Protectiile sunt integrate in geaca si in pantaloni, dar probabil o sa-mi iau si separat cand merg in tricou si pantaloni scurti daca e cazul, sau pantaloni lungi dar normali, nu moto. Geaca are inclusiv protectie pt coloana.

da macar 5000 d elei ai si tu in banca in caz ca itit rupi vreun picior si nu poti munci?
Daca da, te felicit

Am nu mor de foame.

Dar nu plec de la premisa de picior rupt ca e belea, nu mai ies din casa de frica drobului de sare atunci.

Viata trebuie luata asa cum e, bineinteles nu luata in piept la modul inconstient sau sa ti-o cauti, dar nu poti trai nici in frica. Eu am avut un declic cand unchiul meu a avut un accident pe Transalpina, un copac a cazut pe masina, era cu sotia pe locul din dreapta si el a scapat si sotia din pacate nu. Si avea masina Honda CRV modelul asta nou, adica masina de 5 stele nu chichineata.

Pe langa tragedia asta, am avut un declic si eu - mi-am dat seama ca traiesti asa cum ti-e scris, e inutil sa traiesti in teama pana la urma partitura ta e deja scrisa.

Am lasat frica de boli, de ghinion, de accidente sa ma tina pe loc foarte multi ani. Asta e la fel de tragic ca un accident. Nimeni nu merita sa traiasca o viata in frica. Pe langa ca te tine in loc, frica te macina in timp, stresul pe care il produce se acumuleaza si iti deformeaza si procesele normale de gandire.
Brusc, cel mai mic impediment devine un obstacol major. Nu merge asa la mine, nu mai am timp, daca vreau sa imi ating obiectivele nu mai am timp pentru frica. Nu mai am nici timp nici rabdare.

Ce obiective? Eu am obiective banale, cum v-am zis, sa produc bani sa-mi fac un garaj cu elevator, un MX-5, un Fiat 1800 d-astea lumesti, materiale. Nu am pretentia la fericire, la o familie ideala, stiu ca lucrurile astea sunt trecute deja pentru mine.

Mi-am pierdut mama, mi-am pierdut 2 bunici, mi-am pierdut iepurele, il mai am pe tata si niste obiective de atins.

Evident - reducand totul la absurd obiectivele mele nu au nici un sens. Daca extrapolezi - viata in sine nu are nici un sens, dar nu ma intereseaza faptul ca nu are nici un sens, pentru mine trebuie sa aiba sens ca sa am pentru ce ma trezi dimineata. Altfel as sta toata ziua in pat cu depresie si m-as atrofia sau as deveni obez cronic. Ori eu nu-mi doresc asta. Eu imi doresc sa fiu activ, sanatos atat cat imi permite organismul. Pentru asta am nevoie de obiective, de teluri - in cazul meu materiale. E foarte simplu. Ceea ce pentru voi poate parea absurd - si este obiectiv vorbind - pentru mine are un sens, dat de mine.

Si asta ma face, nu neaparat fericit - dar am momente de satisfactie, rare ce-i drept - anul trecut cand am urcat pe varful Bucsoiu desi eram obosit - cateva clipe chiar am fost fericit. Tin minte si acum senzatia.

This post has been edited by Filip: Yesterday, 12:16

Felipe problema e că
Când eram tânăr visam sa mi iau un ceas automatic
Era ceva ce mă făcea sa mi doresc adică aveam un tel
Când am ajuns mai in vârstă am luat în sfârșit un ceas automatic
Ce sa vezi deși țelul fusese atins de, m a durut mai rău că a dispărut motivația din spate, care mă făcea să doresc acel lucru .
Poate unele dorințe e bine sa rămână la stadiul de dorințe.
Daca le îndeplinești până la urmă ramai cu ceva in lipsa, in orice caz.

Ar trebui sa ti dorești o familie a ta, asta e singurul lucru care îți va aduce ceva in plus

Da stiu ca trebuie o familie dar e o problema la mine care imi sta pe creier de cand mi-a murit mama si e o problema pe care o am cu Dumnezeu, i-am spus ca nu e corect ce soarta i-a dat mamei mele, si cu cancer si cu un sot coleric certaret si alcoolic - nu a dat in noi dar ne-a facut viata amara.

Si i-am zis lui Dumnezeu - daca TU ti-ai batut joc de mine si de mama nu poti sa mai ai pretentia ca EU sa-mi doresc vreodata o familie.

Tu - DUMNEZEU - trebuia sa-mi dai o familie fericita in care sa cresc daca aveai PRETENTIA ca si eu sa-mi fac o familie.

Chestia asta mi-a dominat gandirea de la 15 ani de cand mi-am pierdut mama pana pe la 20 si ceva cand mi-am dat seama ca nu e ok, dar deja - sunt niste cai formate deja in gandire si e foarte greu - adica mie imi vine sa plang acum cand ma gandeesc ce prost am gandit atunci.

Dar e foarte greu sa iesi din gandirea asta, e imprimata in subconstient si lucreaza permanent de acolo, si ma controleaza.

Sunt capos, nu pot sa dau inapoi niciodata si mi l-am ales Fix pe Dumnezeu sa ma cert cu el.

Evident - Dumnezeu e Dumnezeu, nu poti sa-i faci nimic, poti doar sa te razbuni pe menira pe care EL ti-a dat-o adica sa iti faci o familie, copii etc.

Deci pot sa-l enervez pe Dumnezeu doar facand-umi mie rau. Si am considerat ca merita atunci, atat de furios am fost pe el. Si de atunci am ramas calat asa si nu pot sa mai schimb nimic pentru ca mintea mea e blocata in gandirea asta.

Na ca uite asta ar trebui sa spun unui psiholog nu sa scriu pe forum. Dar stiu ca voi intelegeti.


Sper ca v-am lamurit cu totul. Nu e nimic complicat cu mine doar m-am suparat pe Dumnezeu foarte rau la un moment dat si nu am mai putut sa ies din starea asta.

A si eu nu cred in liber arbitru cred in determinism si cred ca traim asa cum ne este scris.

This post has been edited by Filip: Yesterday, 12:42

Ok, inteleg conceptul de a fixa teluri si a munci pentru ele, dar sa muncesti epntru o bormasina pe care poate o vei folosi? sau echipament moto care audna praf? Mai bine imi pun tel de 10 000 d elei in banca. dupa ce il ating pe ala am niste bani cu care pot face ceva, urmatorul tel poate fi 15000.

This post has been edited by einstein1984: Yesterday, 13:36

Pentru ca nu am incredere in bani, am incredere in bunuri materiale mai mult decat in bani. Banii se pot risipi foarte usor datorita inflatiei. Eu cum faceam niste bani si prindeam ceva la pret bun cumparam imediat ca sa raman cu bunul, ca poate la anul costa dublu.

Eu n-am incredere in masurile astea economice ale lui Bolojan asa ca imi limitez pierderile cum stiu.

Eu ma aranjez pe viata cand imi cumpar scule. E asigurarea mea - la un moment dat isi scot banii. Si le am pe viata.

Banii - banii sunt volatili. Azi ii ai, maine valoreaza mai putin sau iti pierzi o sursa de venit - cazul meu de AZI.


Mie imi trebuie concret, material, sa vad ceva. Nu hartii sau cifre intr-un cont. Nu ma incalzeste cu nimic.

Mie imi trebuie unelte ca sa nu mor de foame daca pica treaba cu oamenii cu care colaborez.

Nu prietenia si vorba buna tine de foame ci capabilitatea de a duce SINGUR la bun sfarsit o lucrare. Si ai nevoie de scule pentru asta. Simplu.

Eu sunt proactiv ma pregatesc pentru cel mai rau scenariu - adica posibil cel mai bun scenariu - sa imi fac firma mea sa nu ma mai frece la creier nimeni decat programul meu si ceea ce fac - adica montaje cat mai corecte pentru clienti.

This post has been edited by Filip: Yesterday, 13:42

ok, ia un seif si cumpara aur atunci, dar valoarea echipamentullui motot si nepurtata scade mai rau cu inflatia. La bormasini nu stiu cum este.
Sau stabileste un tel pentru ceva ce si folosesti, gen sa inveti o limba straina, sa folosesti un strung, da banii pe un curs de sudura sau de programare sau o masina care nu cere decat revizie odata pe an in loc de sudura odata pe luna si piese la 6 luni. Ce inveti tu nu-ti ia nimeni.

This post has been edited by einstein1984: Yesterday, 13:46

La bormasini e ok, gasesc piese si peste 20 de ani. Bormasinile sunt ca Laguna mea - tragi de ele 30 de ani cu mici reparatii, la cat le folosesc eu probabil doar desfacute curatate si unse - si la Bosch-ul 8-45 si 240F schimbati carbunii, restul sunt brushless.

Felipe, doua vouchere din curte zic ca ai blocat niste bani in ceva inutil;
Tine Laguna, foloseste-o la tot ce iti trebuie, vinde restul de vouchere
Acu mai iei si un scooter....
Esti hoarder

Am scris acu multi ani pe forum ca sunt hoarder, chiar aici pe jurnalul asta de bord, imi gasesc comfortul psihic acumuland chestii mai mult sau mai putin utile.

Toate sunt utile de fapt - la timpul potrivit. Inclusiv surubelnita aia lata lasata in ploaie ruginita complet pe care tot zici ca o arunci - azi s-a blocat clantaul la poarta si acea surubelnita lata a fost si la indemana ca era lasata prin curte sa rugineasca - a deblocat si poarta.

Merita aruncata din capul locului sau lasata acolo?

Totul are un rost, eu unul personal nu suport risipa, inca mai am Nokia-ul meu N70 pe care mi l-a luat Tata in 2007 - eram la liceu clasa a 10-a. Inca functioneaza. Mai am si N73-ul luat anul urmator si N95-ul - asta era porcos de scump asa ca l-am luat la second hand luat la cateva luni dupa N73. Inca le mai am inca functioneaza.

nu poti sa fii hoarder daca nu suporti risipa. E contradictie in termeni sa zici ca nu suporti sa ai ceva ce sata degeaba, aia e risipa, nu sa le vinzi daca nu-ti trebuie.
Ia incearca sa faci hoarding de cunostinte si experiente, mai mult sau mai putin utile.

Eu nu vand nici un DeWalt. Sa fie clar.

ideea era daca cumparam bitcoini toti am fi fost f bogati sau nu
m am gandit si eu sa iau niste bictoini din astia prima oara cand erau 500 de dolari as fi putut sa iau 1 bitcoin in fiecare luna, dar nu stiam exact cum se cumpara si apoi vorba cuiva care chiar a luat, ii vindeam de multe ori pana ajungeam la macar 10 mii de dolari ce sa mai vorbim de o suta de mii cat e azi.
deci din bitcoin nu ma imbogateam mai ales ca eu ii vad ca pe o schema ponzi
(daca eu as fi detinut sa zicem 100 de mii de bitcoin, oare valoarea lor tot asa de mare ar fi fost?)
dar daca eu as fi detinut 500 de mii de bitcoini valoarea lor tot asa de mare ar fi fost. Ma indoiesc, probabil ar fi fost 0.0000001 dolari.
deci ceva e putred aici, dar nu ma pricep sa zic ce. nu inteleg neaparat conceptul asta cu crioptomonede ma depaseste.

altfel zis, bogatia din sarlatanie nu se poate. Ca sa au imbogatit unii marginal asta e.
Nici mare investitor din actiuni si titluri de stat nu sunt desi am ceva bani pusi la banca.
Asa e , inflatia roade tare din ei ,dar ii tin pentru a investi in educatia copilului

Si eu am avut parte de o familie "asa nu" adica disfunctionala asa cum s a vazut ca si in relatiile mele s-a intamplat ba chiar mai rau de atat, daca taica miu a avut un divort, eu am avut doo.
Nu stiu ce sa zic, pe mine asta nu m a oprit de la a incerca sa fac lucrurile din nou si din speranta ca vor iesi bune in final.

Ar fi trebuit aa iti deschizi o firma de borduri...si una de vulcanizare

cat despre bormasina sa va zic povestea mea

Acum mai multi ani m am dus la magazin sa iau o bormasina.
Avem aci in ploiesti un magazin de scule deschis dupa revolutie
eu ma duc in magazin si zic direct vanzatorului. vreau un bosch profesional nu mai stiu modelul din ala albastru, era vreo 1700 de lei
vanzatorul se uita cam ciudat la mine si ma intreaba: Ce vreti sa faceti cu ea
Eu ii zic: vreau sa dau o gaura in perete sa prind un tablou
Vanzatorul se duce ia o bormasina de 200 de lei imi zice, asta ebuna pt ce aveti nevoie
Io tineam ca vreau de aia Bosch albastra.
Vanzatorul sa ma ia la bataie.
Pana la urma am luat o de frica pe aia de 200 de lei si am iesit din magazin cu bormasina in geanta ei de transport, si cu restul de 1500 in buzunar
Bormasina merge si azi perfect, o folosesc de 4 sau 5 ori pe an, ca sa fac diverse chestii minuscule prin gospodarie

Insa mi am luat un invertor de sudura cu electrozi, pe care am dat vreo 600 de lei. L am folosit de 4 ori, sper sa nu se usuce condensatorii aia sau ce piese are in interior si sa se strice stand degeaba. Ei zic ca duce 160A maxim, eu l am folosit la 90A, dar nu stiu daca chiar erau amperi reali sau din aia chinezesti PMPO.

Ca sa concluzionez eu nu sunt gay - eu am o problema cu D-zeu.

Am avut pe la 28 de ani si eu o prietena - era cu 6 ani mai mare, avea exact varsta mea de acum. Si ce m-a atras la ea pe langa ca arata bine, avea un bust generos, fund in fine, nu e site deocheat e forum auto sa raman pe subiect - ce m-a legat de ea a fost ca avea si ea un tata care s-a comportat rau, dar nu era complet rau era cam ca taica-meo numai ca ceva mai afacerist.

Si moama cand am inceput sa discut cu ea era perfecta - aveam aceleasi traume. Am stat cu ea vreo 7 luni apoi on and off 2-3 ani.

Ea a fost singura mea prietena, cunosc intimitatea umana in toate formele ei - in limite normale - dar doar cu o singura persoana.

Defectul ei - desi a trecut prin aproximativ ce am trecut si eu era nejustificat de nervoasa si vibe-ul ala l-am suportat o perioada am incercat sa discutam am vazut ca nu merge am fugit am plecat pur si simplu.

De cateva ori ne-am reunit dar asa 2-3 saptamani dupa aia nu stiam cum sa mai fug.

Aveam atractie intre noi, sexuala, in dormitor era ok dar ziua.... era groaznic. O apucau crize din nimic - si nu aveau legatura cu mine. Era ea intr-o pasa proasta.

Dar in rest eram suflete pereche. Doar ca ea era mai insane ca mine ea se hraneste din scandal eu caut armonia mai mult.

Dar in rest acelasi mindset aceeasi gandire, aproximaiv aceeasi trauma din copilarie - eram potriviti unul pentru altul. Dar eu nu suport isteriile asa ca am fugit.

Si acum mi-e dor de ea

<span class='edit'>31 Jul 2025, 15:57:</span>
A si sa nu va mai zic ca mi-a condus Laguna pana la cota 1400 in Sinaia - si apoi pe coborare pana in Sinaia. Stia fatuca sa o tina in frana de motor - bai e pacat si regret ca am fugit de ea - dar nu pot sa suport nervii si exploziile de isterie.

In rest era o fata de vis si doar lu tata si ei i-am dat Laguna sa o conduca. Si ea a condus masina mai bine ca tata. Nu mai bine ca mine bineinteles, dar foarte aproape de cum as merge eu.

Era femeia ideala dar eu nu suport sa se ridice tonul la mine, imi aducea aminte de tata si aia MEGA-TURN-OFF.

This post has been edited by Filip: Yesterday, 14:57

ii placea laguna?

Pai daca erau sufletele pereche

Și lu nevasta mea ii place fordul.


Am găsit și eu una de mă certam mereu cu ea., era drăguță dar mereu tipa lamine
După 3 luni iam dat next

Cand tipă?

Sau țipa....

This post has been edited by wolfin: Yesterday, 15:07

Maica-sa avea Duster 2 - nu cred ca ii placea neaparat Laguna mea dar stia drumul ca era din zona, pe langa Sinaia, si stia sa conduca in rampa, in panta foarte bine, ca era de la munte. Nici nu mi-a criticat masina nici nu a laudat-o - ea a prins oricum si Astra G-ul de dinainte sa iau Laguna.
Ea nu era materialista desi ai ei aveau pensine in Zamora - cartier lipit de Sinaia.

Ea voia un barbat - m-a placut cum arat etc si la pat etc daaaar voia un barbat care sa-i suporte isteriile si eu oricat de atras as fi de o femie tot mai atras sunt de linistea mea.

Era prea de tot. Urla cand nu ii convenea ceva mai rau ca un copil mic. Si culmea nu la mine urla ci la maica-sa, aveam toti grija de pensiune dar mergeai pe holuri si auzeai urlete.

Eu deja am avut copilaria mea naspa, macar la maturitate sa am liniste.

Si nu avea mindsetu ala corect - nu prea voia copii, voia sa vanda maica-sa pensiunea sa toace ea banii si vezi doamne ce bine ar fi fost si pentru mine. Pe mine ma scarbeste mentalitatea astas. Altii ar fi omorat sa aiba o pensiune sa munceasca la ea si 16 ore pe zi daca trebuie. Dar ea voia sa vanda sa toace banii nu avea viziune.

Asa ca am pus in balanta - Zodia mea e Balanta oricum - ce are ea e oricum pentru ea si pentru eventualii copii pe care i-am face - care mostenesc si ce am eu - deci super viitor.

Dar bai nene cand aud la tine ca femeie ca vrei sa vinzi tot ce ai ca sa cai verzi pe pereti - si ai 0 dorinta de munca- atunci imi pun niste semne de intrebare - merita sa fac copii cu ea? Nu cumva ar fi chinuiti de planurile ei?

Asa ca cel mai simplu pentru mine a fost sa fug. Alti barbati ar fi dat inainte no matter what.

Eu sunt Filip - si eu nu am nevoie de nimic - de la nimeni.

Eu tanjesc armonia nu mereu o lupta in familie. Lupta o ai la serviciu in trafic etc. In familie trebuie sa ai armonie, relaxare etc.

Am scris asta ca sa lamuresc si etapa mea "romantica" vezi doamne.

Nu stiu ce poate fi atat de romantic sa-ti umble gagica in telefon sa te rogi de ea sa nu se ia de o colega de liceu care organiza reuniunea de 10 ani - asta a fost in 2018.

Era de groaza si geloasa de parca as fi avut eu femei inainte.

E horror sa nu mai aud de relatiile interumane - desi am avut momente frumoase cu fosta.

Dar per total daca stai sa le cantaresti nu merita.

This post has been edited by Filip: Yesterday, 15:14

nu de walturile sa le vinzi, cotele alea de gaini de prin curte. macar la bucata pe forumurile respective si tot mai faci un ban.

Pana imi fac garaj opelu si nubira tin loc de magazie de scule. Nu ploua in ele.

Opelul il repar - Nubira fiindca e marca moarta va ajunge la fier vechi dar doar dupa ce imi fac garajul sa mut din Nubura in garaj ce am depozitat

Tot timpul.

Haide mă Felipe că nu e dracu așa negru
Dintre una frumoasă dar nebuna și una urâtă dar normala
Macar alege o pe aia normală și te consolezi că frumusețea e trecătoare
Deci continua sa cauți

Ideal ar fi bineînțeles sa găsești frumoasa și normala, dar alea se dau primele
Rămân nemăritate alea urate și nebune, csf nscf
Daca amâni prea mult începi să dai peste din ăstea.

Mai e varianta, cum ai și tu o vârstă sa găsești una normala frumoasă dar cu copil.
Asta nu e neapărat rău, s ar putea să te aprecieze că ai luat o cu bagaj.

Nu am ochi decat pentru "nebune". De fapt nu sunt nebune, sunt ca si mine, suflete cu problemele lor.

Sunt atras de... ceea ce detest pana la urma. Probabil exact ce detest in mine. Comportamente pe care le am si pe care incerc sa le suprim cu orice pret. Mecanisme de aparare din copilarie. Eram un copil insuportabil de obraznic si stricacios de lucruri.

Functioneaza ciudat psihicul asta uman, gresesc cumva?

In mod sigur nu merge.
Trebuie sa existe diferența

david.JPG ( Size: 73.89k ) Number of downloads: 63

Nu e mai bine sa acceptam ca totul e fara speranta si mai bine ma focusez spre garajul meu cu elevator - pana si voi ati avea un avantaj aici daca binevoiti a ma vizita in viitor cand am toate alea puse la punct.
O data ca va cultivati si voi ca va pun sa studiati musai Fiatul 1800, apoi ca va schimbati si voi ulei filtre planetara gratis - dar va luati cu voi uleiul uzat ca e belea cu el. Nu ma lasati pe mine cu consumabilele dvs pe cap.

Compenseaza

Bai Filipe, eu ti-am mai zis, nici eu n-am avut cea mai fericita copilarie, in 1995 a venit tata de la o biopsie, a trecut pe la tara pe unde eram atunci, si mi-a zis ca el o sa moara. Prin 1999 s-a si intamplat, aveam si eu vreo 12 ani aproape impliniti. Crezi ca au fost ani misto?

Multi ani am crezut ca nu m-a afectat atat de mult, dar de vreo patru-cinci ani am realizat niste chestii care m-au ajutat sa progresez foarte mult pe partea asta psihica. Si da, unul dintre lucrurile astea a fost si ca m-a afectat mult mai mult decat credeam eu initial toata chestia asta.

De ce sa ai mentalitatea asta trista de a aduna niste rahaturi, multe inutile. De ce sa te tii de niste joburi de un nivel destul de jos, de ce sa nu cauti o evolutie? Eu ti-am zis cred si cand ne-am vazut sa iei aparatul ala, cauta nene altceva daca esti tester de nu stiu cati ani si ai ramas blocat in acelasi punct al carierei.

Eu am tot 12 clase, nu pot sa zic ca sunt mandru de asta, dimpotriva, perioada buna in care trebuia sa fi facut o facultate buna, cu adevarat utila, m-a prins cand eram batut in cap si plin de alte idei tampite. Dar asta nu m-a oprit sa caut ceva evolutie, sa bat si la usi unde nu credeam ca o sa fiu primit, si culmea, sa se si intample. M-au luat la misto diversi pe aici cand am plecat pe vase sa fiu fotograf. Dar acolo am progresat de la contract la contract. Am plecat fotograf, contractul urmator printam deja in laborator, mai incolo eram adjunctul sefului de departament, si pe urmatoarea companie am ajuns manager. Si crede-ma ca nici nu prea imi doream, doar ca pe acolo erau multi prosti si lenesi, si cumva m-a adus situatia in zona aia. Si la 30 ani am zis ca gata, ma "las", adevarul este ca nu regret neaparat, mai ales ca la vreo trei ani a venit si pandemia care le-a pus pe butuci pentru vreo doi ani, dar tot pe baza unei oboseli psihice.

Ce am facut pe acolo, am spart multi bani pe distractie. Pe vazut locuri, pe mancat in toate porturile alea din jumatate de glob. Pare o alta viata. Regret? Poate ca da, poate daca adunam ban pe ban imi luam o casa. Eu ce adunam bagam in casa de la tara, aia pe care n-apucase taica-meu sa o vada nici terminata complet, casa in care visa sa se mute la pensie. Acum, din conjunctura, stau eu acolo, de prin 2022. Daca tot o pusesem la punct si am avut un job remote, era si pacat sa nu ma bucur de ea.

Totul este sa bati la usi, sa incerci. Eu am fost in 2016 la un interviu si nu am fost acceptat, m-am imprietenit cu directorul filialei pe Facebook si i-am scris ca mi-a placut la ei, ca daca mai vad vreodata anunt o sa aplic iar. Si el mi-a zis ca daca se elibereaza postul, ma anunta. Ce crezi, in 2019 mi-a scris ala, si am avut un job in vanzari, intr-un domeniu despre care n-aveam habar(vindeam initial mai ales canturi pentru mobila). Opt judete, multa alergatura, dar mi-am batut capul si vreo trei ani am prosperat, mai ales in pandemie cand lumea nu isi mai facea concedii, ci mobila prin casa.

Urmatorul job mi-a venit printr-o conjunctura legata de prieteniile formate pe vapor. O tipa cu care lucrasem, careia ii facusem si poze la cununie si botez, mi-a lasat un mesaj pe Facebook, intre timp il si stersese. Eu, in loc sa-l ignor, i-am scris daca cumva a gresit sau ceva, am aflat ca era vorba de un potential job dar ca intre timp i-a propus altui cunoscut. I-am zis sa imi propuna si mie daca e sa nu se lege cu acel tip. Si in vreo trei luni eram buyer pentru o companie care distribuia alimente si bauturi din Europa Centrala si de Est, pe tot teritoriul Marii Britanii. Eu cu 12 clase, fara sa am habar neaparat de domeniu, cu putin ajutor de la colegii care erau atunci, si ceva atentie. Un an si ceva mai tarziu ma intalneam cu directori si chiar proprietari de pe la diversi producatori de haleu din RO, chiar m-a impresionat domnul Mutu de la Raureni care mi-a trimis o naveta de vin de la Isarescu de un Craciun, doar pentru ca a zis ca i-a placut de mine cand i-am adus pe sefii din UK in vizita la fabrica. Mai are rost sa zic de clasele alea?

Ce vreau sa zic din asta? Ca nu prea conteaza alea atat de mult, daca frustrarea ta este ca lipsa facultatii te tine la nivel de joburi atat de entry level cred ca trebuie sa te uiti mai bine in interior.

Sperante sunt oricand si la orice varsta. Cat despre relationari, da, si eu am o atractie spre tot felul de narcisiste, de fapt de la o vreme daca simt ca-mi place real de una, ma gandesc foarte bine ce-i neinregula cu ea, si descopar mult mai repede, inainte sa imi fac capul calendar. Dar si acolo e ca la o dependenta. Chiar daca "doare", trebuie sa stii ca indepartarea aia iti va face bine pe viitor. Imposibil nu este insa sa gasesti si pe una mai sanatoasa la cap, ideea este ca trebuie sa fii tu bine cu tine, sau ceva mai bine. Toti suntem pe un spectru, eu stiu ca tot una cu mici tendinte din astea narcisiste o sa gasesc, dar sa fie si ea mai spre centru, nu spre extrema. Cum si eu am redus tendintele alea de a fi in extrema cealalta, cu people pleasing si alte aiureli. Pun limite mult mai repede, ceea ce-ti recomand si tie.

Ah, si nu mai zice de aia ca era femeia perfecta. Ca d-aia ramai blocat pe ea. Era dusa cu capul, asta trebuie sa-ti zici. N-ai pierdut nimic. E ca si cum as zice eu acum ca fumatul era viciul perfect, pacat ca nu mai fumez.