Outline · [ Standard ] · Linear+ Fathers of Metal, sau cum a fost forjat metalul greu

Imagini si muzici de la inceputurile metalului. Topic pornit din cel al lui Alex, cu chitaristi. Din vremea cind bluesul si rock'n'roll-ul au inceput sa se cinte dintr-o data foarte hard, foarte electric, foarte tare. Muzica aia suna, de fapt, mult mai heavy decit ce a urmat, mai ales in anii '80, cind trupe gen Cinderella sau Poison cintau un fel de pop siropos care se chema hard & heavy doar pentru ca era cu chitare electrice. Parintii heavy metal-ului sint considerati Led Zeppelin si black Sabbath. O sa va arat ca nu sint singurii. Led Zeppelin, Black Dog: Led Zeppelin, Whole Lotta Love, live in 1970. Piesa e de pe albumul din 1969. Dupa parerea mea, e cel mai greu sound ever. Spre comparatie, urmeaza un cover recent cu Slash si Satriani. Vedeti si voi care din ele e mai heavy. Black Sabbath, Sabbath Bloody Sabbath, 1973 parca. My Sabbath favourite, desi rifful este cam plagiat dupa Led Zeppelin, No Quarter (la riff). Led Zeppelin, No Quarter (live), pentru comparatie. Ma refer la riff (de la min. 1:09). This post has been edited by workarea: 27 Mar 2007, 13:41

Imagini si muzici de la inceputurile metalului. Topic pornit din cel al lui Alex, cu chitaristi.

Din vremea cind bluesul si rock'n'roll-ul au inceput sa se cinte dintr-o data foarte hard, foarte electric, foarte tare. Muzica aia suna, de fapt, mult mai heavy decit ce a urmat, mai ales in anii '80, cind trupe gen Cinderella sau Poison cintau un fel de pop siropos care se chema hard & heavy doar pentru ca era cu chitare electrice.

Parintii heavy metal-ului sint considerati Led Zeppelin si black Sabbath. O sa va arat ca nu sint singurii.

Led Zeppelin, Black Dog:

Led Zeppelin, Whole Lotta Love, live in 1970. Piesa e de pe albumul din 1969. Dupa parerea mea, e cel mai greu sound ever. Spre comparatie, urmeaza un cover recent cu Slash si Satriani. Vedeti si voi care din ele e mai heavy.

Black Sabbath, Sabbath Bloody Sabbath, 1973 parca. My Sabbath favourite, desi rifful este cam plagiat dupa Led Zeppelin, No Quarter (la riff).


Led Zeppelin, No Quarter (live), pentru comparatie. Ma refer la riff (de la min. 1:09).

This post has been edited by workarea: 27 Mar 2007, 13:41

Led Zeppelin, Dazed and Confused, 1969. Deja un sound foarte greu. Dar in al doilea clip o sa vedeti ca soundul asta exista deja. Jimmy Page il dezvoltase la Yardbirds, trupa prin care au trecut si Eric Clapton sau Jeff Beck.

The Yardbirds, Dazed and Confused, 1968, poate chiar 1967. Acelasi Page, cu aceeasi chitara. Versiunea e aproape identica cu versiunea Led Zeppelin. Lipsesc doar vocea lui Plant si tobele lui Bonham. Ceea ce un an mai tirziu se chema heavy metal, la Led Zeppelin, aici inca este rock psihedelic. Trecerea asta este, de fapt, actul de nastere al metalului greu.

Cine erau Yardbirds? Uitati aici o secventa din filmul lui Antonioni "Blow Up" (1966). Ei sint trupa de pe scena, cintind "A Train Kept A Rollin'". Sound foarte electric, hard. Primul din stinga e Page. Primul din dreapta e Jeff Beck. La un moment dat Jeff Beck isi distruge chitara pe scena, cu un gest facut apoi celebru de Hendrix si The Who, reluat ulterior de o gramada de trupe hard & heavy. Ce se cinta pe vremea aia in rest? Muzica gen "sha la la".

Daca mai vreti, ziceti, si merg mai departe.

This post has been edited by workarea: 27 Mar 2007, 01:58

Tine-o tot asa WorkArea!
Nu stiu pentru altii ce reprezinta dar pentru un oldboy, ca mine, toatea astea sunt unice si irepetabile - never ever! Highway to heaven!
Personal nu indraznesc sa ascult la volan asa ceva, neuronul meu obosit e prea solicitat!
Dupa "intrare" in Whole Lotta Love mi se pune un nod in gat, iar in parte a doua simt ca pielea capului imi ia foc!
Ma bucur cand constat ca spirtul LZ nu a murit!

Multumesc, adi_ar. Adevarul e ca nu pentru old boys pun in primul rind, ca noi le cam stim pe astea si la o adica stim dupa ce sa cautam pe YouTube, de exemplu. Mai mult pentru tineretu' din ziua de azi...

Cu Led Zeppelin am cam terminat deocamdata in punctul asta al istorioarei. Poate o sa revin mai incolo.

Se spune ca sintagma "heavy metal" ar fi fost folosita pentru prima oara in 1965 (!!!), cind The Who au prezentat la casa de discuri Decca inregistrarea cu "My Generation". Sunetul era atit de distorsionat, incit cei de la Decca au crezut ca inregistrarea e defecta. Nu gasesc acum un clip cu inregistrarea originala, asa ca pun aici un live de la Festivalul de la Monterey (1968 parca).

O alta trupa despre care se vorbeste in legatura cu nasterea metalului este Iron Butterfly, niste americani de data asta. Singura lor piesa mai cunoscuta este "In-a-gadda-da-vida", un fel de hard rock psihedelic (17 minute) de pe albumul... "Heavy" din 1968. Iron... Heavy... Un sound greu, care o ia in jos. Doom.

Cum ziceam la inceput, Led Zeppelin sau Black Sabbath sint doar cei mai cunoscuti dintre acesti parinti ai metalului. Nu (numai) ei au inventat acest sunet. Ei sint doar cei mai articulati si consecventi si au reprezentat cele mai puternice influente pentru trupele care au venit dupa aceea. In a doua jumatate a anilor '60 si la inceputul anilor '70 era un adevarat furnicar de artisti care incepeau sa duca rock-ul la extrem, uneori impreuna (vezi exemplul Yardbirds), alteori fara sa aiba habar unii de altii. Metalul plutea in aer

Iron Butterfly, In-a-gadda-da-vida

This post has been edited by workarea: 28 Mar 2007, 01:33

Eu iti multumesc !
Am constatat recent ca "tinerii", mai devreme sau mai tarziu, descopera adevaratele valori in toate domeniile ! Just wait !
Si printre noi au existat baieti cuminti, baieti frustrati, desperados, neispraviti, baieti duri si hippie blajini. Multi s-au scufundat in aburii alcoolului, temporat sau definitiv, au emigrat legal sau ilegal si nu mai stie nimeni nimic de ei, au ajuns pe drumuri sau sunt realizati din toate punctele de vedere (nu am spus capatuit, dar sunt si din acestia!), nimic anormal!
Pe unii, cu statut total diferit, singurul lucru care ii mai leaga (mai mult sau mai putin direct) este ceea ce a ramas in ei din spiritul 60s - 70s.
Am citit zilele trecute (si nu este nici sintagma, nici citat din Congresul X, daca l-ai "prins" stii la ce ma refer, daca nu, ferice de tine!) ca ascultatorii de heavy metal sunt, conform unei evaluari (n-am retinut cine o facea), la fel de inteligenti ca si cei care aculta muzica clasica.
Pe mine m-a durut concluzia! Eu consider ca tinerii, sau mai putin tinerii, inteligenti asculta si una si alta sau, cel putin, le respecta pe amandoua ca si pe cei care le asculta!
Ce trebuie sa recunosc este ca pentru a produce starea de euforie trebuie sa fi intr-o "conditie" speciala, iar toti cei trecuti sau prezenti care pot sa "scoata din ei" feeria au fost si sunt robii viciului! Este de condamnat ? ... sau poate toate astea n-ar fi fost ?! Este o cauza sau un efect ? Greu de precizat !
Si, ca sa inchei, am constatat ca (foarte) tinerii inteligenti de astazi, dupa ce au ocazia sa "inhaleze" heavy, progresiv sau blues (de regula cu ocazia descopririi ca ceea ce se canta astazi a fost descoperit, de cele mai multe ori, cu mult, mult timp in urma ), ajung sa-si dea seama ca exista curente efemere si valori care merita respect, chiar si atunci cand nu sunt pe gustul nostru! (Eu, de exemplu nu l-am gustat niciodata pe Elvis, da'-i mare!)

Bagam un intermezzo: ce-i asta de mai jos, heavy metal, sau hard rock? La discutia asta cred ca ma bag in episodul urmator. Pina atunci,

Led Zeppelin, Communication Breakdown (1968)

Care va mai simtiti rockeri, metalisti, old boys - fie si tunsi si încostumaţi/încrăvătaţi/insurati -, istorici si teoreticieni ai fenomenului (chiar si ai fenomenului popular culture in general), contribuiti, va rog!

o mica prezentare a genurilor rock pe etape...metalul il voi dezbate mai pe larg in viitorul apropiat

Attached File(s)
 Thesis.zip ( 622.06k ) Number of downloads: 12

Multumim, zvasti. Mi-am aruncat un ochi doar (are 70 de pagini!). E de citit, iar interpretarile si clasificarile de acolo pot fi discutate. Ce ne intereseaza pe noi aici incepe pe la p. 10. Ar fi frumos sa precizam si cine e autorul.

In alta ordine de idei, nemernicii de la companiile media, dupa cum stiti, au inceput sa cenzureze clipurile de pe YouTube (jos capitalismul salbatic!), deci deocamdata clipul cu No Quarter s-a dus (probabil ca vor urma si altele).

Pun aici rifful din No Quarter la care faceam referire in postul 1. Precizez ca nu e vorba de nici o incalcare a dreptului de autor, pentru ca este vorba de un foarte scurt fragment ales spre exemplificare, asa cum zice in lege.
 noquarter_riff.mp3 ( 723.8k ) Number of downloads: 6


This post has been edited by workarea: 28 Mar 2007, 17:55

Intrebam mai sus ce e Communication Breakdown: hard rock, sau heavy metal?

S-a discutat atita despre distinctia asta, incit nici nu mai conteaza. De fapt, nu intereseaza pe nimeni. As zice doar ca, simplificind la extrem, hard rock-ul vine dintr-un ritm de rock'n'roll, iar heavy metal-ul, dintr-un ritm de blues. In cazul asta, piesa pe care am ales-o ca exemplu ar fi hard rock. Hard rock-ul este mai vioi, mai sprinţar, mai optimist la urma urmei si tinde sa se duca in sus ca sound. Heavy metal-ul e mai sumbru, mai apasat, se duce in jos. Atunci piesa cu pricina ar fi heavy. Chiar conteaza?

Diferenta reala tine mai degraba de atitudine si recuzita, dar la asta o sa revin mai incolo.

Asa ca o sa folosesc distinctia hard/heavy doar ca descriere operationala.

In aceasta clasificare destul de arbitrara, Led Zeppelin sint considerati cea mai cea trupa heavy metal, iar Deep Purple, cea mai cea trupa hard rock. In piesele cele mai reprezentative, cantitatea de sunet electric pur este aproximativ egala. Dar Deep Purple ajung aici pe o alta filiera: trupele de baieti care cintau de zor rock'n'roll pentru gagici, pina au dat-o intr-altele. O sa exemplific cu Beach Boys. Puteam sa iau la fel de bine Beatles, The Animals sau alte inca 50 de trupe.

S pornim de la muzica comerciala gen sha la la, cu succes garantat in epoca. The Beach Boys - Surfin' USA (sintem prin 1964):

Doar un an mai tirziu, la neuronul baietilor astora au ajuns deja drogurile "acide". Lumea se schimba foarte rapid in anii astia, tinerii dau jos de pe ei costumul si cravata si simt din ce in ce mai mult ca nu au nimic in comun cu ai batrini, cu razboiul din Vietnam sau cu entertainment-ul institutionalizat. Si uite-asa, sha la la se transforma in ceva mai profund, mai complex, psihedelic. aceiasi Beach Boys in 1966, cu Good Vibrations:

Deep Purple de aici pornesc, iar primul lor album nu este altceva decit un pop-rock psihedelic destul de usurel. Daca o sa ascultati insa dedesubtul na na na-ului din refren, o sa vedeti diferenta fata de Beach Boys & Co: felul in care incep sa sune chitarele alea. Deep Purple, Hush (1968)

La drept vorbind, nimic revolutionar. Hendrix rupea deja amplificatoarele, iar Led Zeppelin adunau materialul pentru al doilea album. In 1970 Deep Purple scot "In Rock", iar albumul asta fixeaza standardele pentru tot ce s-a intimplat mai tirziu in hard rock. Stilul solourilor de chitara ale lui Richie Blackmore a trecut prin toate trupele de gen si a ajuns la noi neschimbat.

Deep Purple, Speed King

Ce s-a intimplat in muzica in a doua jumatate a anilor '60 a fost atit de rapid, incit nu putem intelege decit punind alaturi piese si interpretari aparute aproape imediat una dupa alta. "Hush" este inca de pe vremea lui Carl Perkins sau Bill Halley. "Speed King" este din zilele noastre, desi au trecut de-atunci 37 de ani. Pentru ca sintem, totusi, pe un forum auto, o sa am prostul gust sa zic ca ®evolutia a fost mai rapida decit trecerea de la Dacia din 1969 produsa inca in 2004 la Logan by Renault

workarea faci o treaba buna, felicitari si sper ca vei continua!

bravo tata...cand ajungi la anathema si haggard intru si eu.
pana atunci toate respectele...

Nu o sa ajung. Ideea topicului este sa arat exact momentul in care a luat nastere metalul. Mai bag aici vreo citeva posturi (nu dezvalui de acum ce anume), apoi ma opresc si vi-l las voua sa-l continuati, dar frumos, ordonat. O sa mai intervin si eu din cind in cind.

M-a preocupat doar sa urmaresc evolutia formelor muzicale in acel moment, cu exemplele cele mai potrivite. Fara liste de discografii si componenţe ale trupelor. Cindva le stiam pe dinafara, dar pentru mine nu mai conteaza de mult "eruditia" de genul asta.

Led Zeppelin, Whole Lotta Love, live in 1970. Piesa e de pe albumul din 1969. Dupa parerea mea, e cel mai greu sound ever.

Asa e.
Cine nu crede sa vizioneze dublul dvd Led Zeppelin (aparut 2003)

In povestea asta a metalului exista o figura care e in acelasi timp in miezul istoriei, in virful ei si pe dinafara: Jimi Hendrix. El este, fara doar si poate, cel mai mare chitarist rock al tuturor timpurilor - si cel mai electric. Pe de alta parte, daca filiatia directa de la Led Zeppelin, sa zicem, sau Black Sabbath la Metallica si Slayer este evidenta, Hendrix, desi i-a influentat decisiv pe toti cei care au venit dupa el, este un capat de drum. Pornind de la bluesul electric traditional, a ajuns de la bun inceput atit de departe, incit nimeni nu a reusit sa tina pasul cu el.

Hendrix era un baiat sarac, care a a invatat singur sa cinte la chitara (de unde si ruptura totala de tot ce-a fost inaintea lui). Statea toata ziua cu chitara pe genunchi, ascultind discuri cu muzicanti negri de genul asta si incercind sa-i acompanieze:

Howlin' Wolf, I´ll be back someday

Dar lui ii iesea asa (Voodoo Child):

Sau asa (Foxy Lady)

A explorat toate posibilitatile chitarei electrice. Baga pe chitara toate efectele posibile - fuzz, reverb, wah wah -, cinta cu limba, cu miinile la spate si, la finalul show-ului, nemaivind ce scoate din ea, ii dadea foc.

In momentul in care a ajuns in Europa, Hendrix i-a innebunit pe toti. S-au apucat sa cinte un electric blues foarte violent, cu accentul pe chitara distorsionata la maximum. Doua mostre:

Fleetwood Mac de la inceputuri, cu Peter Green (Oh Well, 1969):

Si legendara trupa Cream, cu Eric Clapton (care tocmai parasise The Yardbirds), Ginger Baker si Jack Bruce (Sunshine of Your Love, 1968). Imi pare rau ca nu gasesc acum un clip in care Clapton are o coafura afro de un efect comic aparte - intr-atit ii socase Hendrix:

M-as hazarda la o concluzie cam abrupta, inaintea ultimelor doua episoade: muzica hard & heavy a luat nastere in Europa la sfirsitul anilor '60, din reinterpretarea foarte electrica si distorsionata a unor genuri importate din America (rock'n'rollul, bluesul si rockul psihedelic californian) de catre trupe precum The Yardbirds, Cream, Led Zeppelin si Deep Purple.

This post has been edited by workarea: 29 Mar 2007, 10:42

workarea,

Extrem de bine documentat !!
Asemenea comentarii am mai auzit doar de la Florian Pittis, si imi amintesc de Metronoamele de la Europa Libera.....
Keep goin'on, man, si..... vorba celor de la The Who: "Long Live Rock"!!!

Ziceam mai ca, in mintea mea, principala diferenta intre hard rock si heavy metal este nu atit muzicala, cit de atitudine. In momentul in care luau nastere cele doua genuri este mai greu de sesizat (desi asta o sa incerc aici), dar este evidenta in evolutia lor ulterioara.

Astfel (din nou simplificind si reducind mult), m-as hazarda sa zic ca hard rock-ul a evoluat treptat, in cele mai evidente manifestari ale sale, spre topaieli pe scena, coafuri arse de perhidrol, izmene colorate si clipuri cu gagici si masini, ajungind, in anii '80, sa fie reprezentat in special de michimauşi gen Poison, Cinderella, Bon Jovi sau David Lee Roth (aici unii se vor supara, stiu...).

Heavy metal-ul a evoluat intr-o directie diametral opusa: opozitie fata de tot ce inseamna comercial, refugiu intr-un trecut istoric cetos, satanism, violenta, sentimentul damnarii, pesimism extrem. Aici ar fi de amintit Metallica, Venom, Slayer, mai toate trupele din zilele noastre...

Sursele directe cele mai evidente sint doua: Black Sabbath si Led Zeppelin. Imi este greu acum sa gasesc material pentru Black Sabbath. Cu exceptia clipului din primul post, nu prea am la indemina material de genul asta. Explicatia principala cred ca sta in faptul ca Sabbath era, la inceputuri, o trupa destul de underground si care nu avea in spate nici un fel de strategie de marketing. Este, insa, suficient sa citim versurile pieselor - sau macar titlurile.

Usor nu mi-a fost, acum, in graba, nici cu Led Zeppelin. Cel mai ilustrativ ar fi fost fragmentul din filmul "The Song Remains the Same" dedicat lui Jimmy Page. Acolo se regaseste intreaga recuzita satanisto-esoterico-alchimista de care se vor servi mai tirziu trupele metal. Am gasit pe YouTube doar fragmentul cu Robert Plant (cit o mai sta si asta acolo), edificator pentru recuzita eroic-medievala, sabii si castele. In trailerul filmului avem si un cap de mort, flacari, cimitire, ceaţă si calareti. La Led Zeppelin aceasta atmosfera lugubra mai vine dintr-o sursa, de la bun inceput: pasiunea pentru "Lord of the Rings". Pe al doilea album avem deja versurile

"T'was in the darkest depth of Mordor
I met a girl so fair,
But Gollum, the evil one crept up
And slipped away with her",

printre altele. Intrucit am urmarit sa arat doar momentul de articulare a genului si faptul ca parintii au oferit de la bun inceput atit calea muzicala, cit si recuzita de scena si de marketing, ma opresc aici cu exemplele de genul asta. Mai departe cred ca le stim cu totii prea bine. Ma voi mai referi doar la faimoasa discutie despre mesajul satanist din Stairway to Heaven.

Led Zeppelin, The Song Remains the Same, trailer:

Led Zeppelin, The Rain Song, pentru fantasmele medievale:

Treaba cu satanismul ar sta cam asa: in decursul anilor '70 LZ au fost vedetele absolute al scenei pop-rock (mi se pare ca nici acum recordurile lor de public live cumulat nu au fost batute, asta insemnind inclusiv Beatles, Madonna, Michael Jackson sau mai stiu eu ce). Erau fenomen de masa si isterizau publicul. Explicatiile extramuzicale ar fi prezenta scenica foarte charismatica, in special a lui Plant, care facea furori in rindul publicului de gagici (pleata blonda, baiat frumusel, plus ca era si un tip foarte inalt), dar si o strategie de marketing foarte bine pusa la punct pentru vremea aia, inclusiv raspindirea unor zvonuri (reale) despre orgii sexuale nemaiintilnite si (reale sau nu) despre ritualuri si practici esoterice, sataniste chiar. Astfel incit publicul a inceput sa caute fel de fel de mesaje ascunse in piesele lor. S-au apucat, de exemplu, sa asculte Stairway to Heaven de la coada la cap. Si uite ce au inteles:

Sau, mai pe larg:

La chestia asta, membrii trupei au raspuns doar ca sculele lor de studio se invirt numai de la cap la coada. O fi, n-o fi... Sincer, mi se pare omeneste imposibil - pur si simplu ca performanta. Dar asta nu conteaza. Lumea a fost convinsa ca LZ si-au vindut sufletul Diavolului, care i-a rasplatit cu charisma si succes, apoi si-a luat plata lovindu-i cu o serie de tragedii personale, culminind cu moartea lui Bonham. Sigur ca este o aberatie, insa asta este atmosfera in care s-a scaldat fenomenul heavy metal inca de la inceputuri.

Prin anii '80, Judas Priest au fost dati in judecata, in America (evident!) de parintii unui fan care s-ar fi sinucis in urma unor asa-zise mesaje subliminale ascunse intr-o piesa. Au avut cistig de cauza, dar in anii '90 Marilyn Manson a fost acuzat ca i-ar fi instigat, prin mesajele sale artistice, pe adolescentii dezaxati care isi impuscau colegii prin liceele americane.

Ultimul episod va fi o concluzie scurta cu 6(66) exemple.

This post has been edited by workarea: 29 Mar 2007, 21:09

Concluzia finala ar fi ca, la inceputul anilor '70, muzica hard & heavy exista deja in forma in care a ajuns pina la noi. Desi a evoluat in nenumarate ramuri si ramurele (new wave of british heavy metal, glam rock, speed, death, doom, gothic, industrial, nu metal etc. etc.), nu exista diferente substantiale, din punct de vedere muzical sau din punctul de vedere al mesajului si atitudinii, intre trupe contemporane precum Red Hot Chilli Peppers, Velvet Revolver sau Audioslave si parintii genului.

De la inceputul anilor '70 sint imaginile si muzicile de mai jos:

Deep Purple, Highway Star

Deep Purple, Burn

Black Sabbath, Paranoid

Black Sabbath, War Pigs

Led Zeppelin, Immigrant Song

Led Zeppelin, The Song Remains The Same

Dar all goods things come to an end, iar eu ma opresc aici, pentru ca mi-am atins scopul pe care-l anuntasem cind am inceput. Va invit sa postati mai departe, din aproape in aproape, pina ajungeti la Anathema si Haggard, dupa cum va laudaserati la un moment dat. Comentariile sint binevenite.

Keep on rockin'!

Multumesc WorkArea si felicitari!
Te-am urmarit zilnic, de mai multe ori pe zi si am "gustat" tot ce ai postat.
Din pacate nu am nici informatia, nici talentul tau, sunt un "consumator" introvertit (in asemenea momente) dar apreciez ceea ce ai facut si fac si eu aceeasi invitatie:

Keep on ... cei care aveti ceva de spus, postati!

MOTTO (daca-mi dai voie WorkArea, chiar daca nu sunt initiatorul):
" Aici nu se injura, nu se scuipa si nu se da cu pietre, se traieste "making love, not war"! Noi nu preluam si nu promovam pacatele omenirii! Aici este "forja" unei generatii sau, daca vreti, un nostalgic "How it (wa)s made?" "

Felicitari, workarea!

Ai facut o munca serioasa, pentru o cauza buna! (Cel putin din punctul nostru de vedere ).

Ma bucur ca v-a placut. Continuati, va rog, povestea, ca o sa mai bag si eu din cind in cind.