Atentie topic lung si pozne multe.
Avind in vedere succesul avut de aceste doua topice Expeditie 1si Expeditie 2discutiile avute/purtate pe topical dedicate masinutei mele și prin intermediul postărilor de pe facebuci o sa incerc in cele ce urmeaza sa descriu si sa pun cateva poze din expeditia mea din aceasta vara. Va rog sa luati in considerare faptul ca am facut peste 150 gb de poze si nu am cum sa le postez pe toate.
Astea fiind zise cred ca ar trebui sa o iau cu inceputul, care se pierde in negura timpului, adica in anul de gratie 2009 cand la revenirea mea din prima expeditie europeana la bordul domnisoarei Cristinica am aflat ca domnul katalin5 a fost cu Dacia dansului pina la Nordkapp. In acel moment in cerebelul meu au inceput sa se aprinda niste beculete sii sa fileze niste lampi. Cum pentru o asemenea expeditie ai nevoie de niste lucruri bine puse la punct, cum ar fi bani, timp, o masina buna, bine pusă la punct, pe care sa te poti baza si nu in ultimul rand un copilot de cursa lunga in care sa poti avea incredere planul a fost bagat frumusel la sertar, precum multe dintre dosarele care zac prin fisetele celor de la DGA. Intre timp anii au trecut, banii nu au venit, dar in schimb am gasit un copilot de incredere pe care sa ma pot baza pentru o asemenea “nebunie”.
Anul trecut cand am inceput dezbaterile pentru unde o sa ne petrecem concediul in 2017 iar ideea Nordkapp a revenit de actualitate. Asta avand in vedere ca domnisoara Cristinica implineste anul acesta frumoasa si rotunda varsta de 30 de ani de la data fabricatiei si data intrarii in familie, deci ce poate fii mai frumos decat sa mergem sa vizitam niste locuri exotice, sau altfel spus mai deosebite. Cat priveste atractia mea pentru nordul Europei si Peninsula Scandinava nu trebuie sa mai spun nimic, deoarece este un fapt bine cunoscut pentru cei care ma stiu sau imi urmaresc postarile de pe forum. Bun, astea fiind zise am stabilit punctul maxim in care putem ajunge dar hai sa mai stabilim cateva opriri pe parcurs ca doar nu o sa mergem dunga pina acolo, bifam locul si pe urma ne intoarcem de bezmetici acasa.. Prietena a venit cu ideea sa oprim la Kutna Hora, Gotheborg, Tromso si Uppsala, iar in ceea ce ma priveste am, propus Rostock, Bergen si Gdansk, asta intr-o prima faza. In ceea ce ma priveste, explicatia pentru alegerile facute, este in felul urmator, din istoria europeana eu am ramas cu o afinitate speciala pentru perioada de suprematie navala a oraselor port care au compus Liga Hanseatica. Asa ca in comparatie cu Gdansk-ul pe care l-am vazut in 2012 vroiam sa vad daca specificul arhitectonic s-a pastrat si in celelalte 2 orase. La lista am mai adaugat si Rovaniemi, ca doar nu era sa ajungem la Nordkapp si la coborare sa nu facem o vizita si la satul lui Mos Craciun, sa nu stam in poala mosului si sa ne punem niste dorinte (pentru mine inca o dacie, stiu eu de care). Stiu, o sa spuneti ca daca am mers pe timp de vara si nu iarna cand este decorat de Craciun, nu are nici un farmec, poate, dar iarna la ce preturi sunt pe acolo probabil ca nu ne-ar fi ajuns bugetul de nici o culoare. Am adaugat si Rovaniemi dar parca mai mergea ceva, ghiciti ce? Corect Stockholm, chiar daca l-am mai vazut in 2012 este un oras superb si merita revazut, deah nu se lauda el ca este capitala Scandinaviei si Venetia nordului??
Bun pina aici am schitat o parte din plan, dar totusi sa nu ii uitam si pe baietii din Polonia de la Clubul Drum Bun care in 2015 s-au dovedit a fi niste gazde de nota 20. Asa ca, in ciuda strnbarii din nas a prietenei, careia nu prea ii suradea o intalnire cu daciotii din Polonia in concediul nostru (nu ma intrebati de ce, nu am inteles femeile, nici nu cred ca o sa le inteleg vre-odata si nici nu mai imi bat capul cu acest aspect) am adaugat pe lista si o oprire la Cracovia la evenimentul organizat de Mihai&Co. In alta dezordine de idei a iesit un itinerariu de aproximativ 33 de zile care arata in felul urmator:
Bucuresti – Kutna Hora – Rostock – Gotheborg – Bergen – Tromso – Nordkapp – Rovaniemi – Uppsala – Stockholm – Gdansk – Cracovia – Bucuresti.
Astea fiind zise am procedat la rezervarea cazarilor, activitate care daca se face din timp are ca efect o economie simtitoare asupra bugetului. Dupa finalizarea acestei operatiuni am constatat cu stupoare ca in ziua in care urma sa plec din Stockholm nu exista ferry-boat catre Gdansk, acesta fiind programat pentru traversare in ziua urmatoare. Deci problema: Ori mai stateam la Stockholm inca o zi pina venea vaporul si pierdeam ziua de vizitat Gdansk-ul si as fi ajuns noaptea traziu la Cracovia (ferry-boat-ul de Stockhol ajunge la Gdansk a doua zi dupa plecare in jurul orei 13.00) ori alegeam varianta cu ferry-boat-ul de la Karlskrona pina la Gdyna, care era si de 3 ori pe zi, dar asta insemna sa mai adaug 500 km de condus. A doua varianta s-a dovedit a fi cea castigatoare pentru ca pe ultima suta de metrii ( a se citi cu 2 luni inainte am facut rezervarea la nava pentru aprox. 1.000 ron – masina+2 persoane+cabina cu toale inauntru), iar daca asteptam sa fac rezervarea cu 2-3 saptamani inainte ori nu mai gaseam locuri, ori ar fi ajuns la 2.000 ron, Ca deah parale in buizunar sa fac rezervarea cand era 450 ron nu am avut.
Dar ma rog astea sunt mici detalii organizatorice, care daca nu te izbesti de ele nu ai de unde sa le stii.
Acestea fiind zise, planul fiind deja facut am trecut la momentul pregatirii masinii pentru un asemenea voiaj. A fost schimbat uleiul, filtrul de ulei, filtrul de aer, capacul de delco, fișele de bujii, reglat distanta la bujii si jocul la culbutori, lichidul de racire, lichidul de frana, placutele de frina pe fata si cilindrii cu sabotii pe spate si s-a pus de o deplasare pina la Satu Mare la evenimentul organizat de Clubul Drum Bun – filiala Satu Mare, in iunie. La intoarcere s-au corectat ultimele problemute si masina era gata de drum. Inutil sa spun ca pe mine deja ma mancau talpile sa plec si mai era inca o luna si jumatate pina pe 10.08.2017 data programata pentru plecare.
In fine a sosit si ziua X cand, impreuna cu prietena, masinuta, incarcata cu bagaje si pe bancheta din spate, si ceva piese de schimb am pornit in a - 3 expeditie trans-continentala.
Bine inteles nu au lipsit intrebarile retorice, dar rostite in gand: Oare o sa reziste? Oare eu o sa rezist sa conduc 10.000 km? Ce se poate intampla?Ce poate merge prost??
Astea fiind zise am pornit in prima etapa a deplasarii: Bucuresti – Kesckemet – Kutna Hora, aproximativ 1300 km de facut in 2 zile. Prima parte 750 km a doua restul. Am alimentat de la benzinaria de cartier si la 6.10 paraseam Bucurestiul cu plinul facut si ochii carpiti de somn. Eu conduceam prietena a tras pe dreapta pina la Intrarea de pe Valea Oltului unde am facut primul popas.
Mai departe am continuat pina la iesirea din Timisoara unde am alimentat si am iesit din tara. Inutil sa spun ca afara erau peste 40 de grade, lucru care nu conta prea mult cand mergeam cu 90-100 k/h dar cand intrai in orase pe la semafoare si treceri de pietoni era JALE MARE. La vama am avut un dialog interesant cu politistul de frontiera:
- In concediu?
- In concediu!
- Unde mergeti?
- Aici aproape, pina in Cehia?
- In ce scop?
- Turism.
- Masina este cu clima?
- Nu, este varianta fara clima.
- Da??
- Da.
- Bine, uitati actele si drum bun.
In Ungaria domnisoara Joiana ne-a facut figura si in loc sa ne bage pe autostrata ne-a bagat pe drumurile comunatel/locale/judetene sau cum naiba au vecinii de la veste organizata trama stradala. Intr-un final apoteotic obositi morti si fierti din cauza caldurii am ajuns la hotel. Am dat drumul la aerul conditionat din camera pe 17 grade si in 20 de minute am inceput sa ne revenim.
Am coborat la masa, am rontait ceva, dus si la culcare. A doua zi ne mai asteptau niste kilometri de parcurs,
11 august a debutat cu un mic dejun copios si pregatirea de drum. Carat bagajele la masina si am dat sa plecam. Ii deblochez prietenei usa din interior si astept sa se urce, si astept, si astept, si astept......
- Nu pot sa deschid usa, s-a blocat.
- Nu s-a blocat apasa ca lumea si trage de usa. Hai ca ai mincat de dimineata.
- Nu pot, desachide tu!
Ma dau eu jos din masina apas butonul sa deschid usa si al naibii buton intra in usa si acolo ramane. Uite asa am una bucata antifurt perfect pentru restul calatoriei, masina nu se poate deschide decat din interior. Perfect. Se urca prietena in masina si plecam la drum.
Din nou am avut parte de acea nenorocita de caldura pe care eu nu o pot suporta, care ne-a insotiti pina la aprox. 60 de km de Kutna Hora. Dar pina acolo mai avem nitel. Intram frumos pe autostrada, trecem de Budapesta si ne indreptam spre Gyor. Intram in Slovacia, si pentru a scuti taxa de autostrada debifez de la GPS aceasta varianta de traseu. Pornim la drum si in 10 min ne trezim in Austria. Deja eram siderat, cum si cand mama naibii am ajuns in Austria in loc de Slovacia. In fine, nu mai im bat capul cu detalii, mai ales ca Joiana parea sigura pe ea si indicatiile furnizate cu atata generozitate, asa ca ne continuam drumul.
Trecem si de Austria, normal numai pe drumuri nationale si intram in Cehia, deja temperatura incepuse sa scada catre niste valori foarte placute 20-23 de grade, dar ceea ce nu imi placea erau niste nori negri si de joasa altitudine care erau orientati fix in directia noastra de deplasare. La aproximativ 60 km de destinatie a inceput o ploaie torentiala de nu se vedea mai nimic in fata. Brusc viteza masinii pe care o conduceam cat si viteza masinilor din trafic a scazut de la 100 km/h la vre-o 45-50 km/h si se mergea frumos in coloana, situatie care a durat vre-o 30 de km dupa care ploaia a stat dar racoarea a continuat.
Intre timp am ajuns in Kutna Hora pe o strada care teoretic trebuia sa dea in strada pe care se afla pensiunea. Spun teoretic pentru ca la un moment dat era blocata de niste porti pe care trona un mare semn de drum in lucru si nici o varianta ocolitoare nu era indicata. In jur nici tipenie de oameni. Joiana batea campii cu mergeti inainte, noi: Pe unde fa??
Sun la pensiune si spun situatia, omul foarte amabil de altfel imi spune sa pun pe GPS punct de destinatie gara centrala. Fac asta, ghinion, Joiana spunea sa mergem tot inainte. Omul de la telefon spunea de gara centrala ca toata lumea stie unde e. Ma uit eu in fata, vad stalpii de inalta tensiune, vad liniile de cale ferata, vad un tren care duios trecea, dar nici poveste de o posibilitate de a trece peste ele, iar sa ma risc cu masina asa peste ele nu mi se prea arata. A trecut o babuta pe linga noi, o intreb daca stie engleza, normal ca nu, doar ce pretentii absurde am si eu. Ii zic ca vreau la gara, arata ceva de inapoi pe drumul pe care am venit si pe urma inaite si la dreapta si pleaca. Si eu si prietena ramanem siderati. Urc in masina si incep sa ma invart in jurul strazii pe care eram. La un moment dat vad 3 persoane mai tinere, doi tipi care mestereau la o masina si o tipa care ii supraveghea cu atentie. Ii intreb daca stiu engleza, tipa da, tipii nu. Bun, este un progres, intreb de gara centrala, tipa nici habar nu avea, ca doar deah nu era din zona, tipii nici poveste. Au balmajit ei ceva din care am inteles ca trebuie sa ies din localitate casa ajung la gara centrala. Mai trece o tanti pe bicicleta pe linga noi, ii repet intrebarea, si imi arata si ea ca trebuie sa ies din localitatea pe unde am venit, sa iau drumul national catre alt cartrier al minunatului oras Kutna Hora si pe urma la vre-o 10 km sa fac stinga si pe urma inca o stinga si ajung la gara.
Avand in vcedere indicatiile pretioase am purces la drum, si spre marea mea minune am reusit sa ajungem la destinatie. Dupa o sumara analiza a situatiei de la fata locului am constata ca drumul care pe partea cealalata a soselei imi era inchis cu maretele porti avea corespondent de iesire pe straduta care dadea la pensiune, pensiune care se afla situata vis-a-vis de gara.
Ajung la pensiune, intru la receptie salut pe domnul din spatele biroului:
- Good evening, we have a reservation!
- Dobre vecer!
Cateva secunde raman siderat, parca eram in Cehia si nu in Rusia, repet salutul:
- Good evening, we have a reservation!
- Dobre vecer. Ia, what name?
- Dragos M.
- Ia, ia, I wis espicting u. Key and remote here, payman now.
- Ok, do you accept credit card?
- Niet, only cash!
- I don t have any cash on me, is it ok if I pay tomorrow when I return from de city?
- Money, now or no room.
Ce mama dracului era sa fac?
- OK, any ATM in the area?
- Ia at the church.
Si scoate o harta a orasului pe care imi arata unde suntem noi si unde este biserica. Ma intorc la masina si mergem la biserica sa scot paralele. Revenim la pensiune, platim, ne cazam si ne ducem o parte din bagaje inm camera. Ne uitam la ceas se apropia vertiginos de ora 22.00. Stomacurile noastre incepusera sa dea semne de nervozitate asa ca il intrebam pe domnul Goagle ce putem minca in zona. Receptiv la nevoia noastra de mincare domnul Goagle ne indica un KFC deschis pina la 22.30 situat intr-un alt cartier aflat la 10 km distanta. Inapoi la masina si la restaurant. Bineinteles ca am mers destul de incet, seara si intunericul se lasau usor, si noi nu stiam pe unde trebuie sa ajungem. Iar drum national si iesim din cartierul Sedlec al or. Kutna Hora si dupa 8 km intram in alt cartier. Deja era noapte si lumea pe strazi era sublima, dar lipsea cu desavarsire. Intr-un final apoteotic pe la 22.35 ajungem la galeriile comerciale in care ar fi trebuit sa gasim KLFC-ul, parcarea era inchisa asa ca ma orientez catre o parcare improvizata pe un teren viran linga.
Intram in magazin, ajungem la KFC si ghici ce? Era inchis, adica era inchis de la 22.00 iar cine mai era pe acolo deja spalase pe jos si tragea gratiile. Nici poveste sa mai gasim ceva de mincare. Asta e ghinion de nesansa. Plecam inapoi spre cazare si la o intersectia gasesc o benzinarie, care la acea ora inca mai era deschisa, ultima forma de aprovizionare. Intram sa vedem ce putem gasi. O tanti acra de parca toata viata a baut numai otet presta cu scarba la tejghea. Era una dintre acele statii in care se mai si gatea cate ceva. Ne-am luat cate un hamburgher mare cu de toate si am plecat spre cazare. Am ajuns in camera si hamburgherii au disparut subit in gurile noastre infometate de parca nici nu ar fi existat vre-o data. Cum problema cazari era rezolvata si cea a mancarii partial, am tras pe dreapta pina a doua zi cand urma sa vizitam incet si pe indelete orasul.
Si avenit si dmineata zilei de 12.08. Am luat micul dejun si incet incet am pornit spre osuarul din Kutna Hora, ca doar ce altceva ai mai putea vizita pe aici. Da mai este o catedrala sau doua care pot fi vizitate, nu le-am ratat nici pe acelea. Dar toate la randul lor.
Am plecat la osuar, vremea era superba, aproximatin 25 de gtrade, nori putini pe cer fara vant si liniste. Inainte de a pleca din tara am citit pe net impresiile de calatoie ale unei romance care a fost la osuar si a fost lovita de mirosul de „mortaciune” din el. Cum si eu am uneori probleme cu stomacul si nu doream sa repet experientele de viata ale doamnei/domnsioarei mi-am procurat o masca de protectie pentru nas si gura. Ce am omis eu sa observ la prima citire e ca respectiva persoana a fost in plina vara cand afara erau cam 40 – 50 de grade, si nu 25 max cum am prins eu. Asa ca pina la urma masca nu a fost necesara, dar nu m-am riscat sa intru fara ea. Oricum bazilica are un aer sinistru, lugubru si tenebros, nerecomadabil celor mai slabi de inger.Cat priveste povestea osuarului va las voua placerea de a descoperi informatii despre el intrebandu-l pe domnul Goagle, eu ma limitez la poze si felul in care l-am perceput eu.
26 Sep 2017, 08:35:
26 Sep 2017, 08:35:
Am terminat de vizualizat bazilica, ne-a luat cam 2 ore, asa pe indelete cu poze facute cam la fiecare detaliu in parte si am plecat spre Catedrala Inaltarii Maicii Domnului si a lui Ioan Botezatorul, iar pozele mele arata ceea ce am vizitat..
26 Sep 2017, 08:36:
26 Sep 2017, 08:36:
26 Sep 2017, 08:36:
Dupa ce am iesit din catedrala, am zis sa facem o vizita la KFC-ul din seara anterioara, ca poate e deschis si mincam si noi ceva. Am dat o fuga la pensiune, am luat masinuta si acum la lumina zilei am revenit la restaurantul cu pricina. Dupa o coada de 20 de min am reusit sa iau mincarea si am purces sa infulecam. Impresia a fost jalnica, in primul rand pentru ca puiul nu era prajit ci fiert in ulei, crusta pe deasupra si nefacut la interior iar portia de sos de usturoi abia mi-a ajuns pentru 2 bucati de Crispi Strips iar pentru restul a trebuit sa mai cumpar 2 cutii de sos. La meniul prietenei aceeasi situatie. In concluzie mai bun e KFC-ul de la Televiziune precum si cele de la noi din tara.
Am terminat masa si am plecat la Catedrala Sf. Barbara la care am ajuns dupa ce am traversat o pasarela, alee pietonala care imi amintea de Podul Carol din Praga, cel cu statui, totusi nu asa de aglomerat ca cel din capitala ceha, asa ca am apucat sa fac niste poze si care imi oferea o persectiva foarte frumoasa asupra orasului.
26 Sep 2017, 08:37:
Am ajuns la catedrala si cand am vrut sa platim, problema nu se putea plati cu card-ul, POS-ul era defect. Norocul s-a chemat biroul de turism din Kutna Hora de unde am putut achizitiona biletele de intrare. Asa ca va las in compania pozelor.
26 Sep 2017, 08:37:
26 Sep 2017, 08:37:
26 Sep 2017, 08:37:
Dupa ce am iesit din catedrala am intrat si la Capela Chorpus Christi, sincer ma asteptam la altceva, dar in interior era doar o mica expozitie de obiecte ceramice a unui autor/artist indigen
Episodul 1 se termina aici, stiu a fost lung dar sper ca ati avut rabdarea sa-l lecturati pana la final. Continuarea in episodul viitor.
Va urma/ Bude to následovat/ Es wird folgen/ Det vil følge / Se seuraa / Det kommer att följa / To nast±pi.