Îți deschid pagina virtuală ca să-ți spun despre noua mea mașină: Megane GT Estate.
Nouă e impropriu spus... Nu e nouă că e second. Nu e nouă că o am de șase luni și încă nu mi-am făcut curaj să scriu despre ea.
De ce mă, nu-ți place?
Ba da, dar e complicată rău. Dacă aș fi psihologul ei aș băga-o la azil o vreme sau măcar aș trece-o pe pastile până se hotărăște și ea ce este...
Revin mai târziu, acum e nevoie de un pic de context.
Context. Ca să știi cine e proprietarul și de ce părerea lui e așa cum este...
În istoria mea de șofer de peste 20 de ani am trecut de la Oltcit la SuperNova la Logan la Laguna și acum la Megane GT. Nimic spectaculos, doar ca între timp am cochetat cu jurnalismul auto și am mai condus cateva zeci de mașini pentru perioade scurte de o zi pana la 3 luni.
Am renunțat la asta de niște ani buni și nu am avut pana acum mașini care să-și modifice comportamentul la o apăsare de buton.
Meganul ăsta e prima mea mașină break și prima care sparge bariera de 200 CP. Este și prima mașină automată pe care o conduc pentru mai mult de 3 luni și a cărei cutie e de generație nouă (adică mai eficientă ca manuala). Și, nu în ultimul rând, e prima mea mașină luată la mâna a doua. (chiar dacă tot de la reprezentanță)
Cum te-ai gândit tu să-ți iei break!?
Am început să vânez o mașină prin decembrie și rapid am ajuns la Megane GT. Este o combinație bună între o mașină cu pretenții sportive și una de zi cu zi. Mă bătea gândul să iau un RS (Megane III), dar prețul era mare pentru mașină îngrijită și nu prea se pretează la drumuri zilnice. Nu mai vorbesc de drumuri mai proaste unde suspensia tare te rupe la rinichi.
Încă mai visez la una, mai ales ca acum știu că 205 CP nu sunt suficienți, dar mai am timp.
Am restrâns oferta la vreo patru mașini și apoi la două. A câștigat break-ul din două considerente: sursa (AMG Pantelimon de unde mai luasem 2 mașini noi) și spațiul (am măsurat la hatch spațiul din portbagaj și până la scaunele din față și am constatat că e mai scurt decât schiurile mele pe care le țin așa când plec la munte).
Am verificat mașina care mirosea a nou (daune minore specifice unor zgarieturi reparate înainte de vanzare), am negociat un pic prețul ( de la 18900 la 18300) și am luat-o in plin început de pandemie...
Nu știu dacă hatch-ul era mai bun, știu sigur că are un spate mai frumos, dar nu regret alegerea pentru că forță este și spațiu de asemenea!
Full fără piele?
Cam așa ceva, pentru că e alcantara... Altfel, are tot ceea ce putea pune Renault pe varianta GT. Atasez un pdf cu lista de doua pagini. (trapa, navigatia mare, Bose, toate sistemele de siguranță, cameră, parcare asistată, 4 control etc.)
Ajunge să spun că prețul de listă era 31,330 Euro. Eu am luat-o pe la 20 000 km.
Bla, bla, bla, cum e mașina!?
De asta nu i-am făcut pagină de la început că mi-a fost foarte greu să emit o opinie convinsă până nu am condus-o mai mult și nu m-am obișnuit cu ea. Și nicio altă mașină nu a prezentat pentru mine o curbă mai lungă de învățare.
Mașina e mișto. Clar. Nu pot spune altceva, dar nu e perfectă și nu e ca o singură mașină. E ca mai multe.
Știu, sunt mașini la care printr-o apăsare de buton schimbi mult mai mulți parametri decât motorul și cutia, sunetul și climatizarea. La unele se modifică și suspensia. Și eu am zis, ce mare lucru, se schimbă și îți faci treaba și apoi apeși iar butonul și îți faci treaba și gata. Dar nu e așa când e a ta și ești ca mine care mi-am cunoscut mașinile la perfecțiune după sunet și după senzație. Asta își modifică sunetul și personalitatea când apeși butonul și dintr-o dată e altfel și nu o mai simți la fel. De aici și paralela cu psihologul. Clar suferă de personalitate multiplă și eu trebuie să-i cunosc toate personalitățile...
În plus are direcția asistată electric și senzațiile din volan nu mai vin la fel de natural ca la cea asistată hidraulic (cum era Laguna). Cel mai tare te frapează asta când o lași să parcheze asistat (tu apeși accelerația și frâna). Ea singură învârte de volan și e foarte tare. E ceva de arătat la rude și la prieteni (ca după atâta șofat în București nu mă face ea pe mine la parcări
). Dar e și dovada că între tine și roți este un volan ca ală de la consolă minus force-feedback-ul... 
Dar o să mai vorbesc despre asta și în postarile viitoare și la fel o să vorbesc și despre sistemele de asistență.
Azi își mai spun drăgă jurnalule despre:
MODUL RS!!!
În modul ăsta mașina se trezește. Își leapădă costumul de familistă și se ia la înjurături cu băieții din cartier.
Nu doar că schimbă mai târziu, dar înlocuiește furtunul de admisie al benzinei cu o conductă și trage ca o nemâncată oferind cai și cuplu, plus un sunet bestial (știu că e din boxe) care te lipesc în scaunele superbe și de te fac să te crezi pe circuit (chiar vreau să mă duc cu ea la o tură). Este atât de tare că duce clar la dependență și comiterea de ilegalități. Suspensia e dură și roțile cu jante de 18 și cauciucuri 225/40 se agață de asfalt atât de tare că orice canal cu o diferență de 1 cm este dureros la accelerare. Orice curbă e o bucurie, serpentine sunt circuit de curse și doar experiența și simțul rațiunii te opresc și te mai domolesc. Asta și pasagerii cărora inevitabil li se face rău...
După câteva minute te liniștești, te aduni și continui în ritm normal uimit de faptul că tocmai ți-ai crescut consumul mediu făcut în 150 km cu 2 litri la sută.
O sa continui in postările următoare legat de alte moduri de condus (inclusiv manual) și toată gama de senzații oferită de o mașină foarte complexă. Plus problemele apărute, ghinioanele, reparațiile și durerile (la propriu).
) sănătoși! Jurnalele tale au avut mereu ceva special. M-am abonat. 
.
