Anunþul independenþei provinciei Kosovo a stârnit reacþii imediate în România. Iar cei mai sensibili la aceastã veste, deºi neoficialã, au fost membrii Uniunii Democrate Maghiare din România. Deputatul de Covasna Antal Arpad Andras a atras atenþia comunitãþii maghiare din Transilvania cã trebuie sã se foloseascã în mod inteligent de modul în care se va rezolva situaþia provinciei Kosovo. Motivul: obþinerea autonomiei Þinutului Secuiesc. Mai mult, deputatul UDMR a anunþat cã va merge în Pristina, pentru a participa la proclamarea independenþei unilaterale a provinciei Kosovo.

„Se pare cã pe data de 17 februarie, autoritãþile din Kosovo îºi vor declara independenþa. Voi fi prezent ºi eu în Pristina la aceste manifestãri. Ca sociolog, în primul rând, mã intereseazã reacþia populaþiei albaneze ºi a minoritãþii sârbe din Kosovo”, a declarat Antal Arpad Andras.

Deputatul nu s-a dat înlãturi nici de la a invoca un eventual sprijin din partea autoritãþilor europene ºi chiar americane. Marile puteri ale lumii ar avea astfel ºansa sã recunoascã soluþiile non-violente în chestiuni care þin de independenþa unor regiuni. „Este evident cã, prin recunoaºterea provinciei Kosovo ca stat independent, se recunosc într-un fel soluþiile violente din aceastã regiune. Din câte se ºtie, noi, maghiarii din România, am militat pentru autonomie exclusiv prin mijloace democratice ºi considerãm cã un sprijin din partea autoritãþilor europene ºi a SUA ar legitima în Europa rezolvarea unor potenþiale conflicte fãrã conflicte, deci ar legitima soluþiile non-violente”, a subliniat Antal Arpad.

El a îndemnat toate organizaþiile maghiare din Transilvania sã trimitã o scrisoare autoritãþilor SUA ºi UE pentru a le cere ajutorul în obþinerea independenþei Þinutului Secuiesc, imediat dupã ce þãrile respective vor recunoaºte independenþa Kosovo.

   S'apai, sa nu uitam de mamaliga romaneasca ! Romanul e rabdator, dar si cand ii pusca mamaliga , sa te tii frate !

eu ma astept ca peste o vreme mai mult sau mai putin indelungata situatia din Transilvania va fi asemanatoare cu cea din Nordul Italiei (Alto Adige) sau din regiunile limitrofe Rinului, in care apartenenta la un stat sau la altul se manifesta in ce scrie pe pasaport, dar prea putin in rest.

Le facem granita si sa moara de foame )

Si apropos...din toata istoria pana la 1918 cea mai interesanta a fost a romanilor din Transilvania si cea mai tumultoasa in acelasi timp

ATENTIE MARE asadar... Oricum in caz de ceva, voi fi in primii 1000 de oameni inrolati voluntar...

Un gest pur teatral...

Garches, 11 aprilie 19221
Iubite Domnule Dobrin,
Am urmat cu mare atenþiune campania electoralã. Dacã vã reportaþi la scrisorile mele din 1919, aflaþi cã toate s-au petrecut aºa cum trebuiau sã se petreacã. „Cum îþi aºterni, aºa dormi”. Cînd s-a fãcut unirea, nu s-a pus nici o condiþiune. Au fost douã momente istorice cînd trebuiau discutate condiþiunile Unirei.
1. Înainte de intrarea României în rãzboiul european, cînd România cu concursul mandatarului PartiduluiNaþional Român a stabilit frontierele României Mari, cari au servit de bazã guvernului român în tratativele sale cu aliaþii. Era momentul cel mai favorabil pentru fixarea condiþiunilor noastre.
2. Dupã armistiþiu,la Alba Iulia, sau mai bine zis înainte cu ceva. Aici au lucrat oamenii noºtri în mod copilãresc. S-au fãcut declaraþiuni platonice, cari angajeazã mai mult pe aceia cari le-au fãcut, decît pe guvernul român. Unirei trebuia sã precedereze un pact bilateral între guvernul român ºi mandatarii poporului nostru întrunit la Alba Iulia ºi ratificat apoi printr-o Constituantã. Toatã Unirea s-a redus la un gest pur teatral, pe care ciocoii din Vechiul Regat l-au primit cu zîmbet ºi au zis cã suntem naivi cã n-au avut nevoie decît de a deschide uºa casei în care noi am intratde voie.Cînd doi indivizi se asociazã, cînd douã societãþi fuzioneazã, se faceun contract, un pact.Condiþiunile Unirei trebuiau stipulate. E. g., cã în decurs de 10-20 ani soldaþii recrutaþi din Transilvania ºi Bãnat sã fie lãsaþi în garnizoanele din aceste provincii. O lege electoralã clarã ºi precisã etc.

Mã dispensez de a vã înºira motivele acestor condiþiuni ºi a altora, cari ar fi trebuit sã fie corolarul garanþiilor fundamentale. Cînd în 1917 ºi 1918 prin forþa împrejurãrilor ºi neîmpins de nici o ambiþiune personalã am fost silit sã mã ocup de prepararea Unirei noastre a trebuit sã vãd vîrful urechilor lor (ale politicienilor din VechiulRegat, n. H. M. ). Ei nu admiteau nici mãcar termenul „unire”. Baza anexãrei dupã dînºii trebuia sã fie sacrificiul adus de Vechiul Regat prin participarea lui în rãzboiul european. Raþionamentul lor ducea drept la acea ce dreptul internaþional numeºte „droit de conquete” . Într-adevar, Unirea s-a fãcut pe aceastã bazã. Ei, ca sã nu vatãme susceptibilitatea ºi ºtiind cã suntem naivi ºi neexperimentaþi, ne-au lãsat sã vorbim despre Unire, lãsînd ca timpul sã ne trezeascã. De altcum dînºii, evident mai iscusiþi, mai ºireþi, mai inteligenþi decît noi – asta trebuie s-o recunoaºtem, deºi au un fond moral inferior – au priceperea afacerilor ºi experienþa, sã nu uitãm proverbul maghiar: „zemesé avilág2” – au avut nevoie de un timp oareºcare, ca sã se înstãpîneascã la noi, sã se aºeze administrativ ºi militãreºte. Împrejurãrile, în special expediþiunea contra lui Kun Béla, i-a favorizat. Proba, cã îndatã ce s-ausimþit stãpîni, prin un ucaz au trimis la plimbare consiliul dirigent. C-un cuvînt, „Unirea” a fost o bãtaie de cuvinte, ea n-a fost decît o anexare deghizatã, un hap amar învãluit în zahãr. N-avem sã ne învinovãþim decît pe noi înºine: lipsa noastrã de înþelepciune, de pricepere, superficialitatea noastrã proverbialã, absenþa unui bãrbat cu pregãtire europeanã, o naivitate nepermisã la aceia, cari pretind a conduce destinele unui popor. Vorba noastrã: „mintea românului este cea din urmã”. „Denkfacilheit” a românului despre care ne vorbea fericitul director Billmann3. Ceea ce mã întristeazã mai mult ºi mã face sã mã lapãd de optimismul meu obicinuit este cînd mã gîndesc la acea ce mi-aþi repetat de atîtea ori: „Suntem un popor nefericit”. Trebuie sã rãmînem ºi de aici înainte slugi ºi cerºitori pe la uºile domnilor. În 1918 am atras atenþiunea dlor. Sever Bocu, Octavian Goga ºiVasile Lucaciu asupra chestiunei Unirei, le-am expus cã Unirei trebuie sã-i dãm o bazã juridicã ºi conformã dreptului internaþional. Am vãzut însã imediat cã mã aflu în prezenþa unor ignoranþi, fãrã nici o pregãtire serioasã, hableuri.

N-am fost înþeles ºi am fost suspiþionat, cã voiesc independenþa Transilvaniei. Dar pentru ca sã ne putem uni cu Regatul Român, trebuia mai întîi sã rupem cu Ungaria, adicã sã ne declarãm independenþi ºi apoi ca popor liber, printr-un act bilateral, luînd angajamente reciproce, sã ne unim cu Vechiul Regat spre a forma Noua Românie. Cînd am vãzut în ce mîini necompetente, peºti politici ai fanarioþilor, este depusã soarta poporului român aici, m-am retras scîrbit. Bãrbaþii noºtri cred cã marile probleme politice se rezolvã prin discursuri frumoase, fraze alese, alegorii patriotice ºi ditirambe poetice. Cînd a sosit Al. Vaida aici cu delegaþiunea transilvãneanã ºi cînd m-a invitat sã fac parte din ea, mi-am luat libertatea de a-i expune situaþiunea fãrã nici un înconjur. A recunoscut cã s-au comis greºeli. Era evident cã critica mea se purta ºi contra Partidului Naþional Român care a comis greºeli ireparabile. Cuvintele mele i s-au pãrut exagerate. Am adãugat cã la ultimul mijloc, capabil de a repara aceastã eroare, nu vom avea niciodatã recurs, pentru cã este în contrazicere cu tot trecutul nostru ºi cu caracterul intelectualilor de la noi.

V-am fãcut acest preambul istoric, pentru ca sã pot trage concluziunile.N-am nici o nevoie de a fi profet, pentru ca sã ºtiu ce curs vor lua evenimentele ºi care va fi atitudinea noastrã ºi în special a Partidulu iNaþional Român. N-am crezut niciodatã cã ungurii ne vor maghiariza. Pînã în timpurile mai recente am avut credinþa cã (cei din VechiulRegat, n. n.) nu ne vor fanariotiza, acum mã tem cã nu vom putea scãpade acest virus bizantin, pentru cã fanarioþii dispun de mijloace, cari lipseau ungurilor. De altcum ei nu par prea grãbiþi a ne ciocoi. Ei au probe istorice despre blîndeþea, rãbdarea noastrã fãrã margini, resemnarea cu care am purtat atîtea juguri în decurs de atîtea secole. Ei nu ignoreazã nici teama noastrã de rezistenþa violentã. Ne vor lãsa sã strigãm ºi sã ne lamentãm pînã ce vom obosi ºi ne vom calma. Cînd citesc gazetele noastre ºi frumoasele discursuri ale ºefilor partidului, îmi aduc aminte de teribilul din poveste, care, pus în faþa adversarului, strigã cãtre soþiilui: "Reþineþi-mã ca sã nu se întîmple o nenorocire". Bãrbaþii noºtri vor continua a umbla pe la icoane, vor adresa telegrame ºi petiþiuni cãtre rege ºi vor epuiza toate cãile legale. ªtim ce înseamnã asta. Dacã guvernul din Bucureºti nu comite greºeli prea mari, nu se duce sã danseze pe ghiaþã, ca mãgarul, ºi dacã o nouã comoþiune europeanã nu zguduie din temelii România Nouã, de acum 20-30 de anine vom trezi balcanizaþi. Dupã ce am avut frumosul vis de a debalcaniza pe fraþii noºtri de dincolo de Carpaþi. De altcum, dacã amestecãm fructe sãnãtoase cu fructe stricate, este evident cã nu cele stricate se vor însãnãtoºi prin contactul lor cu cele sãnãtoase, ci ºi cele bune vor putrezi.

În continuare, Vuia se referã la propunerile fãcute statului român,privind „industrializarea” aparatului sãu de zbor ºi a motoruluicu combustie internã continuã. În cazul acceptãrii propunerilorsale, marele inventator urma sã se întoarcã acasã!

...Ca profesor de istorie, stiu cum au dus-o romanii in Transilvania pana in anul 1918. In schimb, dupa unire, maghiarii au fost tratati foarte bine, fara sa existe discriminare...

Uitati cu totii ca deciziile majore privitoare la Ro nu se mai iau la Bucuresti ci la Bruxelles... Si separatismul, crearea de enclave si state fantoma nu-i in pas cu moda europeana.

Poti sa detaliezi te rog?

Adica noi nu mai avem dreptul la politica interna?

Spune-ne tu la ce viseaza.

America-pro independenta Kosovo
Rusia- impotriva independentei

America+Rusia=?      

sa nu uitam ca sarbii ne-au fost mereu cei mai buni vecini