Se da o zi de duminica fara prea multe planuri... vreme mult prea faina pentru a sta in casa, in jur de 25 de grade in aer. Ne trezim pe la 11, si aruncam o privire pe geam. Marea incredibil de calma. Asa ceva nu trebuie ratat.
Astfel mic dejun rapid, pregatiri - haine de schimb in sac impermeabil, baterie de schimb la telefon/GPS, ceva ciocolata, batoane energizante si 1,5 l de apa de persoana. Ajung pe la doc in jur de ora unu, destul de tarziu pentru plimbarea de dimineata, insa mizez pe faptul ca lumea isi ia pranzul, asa ca vom gasi probabil un kayak decent. Acum doua zile a trebuit sa iau o copae destul de incomoda, deoarece avea loc un curs, astfel ca am decis sa pedalez doar vreo 10 km, in loc de planul initial. In fine, mergem si cautam kayak. Nu e disponibil cel pe care il folosesc eu de obicei, insa il gasesc pe al doilea favorit - rapid si stabil pe valuri, singurul neajuns fiind ca nu are skeg (wikipedia, dragilor, sa nu intram in amanunte plictisitoare).
Ne echipam, car bestia de vreo 25 de kile si vreo 5 metrii lungime singur si o pun in apa. Ultimele verificari, pornim gps-ul, montam harta, punem perna de salvare la indemana pe puntea kayakului, prindem vasla de mini-paramele de pe bord, si pe-aci ti-e drumul. Nu uitam sa ne trecem la plecare ora si directia in caietul clubului, in caz de Doamne-fereste cineva trebuie sa plece in misiune de salvare.
Pedalam primul kilometru pe canale, cu gandul la cum o fi cand iesim in mare. Barca merge foarte usor, am gasit si vasla care imi place mie, asa ca totul e excelent. Soare din belsug, asa ca punem ceva pe cap, pentru a ne feri de insolatie.
Asadar ajungem in mare, totul e perfect in continuare, adie doar o briza extrem de usoara. Yachturile au toate panzele deschise si de-abia se tarasc cu vreo 5-7 mile pe ora. Foarte bine, asta ne ajuta la traversat culoarele navigabile. Asadar, decidem sa o luam spre larg, avand ocazia sa vedem si sa trecem printre mai multe insule. Mergem o vreme paralel cu primul culoar navigabil de traversat, pandim un moment de trafic scazut, si facem stanga. Undeva la jumatate de mila, vedem un alt grup de 3 pedalisti indreptandu-se spre est, ca si noi. Mergem spre ei o vreme, insa se intorc mult spre nord, total alta directie decat a noastra. Nu-i nimic. Consultam harta, si vedem ca suntem aproape de una din insulele ce au un loc de trecere foarte putin adanc in mijloc. Foarte fain, data trecuta cand am incercat trecerea pe acolo, erau stanci pe vreo 2-3 metrii, nici urma de apa. Poate azi avem noroc...
Din nou culoarul navigabil trece foarte aproape de insula respectiva, fix in drumul nostru. Trebuie sa asteptam vreo 5 minute, salupe rapide de agrement din ambele directii... o pilotina face ceva valuri... Insa mai ales salupele mari, ce in general costa cateva sute de mii de euro, si au motoare puternice. Insa toti ne observa si trec mai departe sau reduc viteza. Politetea pe mare pare a fi la ea acasa
Ajungem la locul ingust, intr-adevar acum e apa, insa si o usoara creasta de stanca. Apa trece dintr-o parte in alta doar la valuri - care au doar 2-3 centimetri. Asadar, afara din kayak, tras in partea cealalta, urcat la loc.
[attachmentid=1627648590]
[attachmentid=1627648591]
Cu aceasta ocazie, facem si o pauza de vreo 5 minute, poze, si reumplem sticlele mici de apa pe care le tinem la indemana si care erau pe terminate. Verificam GPS-ul: exact 6 km de la plecare, o ora si doua minute. Medie chiar foarte buna. Din nou o privire pe harta, si decidem destinatia finala - o mica insula, cu regim public si cu o plaja cu nisip in partea de nord. Distanta aproximativa - inca vreo 5 km.
Tinem asadar coasta sudica a insulei pe car tocmai ce am traversat-o. Identificam alte doua insule printre care trebuie sa trecem, si care ne indica exact directia catre destinatia noastra. Pedalam in ritm normal, si uite asa mai trece inca aproape o ora.
Ajungem aproape de destinatie. Partea sudica are un mal de stanca, destul de abrupt. Cateva - vreo 4 sau 5 - barci de agrement stau la ancora, cu proprietarii pe punte, bronzandu-se la soare. Ocazional mai sar si in apa si inoata cei 20-30 de metri pana la tarm. Decidem ca e prea abrupt si sunt prea multe pietre, asa ca vom da un ocol pentru a gasi plaja cu nisip.
Vedem un kayak galben in partea de est. Continuam sa pedalam, si dupa vreo 3 minute ajungem in locul respectiv, dar kayakul disparut ca prin minune. Ne uitam spre stanga, bolovani, acostarea ar fi posibila, insa cu mare atentie - astia dezvolta un soi de alge aproape invizibile, dar extrem de alunecoase. Stanca uda e ok, ne-am invatat cu ea, insa algele astea sunt extrem de perverse. Ne uitam in dreapta, si auzim ca cineva ne saluta. Kayakul galben, aparut ca prin minune
Omul ne explica incantat ca in mijlocul stancii din dreapta e un bazin, fix cat sa intrii si sa intorci kayakul. Mai vazusem asa ceva, decidem sa nu incercam. Oricum, locul e accesibil, memoram in caz de ceva ca adapost. Discutam vreo 3 minute, dupa care ne despartim, omul e asteptat de familie undeva pe tarm - l-am invitat la o baie si ne-a refuzat politicos. A intrebat de unde sunt, si a avut o usoara dezamagire pe fata Insa, asta este, prejudecatile se darama in felul asta - dupa ce a fost mai intai incantat de cunostiinta Am discutat un pic si de Romania, omul stia ca avem mare. I-am spus ca nu avem insule, si e plictisitor sa te dau cu barca acolo. La plecare, ne spune: uite, au anuntat furtuna cu fulgere, si ce vreme faina avem! Zic: uau, nu am verificat starea vremii de dimineata. Omul zice, ai vazut furtuna de saptamana trecuta, cum a venit pe neasteptate, si ce puternica a fost? Imi aduc aminte de violenta ei, si cum toata noaptea am auzit elicopterul deasupra marii. Imi infloreste o usoara indoiala. Punem barcile pe uscat - langa alte doua kaiace si doua barci cu motor mici, si facem baie. Desi suntem incalziti, nu simtim nici un fel de frig cand intram in apa. Poate sunt mai mult de 22-23 de grade. Poate sunt si 25. Iesim pe mal, si exploram insula. Gratar cu lemne de foc, wc public (il si folosim cu aceasta ocazie), si cosuri de gunoi. Curatenie impecabila. Loc de luat masa cu bancute si evident, masa, insa e ocupat de o familie cu un copil de vreo 6 ani. A da, leagan pentru copil, care era foarte fericit sa-l foloseasca.
Intre timp, incepe sa se innoreze. Decidem asadar ca nu mai avem prea multe de facut - am fi putut sa ne bronzam un pic la soare si sa facem baie de mai multe ori, insa acesta a disparut. Eu aveam in cap scenarii cu vant puternic din fata si viteze de sub juma de mila pe ora
Primele doua segmente de cate o mila fiecare sunt expuse. Avem vant din fata, si ceva valuri de 20-30 cm, suportabile, insa line. Reusim sa inaintam cu viteza normala, 2 mile si ceva. Aveam in plan alte doua insule, la aproximativ o mila jumate de cea pe care am poposit initial. Renuntam la ele. Vine si momentul in care trebuie sa decidem daca urmarim linia tarmului, la cca 1 km in larg, sau o taiem mai de-a dreptul. Varianta cu tarmul e foarte buna in caz de furtuna, oferind adapost si mare mai calma. Estimez ca vremea e inca buna si avem timp sa ajungem inapoi la doc. Asa ca o taiem oarecum de-a dreptul. Trecem peste al doilea segment cu mare deschisa, si totul devine calm. Mergem printre doua insule, iese pana si soarele pentru vreo 5 minute. Barci ancorate peste tot, oameni pe tarm se bronzeaza inca. Copiii se joaca fericiti si se dau in leagane. Nu avem culoar navigabil intre cele doua insule printre care trecem, asa ca suntem relaxati.
Dupa vreo 2 minute, apare un SAR. Ne vede si reduce motoarele aproape de minim. Totdeauna pilotii de pe SAR-uri saluta, asa ca privim in directia comenzii. Ridicam si noi mainile ca raspuns. E incredibil cat respect si ce meserie frumoasa au acesti piloti. Insa, era cam inghesuiala in comanda la ei, reusim sa numaram 8 oameni, dupa vestele portocalii fosforescent. Speram ca nu a fost nevoie de ei, si ca doar sunt in plimbare. Trec de noi, si pleaca din nou cu viteza.
Mai pedalam cca o mila si ajungem la ultima traversare. Luam ca reper pe tarm casa rosie, si incepem sa pedalam. Ne oprim langa o mica insula, aproape ca la colt de strada, lasam sa treaca un velier si doua vedete, si ii dam drumul. Nici macar nu e nevoie sa ne grabim de data asta, desi era destul de aglomerat - era ora 5 aproape si lumea se retragea prin porturi - poate si datorita vremii. Saptamana trecuta au fost peste 10 misiuni de salvare din cauza furtunii...
Gasim usor intrarea pe canale, si ne incearca un regret ca vremea a fost de fapt buna, si puteam merge si la celelalte doua insule. Si ne puteam intoarce pe tarm, prin locuri mai populate. Insa, ne consolam la ideea ca e mai bine sa fii "safe than sorry". Si ca, neavand skeg la barca, mi-ar fi fost mai greu cu vantul.
Una peste alta, o excursie foarte faina de duminica. E incredibil cat de linistitor e sa fii pe mare. Nu mi-a placut niciodata sa pescuiesc, dar sunt fericit ca am gasit o activitate dinamica in mijlocul apei.
Oprim GPS-ul, 3h30', 18,5 km (10 la dus, 8,5 la intors). Media obisnuita.
