facut un mic tur al Sarande, apoi ne-a lasat la "shopping" (in fapt pe o strada cu cca cinci magazine). Ghidul a fost foarte deschis, raspundea la orice, era sincer chiar daca iti faceai o parere proasta despre Albania. Prietena mea a cumparat trei umbrelute japoneze de soare, din hartie (mai toate albanezele aveau). Magazinul era inchis, dar patroana l-a pus pe fi-su sa fuga repede acasa si sa aduca. Venea un total de 900 leka (300 leka bucata), i-am lasat 1000 ("for the running") si ne-a multumit de parca i-am fi dat salariul ei pe o luna. Avea un magazin de chestii din astea, cu frizerie (!) si atelier de depanare GSM. Am mai luat niste ziare de la un chiosc, 20 leka ziarul, ca sa vad layoutul. Vanzatoarea nu intelegea decat albaneza, strada era goala, am rugat singurul trecator imbracat in trening si cu lant gros, arata exact ca un manelist de la noi, sa traduca. Omul se cam grabea dar a fost foarte amabil si rabdator cu vanzatoarea care nu intelegea nici de la conationalul ei. Vroiam un ziar central generalist, unul local, un ziar economic si un saptamanal economic. Am vrut sa-i dau 100 leka pentru deranj intermediarului, nu a acceptat, a plecat si mai grabit decat venise. Am mai luat o cola albaneza (mai buna de cat in RO!) si o apa locala (Bureto) pt drum. Apa, cam proasta. Nesurprinzator, nu era duty free. Vamesii foarte amabili, pusi pe glume si povesti cat timp asteptam vasul. Au dat televizorul pe Euronews, ca sa putem intelege ceva daca vroiam sa ne uitam, ca era pe un post albanez. Vorbeau doar barbatii (4-5), erau si doua femei vames, dragute, gen purtatoare de cuvant de politie, care taceau dar ne zambeau intr-una.
Inapoi in Benitses. Cateva precizari. E un singur bancomat in statiune (Emporiki Bank, poate or fi comisioane mai mici pentur cei ce au card de la Emporiki RO, nu stiu). Cam asa era media, un ATM per statiune, si pe insulite. In prima seara am mancat la o terasa mai ieftina, am dat 30 euro si ne-am gandit ca daca asta e restaurant ieftin, nu avem de gand la un calcul sa dam aproape toti banii pe mancare. Aveam doar micul dejun inclus. Solutia a fost un gyros-doua pe seara (intre 1,50-5 euro bucata, dupa preferinte) + o inghetata de la un chiosc non-stop. Bine, am mai mancat intr-o seara la hotel (pe bani) si la o terasa, ca nu am venit sa strangem bani. Plaja era peste tot de pietris, mereu era un tip ce strangea gunoiul, aranja sezlonurile si cerea taxa ce putea si si mai mare (15 euro doua sezlonguri undeva). Ungurii erau cei care incepeau sa negocieze mereu pretul la sezlonguri. in nici o zi nu reuseau si (banuiesc ca) il injurau apoi pe respectivul in limba lor. Dupa ce gesturi faceau. Masina nu am inchiriat, erau numai mici, am vazut expuse si Matizuri si Tico cu numar de Grecia. Destul de mica statiunea, zona de promenada se termina cam repede. Fiind muntele aproape, am facut si o mica incursiune pe munte, ca sa combinam muntele cu marea. De pe plaja se vedeau frumos dealurile de pe malul celalalt, Benitses fiind pe partea interioara a insulei, cam la mijlocul distantei dintre Kerkira si capul sudic. Era interzis inotul in larg, chiar in stramtoare din cauza rechinilor. Am aflat ca am nimerit intr-un sezon in care veneau sa se imperecheze sau sa moara, nu am inteles exact. Veneau din Atlantic tinandu-se de navele de marfa. Doar la doua supermarketuri se acceptau carduri. La unul doar la valori peste 10 euro, la altul a mers POS-ul doar in prima zi. Am scos bani de la bancomat de doua ori, ca sa am un comision mai mic, cam 200 euro de fiecare data. Preturile variaza de la un supermarket la altul in proportii ametitoare. Ce e 5,50 euro colo e 2,75 dincolo. La fel si pt. suveniruri. La magazinele de la strada, preturile sunt mari, la cele de pe strazi din spate, preturile scad chiar la jumatate. Am gasit spre capatul sudic al statiunii o strada laterala, cum vii dinspre centru in dreapta, plina de magazine cu aceeasi marfa, mai ieftina. Am gasit la un magazin de tricouri si covoare un tip ce vorbea romana, fusese student la medicina sau politehnica, nu mai stiu, in 1990. Ma intreba daca mai sunt minerii la fel de multi, daca mai vin in Bucuresti sa bata lumea si daca au fost bagati la inchisoare. Am luat de acolo exact aceleasi tricouri care erau la strada cu 5 euro cu 1 euro. Bine, am luat 15 bucati, ca initial erau 2,50 euro.
In concluzie va recomand. Poate fi si linistita daca seara te plimbi pe plaja, dar si agitata daca bati cluburile din oras. Trebuie sa luati excursii optionale. Ghida romanca foarte de treaba (am luat de la o agentie un pachet al alteia, nu vreau sa zic numele celor doua, ca sa nu fac reclama; ghida era de la a doua), oamenii prietenosi, peisajele fantastice, ai ce face in oras, mancarea este alta in fiecare zi daca iti iei tu in fiecare zi altceva nu pui ca Tarzan din toate, mai ales ca unele chestii nu se puteau combina, de exemplu pentru desert aveai vreo cinci variante. Recunosteai romanii chiar daca nu vorbeau la masa deoarece le luau pe toate si spuneau la final "mergem?". Ungurii macar luau dintr-un singur fel, dar cat puteau baga in ei, apoi radeau de romanii care luau din toate. Cantitatile celor doua "tabere" erau oricum aceleasi. Romanii, la randul lor, radeau de ungurii care mancau repede pana nu mai puteau respira. Televizorul din camera avea CNN, Euronews, Eurosport, 2-3 MTV-uri, niste posturi locale de stiri si muzica, inca niste posturi la kilogram (RTL, Rai 1...). Telecomanda arata ciufulita rau, nu se mai vedeau insemnele decat in lumina. Am avut o problema cu dusul, robinetul de apa calda mergea fie pe debit mare, fie pe mic, nu cunostea o cale de mijloc. Dadeam pe "partea a doua" de cald si compensat cu rece. Avea un debit de ma lipea de faianta. Balconul era cam ingust, doua persoane pe scaune si o masuta il umpleau.
Referitor la drum, noi am fost cu avionul. Am zis sa inchiriem masina cand avem nevoie si nu am avut. Ni s-a recomandat ca chiar si pt Kerkira sa nu luam masina, ca daca vrem sa ne plimbam prin orasul vechi+barca cu fundul... sa nu luam masina, ca nu o sa ne fie de folos decat la intoarcere. Ca suvenir, luati pentru amici cu umor o cutie de bere locala numita "Prost". Sper sa nu va fi plictisit si sa va ajute la ceva detaliile.