Vorbesc cã bucureștenii, adicã in genul: ce faci, fratele meu?!?

Mie imi place maxim graiul ardelenesc. Insa ala moldovenesc ma zgarie pe creieri. Nu ma intreba
de ce....ca nu am un rãspuns. Pur si simplu. N-am ceva cu moldovenii, dar graiul ma enerveaza la culme.

Idem si la mine...

Asa am auzit intr-una dintre datile cand am venit la Bucuresti si eram cu cineva la masa. Asa a salutat unul cu ceafa lata pe altul cu ceafa si mai lata.
Era fan Mercedes Benz probabil .....

Ca sa respectam acuratetea, e vorba de frate Meleu, celebra expresie apartinand initial si mai celebrului personaj, Nikita, care va mai aduceti aminte....

Fi mai exact Dane

Du-te mã.......

*Fii

La o olimpiada am stat in camera cu cate 2 din jud Botosani si din Alba (adica erau baieti care nu se duceau la scoala pentru alocatie). Nu se intelegeau intre ei si fiind rautaciosi (nu stiu ce au astia- n ei) nu mai aveau mult pana sa se bata.

La una dintre discutiile lor aprinse aia din Botosani radeau de albanezi ca daca scriu asa cum vorbesc ( de ex mer'em azi la piata) iar albanezii de ceilalti de cum termina cuvintele in "i" (era un banc ceva de genu Eu - s fantoma cu barba iuti, cand ti prindi te si fu.i).

Pacat ca n-am avut si din Oltenia ca atunci ar fi fost trio-ul complet.

indianu` talpa iute cum te prinde cum te..

asa era aici prin sud

Te mai lasã 5 minute, îți mai dã și-un biscuite, iar te prinde iar te....

Un biscuit, dacã tot sîntem pe topicul de limba românã.

Am vazut ca mai nou se poarta datul virtual in cap cu DEX-ul virtual, dar nimeni nu prea se uita la sursa definitiei unui cuvant, sau conjugarii unui verb etc.
Ce incerc sa spun? Doar pentru ca poti gasi "un hit" cand dai search pe dexonline, nu inseamna ca acea forma este corecta.
Mai precis, DEX e dictionar explicativ, e obligat sa inregistreze toate formele limbii, dar nu are un rol normativ, precum DOOM, de unde si numele "Dictionar EXplicativ".
Spre exemplu, daca vine un nigerian sau un martian, aude "vroiam" sau "ghiuveta" si nu stie ce inseamna, deschide DEX si afla.
Doar DOOM are rol normativ, DEX nu.


P.S. explicatia nu imi apartine, ea mi-a fost oferita de catre un prieten care este profesor in cadrul Institutui de Lingvistica.

Incorect! Stii foarte bine ca se accepta in limba romana usoare forme gresite, daca acestea fac parte din versuri unde trebuie sa le poti face sa rimeze. Treaba asta se cheama licenta poetica.

Licenþa poeticã este definitã drept o „abatere uºoarã de la regulile gramaticale ale limbii, cerutã de necesitatea rimei sau a ritmului, sau din dorinþa de a realiza o notã stilisticã particularã”.

Exemplu: Limba noastrã-i limba sfântã,

Limba vechilor cazanii,

CARE-o plâng ºi CARE-o cântã

Pe la vatra lor þãranii.

Acestea fiind zice, iti urez succes in a gasi rima intre "biscuit" si "f#te".
NU e poezie de larga raspandire? Este! Deci....se accepta biscuite.
Nu zice nimeni ca se aplica "decat" la Eminescu.

Un alt exemplu de poezie de larga raspandire:

La pasa vine un arab.....

Cînd ești Eminescu, ai voie sã stîlcești limba ca sã-ți iasã rima.

În școala generalã citeam Scrisoarea a III-a și ajunsesem la versul cu "iarã ție dușman este".
Eu îl citeam normal, ca orice vorbitor nativ de românã, și anume "dușmán". Și suna ca naiba, pentru cã ritmul se ducea în bãlãrii.
Profa zicea cã nu, în cazul ãsta trebuie sã pronunțãm "dúșman", ca sã sune bine.
Iar eu mã gîndeam: "iote Franz, ce mare spanac de poet, cã trebuie sã mã chinui eu sã pronunț cuvintele complet aiurea doar ca sã-i iasã lui rima și ritmul. Un poet bun ar ști sã facã poezia sã sune bine în mod natural, în limba corectã."
Nu e un gînd care mi-a venit acum, la maturitate. Îmi amintesc perfect cã asta am gîndit atunci, în clasa a cincea. De mic eram cinic.

Unde zice ca nu se aplica daca nu esti Eminescu?
Unde zice ca nu se aplica la poeziile de cartier? E tot poezie, doar ca autorul nu s-a bucurat de aceeasi faima ca Eminescu.

Si intre noi fiind vorba, cred ca mult mai multa lumea stie poezia cu indianu' decat Luceafaru'.

esti norocos.

eu a trebuit sa o invat.... ca de nu...repetam clasa...parca a 6 sau a 7

De ce e "o ladã, douã lãzi", dar e "o ruladã, douã rulade"?

Pentru ca rulada nu este ru+lada. Asta ca legaturi intre cele 2. Doar ca parere, lazi as zice ca e gresit, corect ar fi lade. O fj o chestie de obisnuinta din moldova. As face o comparatie fortata cu moneda, unde pluralul corect este monede, nu cum vad ca se foloseste destul de des monezi.

Probabil un expert în semanticã ar putea da un rãspuns avizat.
Eu presupun cã sunt cuvinte cu origini diferite, motiv pentru care pluralul e construit diferit.

Etimologii diferite, evoluții diferite.

Am și io o mica nelamurire: mai nou "determinat" a capatat oficial si sensul de "hotarat/decis", sau e pur si simplu folosit gresit din dorinta de a parea mai elevat?

...in alta ordine de idei, faza cu false manierisme la expresia "mai serviti/haideti, serviti" mi se pare jenibila. De servit serveste doar gazda/chelnerul.

E doar tembelismul corporatisto-jurnalistic de a traduce din englezã dupã cum sunã. Din aceeași categorie cu "confident", "locație", "documente clasificate", "face sens" și alte monstruozitãți din astea.

Clujene, a servi are sens ºi de a mânca sau a bea.

Tu ce te bagi, aici e vorba de romaneste nu de ardeleneste

si serverul

batã-vã (norocul)... dã români sadea... decât

Preotul regãțean vorbește cu un sãtean din Ardeal:
-- Damian Stãnoiu, Necazurile pãrintelui Ghedeon

Mã, io i-am înþeles. ªi pe unu' ºi pe celãlalt.

În scris am înțeles și eu. Dar oral nu garantez cã aș înțelege tot.
Eu unul sînt mort dupã graiurile din Ardeal și Moldova. Pãcat cã sînt cam pe cale de dispariție.

Aproape...
Prin cãtunele de munte e o adevãratã plãcere sã auzi bãtrânii vorbind. La oraº, doar accentul impregnat de coabitarea mai multor etnii mai existã. Dar vocabularul e din ce în ce mai sãrac în regionalisme.

I beg to differ.
Pruteanu o fi fost el un scelerat, insa in materie de limba romana, iaca parerea lui despre subiect.

Daca te referi la determinat, ce treaba are cu engleza?

E corect folosit, dar cu sensul de a fi rezultatul unei alte actiuni, era ceva cu complement de agent care poate fi sau nu. Trebuie vazut si contextul in care este folosit, altfel nu are/face vreun sens nedumerirea.

Deși l-am apreciat, trebuie amintit faptul cã era extrem de conservator în ceea ce privește limba.
Cu sau fãrã acordul sãu, este acceptatã exprimarea la care faci referire.

Are treabã cu sensul pervertit, preluat aiurea din englezã. Pentru cã în englezã "determined" are sensul de hotãrît, decis. În românã are cu totul alt sens, dar unii îl folosesc tot în loc de hotãrît/decis. "Era foarte determinat sã termine la timp". Asta era nedumerirea colegului, respectiv tembelismul de care ziceam.
La fel cum și "confident" existã în românã și înseamnã ceva, dar cînd un manager de-al meu m-a întrebat acum cîțiva ani "ești confident cã poți termina la timp", m-am uitat mirat la el și i-am zis "eu nu-s confidentul nimãnui, nu știu ce vrei sã zici".

vlad

Daca ai avut problema cu un cuvant folosit gresit, gen confident, nu inseamna ca toate cuvintele sunt asa. Are acelasi sens si in engleza si in franceza si in romana. Ba mai mult, cred ca a intrat in vocabular din franceza si nu din engleza. Se foloseste in Ro dinainte de corporatii.

In fraza ta, era determinat, pentru ca in alte circumstante nu a terminat la timp, l-a durut in c.r, orice alta cauza si acum, pe seama experientelor trecute, sau mai bine spus acele experiente il determina sa termine acum la timp. Deci e folosit corect, trebuie doar sa vezi un pic in afara urii fata de romgleza si sa intelegi contextul. La fel de bine se poate folosi si hotarat, decis si altele.
Hotararea sau decizia vine tot in urma unor experiente trecute ori efecte viitoare dorite etc, adica e ceva ce (te) determina sa iei o hotarare/decizie.

Acum, ca hotarat pare a fi ca te dai mare barbat acasa si daca folosesti determinat pare ca ti-a zis nevasta ce sa faci, asta e altceva.


In lumea corporatista de care spui se foloseste mai mult decided, nu determined. cu sensul de hotarat. Si am vazut asta si in cultura americana cat si in cea europeana (in afara de statele mici cat o comuna de la noi am vorbit cu toti europenii destul, prin prisma muncii) ori asiatica (chineza sa zicem). Cred ca pot numara pe degete de cate ori am auzit determined si asta mai mult la rapoarte, nu la starea unui om.

Sigur cã dacã te strãduiești suficient de mult și o iei pe ocolite prin toate subtilitãțile limbii, poți sã gãsești o oarecare legãturã între sensul din englezã și cel din românã, atît cît sã poți justifica utilizarea cuvîntului în contextul dat. Pentru mine însã e un caz clar de romglezã; faptul cã se poate justifica prin tertipuri avocãțești n-o face sã sune mai bine.

"Decided" nu se prea folosește ca adjectiv. Teoretic el poate fi și adjectiv, dar sunã prost. "He's a very decided person", deși corect din punct de vedere gramatical, sunã ca naiba. În schimb "he's a very determined person" e foarte corect.
La fel, "he is determined to do that" e corect, pe cînd "he is decided to do that" sunã stîngaci, a nevorbitor nativ de englezã. Poți sã spui "he has decided to do that", dar atunci nu mai e același lucru.
Li se suprapun puțin sensurile, dar nu-s chiar sinonime perfecte.

Nu inteleg de ce tot o tii cu legatura dintre engleza si romana, ca ti s-a casunat cu confidentu ala. N-are nicio treaba. Comparatia nu-si are rostul. Daca vrei una, te poti lega de cuvantul "notorietate", unde la noi se foloseste atat pentru sensul pozitiv, cat si pentru cel negativ, insa sensul corect este de negativ. Si am auzit in cateva intalniri cu americani cum romanii foloseau cuvantul respectiv cand vorbeau de valorile noastre (alea bune) si aia nu intelegeau de ce le zicem ca sunt naspa. Sunt si alte cuvinte prin care se puteau exprima simplu si concis, dar na, ca sa ne dam mari, folosim cuvinte fara sa le stim sensul. Adica sa vorbim de cuvinte ce se folosesc des, nu de 2-3 agramati.

Am plecat de la fraza ta, cu "era determinat sa termine la timp" sau ce ai zis, ori in cazul asta ti-am zis ca e corect folosit in sensul de hotarat/decis.


Nu a zis nimeni de constructia ca "este o persoana determinata" (sau is a very determined person cum zici tu in engleza) e corect. In niciun caz in limba romana. Nu-mi aduc aminte sa fi auzit in romana constructia asta. Ca or vorbi 2-3 la tigara e irelevant, sunt doar agramati si atat (asta valabil si pt confidentul tau). In engleza are sensul de ambitios ori de neclintit si am vazut asta in cateva CV-uri unde au copiat unii de la unii la altii ca poate li se parea "cool". Ca o fi corect sau nu in engleza, e treaba lor, mie mi se pare gresit.



Nu stiu unde am zis eu ca e corect in engleza he is a very decided person, desi noi vorbim aici de romana, nu de engleza, da fie. Acel decided/decis am vorbit in sensul de a face o actiune in urma unor alte actiuni ori pentru altele viitoare, reciteste ce am scris si vei intelege mai bine. Adica ce ai spus tu in engleza "he has decided to do that".

Ai spus ca:
La fel, "he is determined to do that" e corect, pe cînd "he is decided to do that" sunã stîngaci. Doar un agramat roman ar putea spune he is decided to do that, ori mi se pare ca aici ai tradus in engleza din romana, am auzit si de constructia asta insa la chinezi, dar ei traduceau cu google translate si are si o parte de "vina" gramatica lor. Adica fiecare cultura vorbeste in functie de cum gandesc in limba lor, asta stii, nu tre sa-ti explic.

Importanta (lipsei) unei virgule:

Marea Britanie: Un iranian a scãpat de deportare dupã ce a violat o minorã pentru cã s-a convertit la creștinism

SURSA

De ce "oroare" -> ororii, dar "onoare" -> onoarei?

Uzanțã devenitã regulã, cel mai probabil.

Nu. Pentru ca "onoare" nu are plural.

Cum e corect,
Eleva care era cel mai bine pregatita, sau
Eleva care era cea mai bine pregatita?
Se acorda sau nu?

A 2-a..Ca-i o ea..

in ziua de azi..nu e prea sigura afirmatia...deci poate sa fie si prima

Poate..

Se acorda, dar se acorda cu "bine", nu cu "pregatita". Nu ma intreba de ce, te rog, doar stiu ca asa se face acordul.

Un bine, doi bine