Piatra Neamt-Girov e mai greu cu bicicleta, ca e f aglomerat, dar ciudat de liber DJ208G: Girov-Razboieni-Tupilati-Hanul Ancutei, un drum f bun, asfalt perfect si o PISTA de biciclete sau/si carute.[attachmentid=1627961540]
Razboieni - batalie pierduta de Stefan cel Mare, 1476, istoria e f interesanta
E cam lunga, dar partea cu Caffa, astazi Feodosia, din Crimeea, e interesanta, eu nu stiam chiar nimic!!!
[attachmentid=1627961542] [attachmentid=1627961543] [attachmentid=1627961544]
am aflat lucruri interesante cu acest prilej:
intai 1475 Vaslui:
"Mohamed II, de mai multă vreme avea ochii țintiți asupra Moldaviei, a căreia putere din zi în zi creștea prin ostășeștile talente ale viteazului Ștefan. Prevăzând că acel stat născând va putea să fie o mare stavilă la planurile sale de izbândă, el hotărî să se folosească de prilejul războiului ce era atunce între Moldavia și Valahia și, dar, ca aliat al acestuia de pe urmă principat, el porni război asupra țării noastre. La sfârșitul anului 1474, o sută douăzeci de mii de turci, afară de urdia tătarilor și de oștile muntenești, sub povața lui Hadim Suleiman pașa, beglerbeg de Rumelia, după mărturisirea domnului de Hammer, cel mai bun general de atunce al Imperiei otomane, intrară pentru întâiași dată în Moldavia. Ștefan cel Mare, simțind că nu va putea birui un asemene vrăjmaș înfricoșat decât prin vicleșug, știu a trage armia turcească într-o pădure numită de otomani Agajdenici, adică marea pădurilor, pe apa Racovățul, lângă râul Bârlad. Puterile domnului Moldaviei erau alcătuite numai de patruzeci de mii de oameni, din care cea mai mare parte erau țărani cu coase și cu topoare, armele cele mai înfricoșate în mâna poporului, când îi adus în deznădăjduire. Pe lângă aceste patruzeci de mii moldoveni, mai erau încă două mii călăreți leși, trimiși într-ajutor de către Cazimir, riga Poloniei, și cinci mii săcui trimiși asemene de către Mătieș Corvinul, stăpânitorul Ungariei. La 17 ghenarie 1475, pe apa Racovățului, se dădu o bătălie insemnată. "Ștefan le-au ieșit (turcilor), zice Ureche vornicul, înainte, din sus de Vaslui, la Podul Înalt; pe care i-au biruit Ștefan vodă nu așa cu vitejia cum cu meșterșugul, că întâi au fost învățat de au fost pârjolit iarba peste tot locul de au slăbit caii turcilor cei gingași, și apoi, agiutând și puterea cea dumnezăiască, cum să vrea tocmi voia lui Dumnăzău cu a oamenilor; așea i-au cuprins pe turci o negură cât nu se vedea unul cu altul, și Ștefan-vodă tocmise puținei oameni, despre lunca Bârladului, ca să-i amăgească cu bucine și cu trâmbiță dând semne de război. Atuncea oastea turcească, întorcându-se la glasul bucinilor, împiedicându-i și apa și lunca, și acoperindu-i și negura, tăia și sfărâma lunca să treacă la glasul bucinilor; iar din dos i-au lovit Ștefan vodă cu oaste tocmită, în 17 zile a lui ghenari, unde nici era loc de a-și tocmirea oaste, nice de a să îndereptarea; ce așea ei în de sine tăindu-să, mulți au pierit, și mulți prinsără vii pedestrimea, ce și pe aceia pe toți i-au tăiet, unde mulți pași și sangiagi au pierit și pe feciorul lui Isac pașa, după ce l-au prins viu, l-au slobozit, și pușcile le-au dobândit și steaguri mai mult de o sută au luat. Dacă i-au bătut pe turci, au luat în gios de la Podul Înalt pen pădure și au ieșit unde purceade apa Smilii, în ținutul Tutovei; în legea lor au dat laudă lui Dumnezeu că s-au văzut ieșiți la lume. Iară Ștefan vodă pornitu-s-au după dânșii cu moldovenii săi și acei două mii de leși și au gonit pe turci pân' i-au trecut Sireatiul la Inășăști, unde să chiamă Vadul Turcilor și pân' astăzi, și acolo, diasupra Sireatiului, la movila cea mari a Tecuciului, au odihnit trei zile". În această campanie, una sută de mii de turci pieriră pe câmpul bătăliei sau în valurile Racovățului, a Bârladului și a Dunării. Patru pași muriră în deznădăjduita luptă, toată tabăra cu bogățiile sale, cu o sută de steaguri picară în mâinile moldovenilor."
apoi razbunarea turcilor in 1476:
" Mohamed II, turbat de mânie pentru neștearsa rușine suferită de armele sale, hotărî o a doua campanie asupra Moldaviei, mult mai înfricoșată decât cea dintâi.
... Mohamed II strânsese toate oștile sale; și cu o flotă de trei sute de vase, care cuprindea patruzeci de mii de luptători, a mers de a pus asedia înaintea cetății
Caffa, în Crimeea, piață de căpetenie pentru negoțul Moldaviei și a genovezilor. Caffa pică în mâinile otomanilor la 4 iunie 1475 [6].
Acest oraș era, cum am zice, o parte a Moldaviei; căci, de la începutul principatului, genovezii, stăpâni ai Caffei, simțiră că nu se vor putea ține multă vreme în Crimeea, din pricina popoarelor barbare ce-i învecinau. Ei, dar, căutară a se uni cu moldovenii, nația cea mai puternică și mai policiată.
Alexandru cel Bun fu cel întâi domn care se uni cu genovezii într-un țel comercial. Moldovenii, care din vremile cele vechi se îndeletniceau cu navigația pe râurile plutitoare ale Principatului, pe Dunărea, pe Nistru, privind bunătatea țărmurilor ce aveau pe Marea Neagră, începură a dura corăbii, dintâi pentru siguranța porturilor, pe urmă pentru un negoț întins.
Așadar, prin aliația lor cu genovezii, moldovenii în puțină vreme avură o flotă destul de mare și de puternică ca să se poată întări pe Marea Neagră. Sub Ștefan cel Mare, mai ales, înrâurirea maritimă a Moldaviei fu așa de mare, încât domnii în titlurile lor se numeau stăpâni ai Mării Negre. Caffa se făcuse întrepozitul comerțului Răsăritului, ce se făcea atunce numai de genovezi și de moldoveni.
...După asaltul Caffei, toți neguțitorii moldoveni ce se aflau în oraș fură uciși prin porunca sultanului.
Cinci sute tineri nobili genovezi, care se mânau la Constantinopol pe corăbii turcești spre a fi înrolați în șirurile ianicerilor sau spre a sluji la scârnavele desfătări ale seraiului, se răscoliră în drum și, apucând corăbiile, se traseră în portul Cetății Albe, unde fură primiți foarte bine de pârcălabul moldovenesc.
... La auzul acelei răscoale a genovezilor și a bunii priimiri ce li se făcuse de către ocârmuitorul Akermanului, Mohamed II nu-și mai putu stăpâni mânia. El trimise îndată în Basarabia o parte a armiei sale, care luă prin capitulație orașul ce slujise de azil fugiților de la Caffa.
La apropierea armiei turcești, Ștefan, simțindu-se în neputință de a sta împotriva ei, se trăsese înlăuntrul țării, așteptând ajutor de la leși; dar, când văzu că Cazimir făgăduia și nu ținea nimică, el merse numai cu puterile sale, luă iarăși Cetatea Albă și trase sub ascuțișul sabiei tot garnizonul turcesc. La auzul acestei nouă biruințe, mânia lui Mohamed II nu mai avu margini. La începutul anului 1476, el chemă la arme toate puterile Europei și ale Asiei, hotărât ca să sfarme un vrăjmaș ce singur îi arătase că și otomanii puteau fi biruiți.
... Valea Albă sau Războienii. Acest loc, așezat în strâmturi, era foarte nepriincios oastei turcești, pentru că nu-și putea întinde numeroasa cavalerie, partea cea mai de căpetenie în armiile otomanilor. Ștefan cel Mare, care de mult aștepta un prilej bun, se folosi de poziția locurilor și, la 26 iulie 1476, în zori de zi, începu bătălia de la Războieni, bătălie neuitată de poporul Moldaviei. Înainte de a începe lupta, viteazul domn și-a pedestrit toată călărimea, ca nimene să nu poată gândi la fugă, și deodată ca fulgerul ieși din pădurile dese ce împrejura pe atunce locurile Războienilor. Ianicerii, deprinși de a lua cu sabia goală pozițiile dușmănești și obicinuiți la locuri largi, se speriară deodată de focul moldovenilor, care îi ajungea din toate părțile codrului; toți se aruncară la pământ, nevrând a se supune nicidecum la poruncile căpeteniei lor, segban-bași Mohamed, aga de Trapezunta. Mohamed II, văzând aceste, strigă: "Mișeii, cum au picat de grabă, așa trebuie să se lupte cineva?" Își ia pavăza în mână, dă pinteni calului și se aruncă cel întâi în codru. Ianicerii, îndemnați de pilda sultanului, se scoală de la pământ și toți se iau după dânsul. Moldovenii și turcii își sfădesc mai multă vreme cinstea biruinței. De la răsăritul soarelui și până în de sară, războiul ținu neînfrânt de ambe părțile [10]. În sfârșit, otomanii, adăugându-se cu oaste proaspătă, au obosit bieții moldoveni, neavând ajutor de nicăiri; biruința îi părăsi. "Moldovenii, zice vornicul Ureche, au picat, nu fieștecum, ce până la moarte se apăra, nice biruiți din arme, ce stropșiți de mulțimia turcească; au rămas izbânda la turci, și atâta de mulți au pierit, cât s-au nălbit poiana de trupurile celor pieriți unde au fost războiul; și mulți din boiarii cei mari au picat, și viteajii cei buni au pierit cu totul atunce, și fu scârbă mare în toată țara și tuturor domnilor și crailor de pinpregiur, dacă au auzit că au căzut moldoveanii sub mâna păgânilor". În zadar Ștefan se aruncă în mijlocul vrăjmașilor, ca doar ar reîntocmi lupta; el pică de pe cal jos."
http://ro.m.wikisource.org/wiki/B%C4%83t%C...,_26_iulie_1476biserica mausoleu ( fara picturi) din Războieni