Scumpa mea sotie ma terorizeaza altfel. Cand incep sa merg tare sau i se pare ei ca fac vreo depasire mai riscanta (are dreptate in 10% din cazuri) se fixeaza mai bine in scaun, se tine de manerul de la portiera si degaja o energie negativa care ma tensioneaza nervos la maxim
. Inainte comenta cu energie negativa in glas, dar constat in sistemul actual "doare" mai rau.
Ea are unele circumstante atenuante. M-a vazut desfigurat in urma unui accident frontal, in care eu am iesit prin parbriz (centura nu era pusa, deh chetz, doar eram din oras cu Tarzan) si m-am infipt cu fruntea in capota motor, ce s-a deschis in impact. Ca nu eu am fost vinovat deproducerea accidentului nu mai conteaza...
Ca circumstanta agravanta, e panicarda de felul ei.
In concluzie, uneori cobor de la volan obosit de "navigator", nu de condus.
I-am propus sa isi ia permis si am
jurat ca nu o sa-i comentez nimic, chiar daca mergem extraurban cu 40km./h. Imi gasesc eu de lucru ceva, un rebus (nu integrame, sa fim intelesi, da ?
). Dar are o mare calitate: isi cunoaste limitele si actioneaza in consecinta. Spune ca intr-o situatie limita s-ar pierde si ar face accident. Si nu suporta sa fie nevoita sa franeze cand are prioritate, da' ii taie calea vreun un nesimtit. Asa ca prefera sa fie pieton, client CFR sau "navigator" restul vietii.