Outline · [ Standard ] · Linear+ De ce plecam de acasa, ghid de petrecut sapte zile in tren

Felicitari omule! Asteptam continuarea cand se poate.

Felicitari omule!
Asteptam continuarea cand se poate.

Foarte frumos

Multumim, jean_ange

8. Xi’an – soldati si karaoke

Miercuri 7 Iulie 1993, noaptea tirziu, undeva intre Beijing si Xi’an

Sint in tren. Am plecat la ora 16.00 din Beijing. Ritualul din gara cu trecerea prin tunelul subteran care leaga sala de la intrare de liniile la care sta trenul, biletele controlate de citeva ori – inclusiv de politie – si in sfirsit am ajuns in vagon. Stiam ca drumul dureaza 22 de ore si mi-am luat bilet intr-un vagon de dormit clasa a II-a – nu stiam ce inseamna asta dar acum am aflat. Stau ghemuit sub o patura pe un pat rabatabil din lemn care e legat de peretele vagonului cu niste curele din piele. Salteaua e din buret si e ingrozitor de cald. In compartiment sint sase paturi identice, trei pe o parte si trei pe cealalta. De prisos sa spun ca am patul de jos – asta e un avantaj major. Ce e interesant in vagonul acesta este ca despartiturile numite compartimente nu au usi. Nu exista de fapt perete despartitor intre coridor si compartimente – sint doar niste pereti cu paturi atirnate de ei. Consecinta este ca cei mai putin norocosi care nu au un pat stau pe hol si se uita la cei intinsi in pat. Pot spune ca prezenta mea in vagon a stirnit senzatie : strins de miini, batai pe umar, toata lumea ma serveste cu tigari – de altfel toti lumea fumeaza in vagon – si mai ales clasica de acum, comparare a inaltimilor. In citeva minute de la plecarea trenului aveam vreo cinci prieteni care se inghesuiau in jurul meu, incercind sa lege o conversatie. Cu ghidul de conversatie si cu gesturi exersate le-am explicat de unde sint – Luo-ma-nia – atentie la accente, ce sint – Lao shi – profesor ( din pacate Fizica a fost imposibil de explicat ) ceea ce mi-a adus o crestere nemasurata a respectului ce mi se arata si in general am insailat o conversatie. N-a trecut o ora de la plecare si a inceput nebunia mincatului : la capatul coridorului apare un individ cu un carucior de plastic plin cu recipiente de plastic. N-are loc sa treaca cu caruciorul din cauza aglomeratiei asa ca se naste un vacarm care imi aduce aminte de licitatiile de la Bursa : fiecare striga ce vrea sa manince cu gesturi si miini fluturate deasupra capului. Imediat un spectacol suprarealist se naste – un fluviu de recipiente de plastic curge din mina in mina dinspre carucior catre clienti si un fluviu similar de bani se misca tot din mina in mina in sens invers. Nu pot sa-mi imaginez cum poate sa tina procesul acesta sub control, dar se pare ca intr-un fel sau altul se descurca – nu mi-ar place sa fac meseria lui. Noii mei prieteni considera ca dupa ce am fumat trebuie sa si maninc asa ca pun mina de la mina, striga, dau din miini si o cutie cu mincare imi aterizeaza in brate. Vreau sa protestez, sa platesc dar sint inconjurat de zimbete largi ale unor guri pline de orez asa ca renunt. Mi-am adus aminte ca sint de ceva timp pe aici si nu am scris nimic despre orez. E una din cele mai raspindite prejudecati despre China si am fost destul de uimit sa constat asta. Orezul nu constituie in nici un mod un fel de mincare ci este doar un substitut pentru piine. Nu « se maninca orez « ci « se maninca ceva cu orez » > Se serveste la masa doar daca il ceri si este cu un bob lung, tare si fara nici un gust. Chinezii pun unul din cele 5-10 sosuri disponibile de pe masa sau dn cele care vin cu mincarea peste orez si il maninca asa cum eu de obicei maninc piine. O alta calitate a bolului de orez este ca la sfirsitul mesei cind in farfurie mai ramin citeva resturi de mincare – taiata in bucatele mici – si sos se toarna amestecul asta peste orez, se amesteca si astfel i se creste consistenta pentru a putea fi apucat cu betisoarele.
Spectacolul cu mincarea s-a repetat de doua ori – a doua oara am fost intrebat daca mai vreau ceva si am refuzat net – nu vreau sa fiu obligat sa respect vreo regula de politete si sa cumpar mincare pentru tot vagonul. Drumul merge printr-un tinut semidesertic, cu pamint de o culoare rosie si prin sate unde e o saracie lucie. Fiecare coasta de deal e terasata si fiecare palma de pamint e folosita. Am traversat inca un fluviu major – Huang he , Fluviul Galben – pot spune cu adevarat ca sint in China acum. La lasarea noptii foitul s-a mai domolit, toata lumea doarme sau cel putin sta linistita in paturile lor si pe hol. La noapte am sa ma confrunt cu doua probleme : prima ca n-am rucsacul linga mine ci pe hol. In compartiment nu exista loc de bagaje ci doar pe hol e un raft lung dintr-un capat in altul al vagonului. Mi-am luat pasaportul, banii si aparatul foto linga mine stirnind o furtuna de zimbete si batai asiguratoare pe spate. Daca e sa-mi fure rucsacul citeva tricouri gasesc eu pe undeva. A doua problema e si mai mare : daca ma intind in pat picioarele imi ies pe hol. Au trecut citiva si au trebuit sa sara peste mine asa ca va trebui sa stau toata noaptea ghemuit desi cei din compartimentul meu mi-au dat de inteles ca nu e nici o problema. Am sa inchei si am sa incerc sa adorm. Miine, in Xi’an.


Joi 8 Iulie 1993, seara, Jian Tian Hotel, Xi’an

Am ajuns in Xi’an la 14.30 mort de oboseala si de caldura. Nu am mai stat sa caut si am mers direct la hotelul in care stau si care este chiar direct peste drum de gara. Am luat o camera – 9 dolari – cam scump dar merita. Are doua paturi si – minune a minunilor – aer conditionat. Dupa ce am intrat in camera am pornit aerul si am facut 20 grade. Caldura e diferita de cea din Beijing, e foarte mare umezeala. Dupa vreo ora a aparut inca un individ in camera – sustine ca e japonez si e dezgustat ca trebuie sa imparta o camera cu cineva. Am incercat o conversatie cu el dar dupa o serie monotona de Yes si No l-am lasat in plata lui si am iesit pe afara. Orasul e mare – foarte mare de fapt. Are citeva lucruri celebre de vizitat : vechiul zid al orasului pe care l-am vazut in seara asta, Armata de Teracota – din pacate nu am sa pot sa merg, intrarea de 50 de dolari e prea scumpa pentru mine si un mormint al unui rege antic chinez – am sa incerc miine. Deocamdata Akihito asta al meu si-a pus castile in urechi si nu da semne ca ar vrea sa vorbeasca. Inca ceva, era sa uit : hotelul in care stau e grozav dar cam scump pentru mine. Asa ca in seara asta mi-am gasit un loc in alt hotel, cu 4 dolari pe noapte, asa ca miine ma mut – scap si de de japonez si fac si economie.


Vineri 9 Iulie 1993, seara tirziu, Victory Hotel, Xi’an

Astazi s-au intimplat citeva lucruri extraordinare. Sper sa am timp in seara asta sa le scriu pe toate. In primul rind, m-am trezit dimineata, mi-am luat bagajele si m-am mutat. E destul de curat – toaletele si dusurile comune in buna traditie chineza – si stau in camera cu un om normal. Un belgian, il cheama Andre si e venit in Xi’an cu afaceri. Ce fel de afaceri, habar n-am. Dar nu e calatorul tipic, intrucit are bagajele intr-un geamantan in care am vazut ca are si un costum. Andre e simpatic, a auzit de Romania, n-a ajuns niciodata acolo. E casatorit, are doi copii si a calatorit destul in tineretea lui. Are cam 40 – 45 de ani acum si presimt ca ne vom intelege bine.
Am iesit afara sa incerc sa maninc ceva si m-a lovit ca din cer o pofta imensa de piine. Vroiam sa maninc piine, piine calda, alba sau neagra, pufoasa sau aspra, oricefel de piine dar daca nu mincam piine simteam ca mor. Am inceput sa caut prin magazine ceva cit de cit asemanator si am sfirsit pe o banca intr-un parc cu 5 cornuri umplute cu ciocolata – gasite cu greu intr-un magazin cu produse de import. Am scos ciocolata din ele si le-am mincat visind la o piine rotunda si calda, scoasa din cuptor.
Mi-am luat o harta de la un vinzator ambulant si am luat-o incet catre ce se parea ca e centru. Orasul este oarecum mai occidental decit Beijing-ul. Magazine cu vitrine mari, produse mai scumpe si lume mai bine imbracata. In timp ce mergeam la pas prin oras, ma opreste un individ si urmatoarea conversatie are loc ;

« Hello »
« Hello »
« Esti de mult in Xi’an ? “
“De ce intrebi asta ?“
« Ai vizitat Armata de Teracota ? »
« Nu inca, dar cred ca ma duc miine «
« Stii cit te costa pe tine, ca strain ? «
« Habar n-am, dar o sa incerc »
« 70 de dolari. Dar daca vrei, eu pot sa fac sa te coste mai putin »
« Nu zau. Chiar asa ? Si cum faci tu asta ? »
« Iti fac un carnet de student, Esti student in China si platesti ca orice student chinez. Oriunde te duci, muzee, locuri de vizitat, orice. Doar sa nu incerci sa il folosesti pentru bilete de tren sau de avion ca te aresteaza. Imi dai o poza de-a ta si te costa 10 dolari »

M-am gindit rapid ca e o economie frumoasa asa ca am batut palma. Nu aveam fotografie dar pentru alti 2 dolari m-a tras pe o straduta laturalnica unde am pozat asezat pe un scaunel in mijlocul trotuarului in timp ce binefacatorul meu imi facea o poza cu un aparat antic. Miine urma sa ne intilnim in acelasi loc la aceeasi ora sa imi dea permisul catre comorile culturale ieftine ale Chinei. L-am lasat sa-si faca meseria si am plecat mai departe.
Peste inca douazeci de minute dau nas in nas cu Ewald – hotarit lucru, lumea e tare mica. Era insotit de un individ maruntel, slabut si cu ochelari. Se numea Chris, era englez ( si dupa cum urma sa constat mai tirziu - la fel de nebun ca oricare altul ) si era student la Filologie. Isi pastra tot avutul intr-o geanta imensa si jerpelita din piele maro si era imbracat in pantaloni negri din stofa si o camasa alba cu mineci lungi. Privindu-l iti dadeai seama imediat de ce Anglia fusese la un moment dat un imperiu. Ewald mi-a povestit in citeva cuvinte – cu tactul acela olandez de care nu se putea dezbara – ca prietenul lui Chris dorea sa ajunga la Lhasa, in Tibet insa nu avea un permis si mai ales nu avea cu cine. El, Ewald ar fi mers dar avea niste intilniri in Hong Kong de la care nu putea sa intirzie si in clipa in care ne-am intilnit i-a trecut prin cap ca daca am fost destul de nebun sa ajung pina aici cu o harta veche as fi suficient de nebun sa merg cu Chris in Tibet. In timpul acestei explicatii prelungite, Chris isi intorcea ochelarii de la mine la Ewald si invers si la unele pasaje dadea aprobator din cap. Cind a sfirsit, Chris mi-a intins mina iarasi si m-a intrebat « Eh, friends ? « I-am strins mina si am spus friends, friends dar trebuie sa ma gindesc putin. In primul rind cum ajungem acolo ? E simplu : cu trenul citeva sute de kilometrii pina in Chengdu si de acolo in remorca unui camion care face pina in Lhasa 5 zile. Cu putin noroc, camioanele nu sint controlate la trecerea in Tibet si trebuie doar sa gasim un sofer care sa vrea niste bani extra ca sa-si tina gura. Oricum, mai mult decit sa ne intoarca inapoi, nu aveau ce sa ne faca. Desi perspectiva de a a fi trimis inapoi dupa cinci zile de stat intr-un camion nu era chiar asa de roza am luat hotarirea pe loc. Cind plecam ? Nu miine, poimiine dimineata luam trenul. Unde ne intilnim ? In gara. Inca o stringere de mina cu Chris si Ewald – era ultima data cind ne intilneam si am plecat sa-mi continui plimbarea gindindu-ma ca a inceput ca o excursie, s-a transformat treptat intr-o calatorie, e pe cale sa devina o expeditie si ca ar trebui sa ma rog sa nu se transforme intr-o aventura. Cufundat in gindurile acestea placute am auzit o voce inconfundabila de femeie tinara ciripind intr-o engleza cu un accent acceptabil « Hello, how are you ? Where are you from ? “ Prietenosi oamenii din orasul asta mi-am zis eu, mai ales azi cind hotarit e ziua intilnirilor. Cine ma oprise pe strada sa vorbim ? Qi Xiao nan ( Micul arbore de bambus – sau cel putin asa sustine ) zisa Leslie, studenta la Economie, imbracata in galben si draguta foc. Cum putea cineva sa refuze sa vorbeasca cu ea - chiar daca ar fi trebuit sa faca orice pentru a reusi sa refuze ?
Restul zilei a fost o incintare – am beneficiat de un tur complet al orasului alaturi de un localnic care stie de unde se ia un autobuz, de unde se iau bilete, unde se coboara si asa mai departe. Am vazut un parc, Pagoda Gistii Salbatice si mormintul regelui antic. Leslie ciripea incontinuu si imi explica tot ce vedeam, toate inscriptiile si tot ce spuneau ghizii.



Continuarea – astazi Vineri 25 Mai – dupa ora 12.00

Vineri? Adica maine. Abia astept sa ajung acasa ...

Abia astept.

Eu tot nu inteleg un lucru.Poate n-am fost eu atent.
Sa inteleg ca fiecare camere trebuia ocupata de 2 persoane ? Sau cum ?
De ce nu puteai sa stai singur si trebia sa-ti bage pe cineva langa tine ?

Multumim, jean_ange 

asteptam cuminti

Eu tot nu inteleg un lucru.Poate n-am fost eu atent.
Sa inteleg ca fiecare camere trebuia ocupata de 2 persoane  ? Sau cum ?
De ce nu puteai sa stai singur si trebia sa-ti bage pe cineva langa tine ?

Nu cred ca am explicat destul de clar, din pacate. Puteam fireste sa iau o camera singur dar trebuia sa platesc pentru ambele paturi - nu exista regimul de single. La bugetul meu asta era sinucidere curata . Sa nu uitam ca intre 4 si 9 dolari era diferenta de o masa de prinz.

25 May 2007, 18:25:
Ca de obicei, n-am putut sa ma tin de promisunea legata de termen. Asta e, dead-line-urile nu sint specialitatea mea. Cu riscul de a va dezamagi si a va enerva prefer sa postez doar cind sint sigur ca ceea ce am scris e posibil sa va capteze atentia si sa va faca placere sa cititi. Daca asta nu se intimpla, atunci mai bine mai amin un episod.

This post has been edited by jean_ange: 25 May 2007, 17:25

Nu cred ca am explicat destul de clar, din pacate. Puteam fireste sa iau o camera singur dar trebuia sa platesc pentru ambele paturi - nu exista regimul de single. La bugetul meu asta era sinucidere curata . Sa nu uitam ca intre 4 si 9 dolari era diferenta de o masa de prinz.   

...

bine bine, la tine intelegem ca te preocupau aia 4-*5 dolari, da jap ala tafnos la ce dumnezeu se calicea?

Atentie! Anunt important!

Caut echipa de 3-4 baieti bine facuti, care sa ma ajute in tentativa de a-l rapi pe jean_ange si sub amenintarea cu stersul contului de pe forum sa-l fortam sa scrie mai des. La sfarsitul povestii il impachetam bine si-l trimitem in alta tara, sa se intoarca si de acolo cu povestiri

Am descoperit si eu ieri acest topic si l-am citit pe nerasuflate. Si vreau sa contribui si eu cu ceva, ca am vazut ca mai multi au solicitat: poze.

Observatie: sunt facute in 2004, cind am fost la o conferinta in Shanghai. Am vizitat si Beijingul. Multe din problemele lui jean_ange eu nu le-am intimpinat. De exemplu, tara era plina de straini, si nu doar turisti. Multi erau acolo cu afaceri sau ca angajati ai multinationalelor. Nimeni nu s-a uitat la noi ca la niste ciudatenii, nimeni nu s-a masurat cu noi. Turismul s-a dezvoltat foarte mult, iar chinezii chiar stiu sa faca bani din asta. Din povestea lui mi se pare fantastic cit de mult s-a schimbat tara asta in 11 ani!

Eu n-am talent de povestitor, asa ca voi face doar scurte observatii la poze.
Deci:

DSC03627.JPG ( Size: 76.64k ) Number of downloads: 1979
- primul contact cu China l-am avut in aeroportul din Viena.

DSC03640.JPG ( Size: 64.84k ) Number of downloads: 2090
DSC03666.JPG ( Size: 84.11k ) Number of downloads: 2124
- blocuri comuniste din Beijing (mai vechi, cele noi arata mult mai bine, chiar cele facute pentru "poporul muncitor"). Daca va uitati mai atent veti observa multe aparate de aer conditionat. Acolo e aproape imposibil sa rezisti fara asa ceva. Este peste tot, chiar si in taxiuri din 1900 toamna. Oricum, in Beijing nu caldura e principala problema, ci umiditatea mare si poluarea, care fac dificila respiratia.

DSC03652.JPG ( Size: 45.62k ) Number of downloads: 2047
- zmeie noaptea in Piata Tien an Men. Poza nu e grozava, dar spectacolul era deosebit. In stinga se vede putin din Mausoleul lui Mao.

DSC03676.JPG ( Size: 49.21k ) Number of downloads: 1986
IMAG0053.JPG ( Size: 76.18k ) Number of downloads: 741
- chinezi incolonati sa intre la Mausoleul lui Mao. Era incredibil, o piata imensa plina cu chinezi (cred ca erau cel putin 10 000) care asteptau linistiti sa intre acolo. Ei inca il venereaza pe Mao, la atita timp dupa ce a murit.

Alta chestie care m-a surprins: au o rabdare fantastica si nu se enerveaza. Am stat nu o data in cite un taxi cel putin 15-20 de minute pina sa trec de o intersectie, iar soferul era calm, nu claxona, nu injura, nici macar n-a incercat sa intre pe contrasens sau sa se bage mai in fata. Pur si simplu astepta linistit sa-i vina si lui rindul sa treaca. Apropo: taxiurile erau ieftine, dar am mers si cu metroul (foarte civilizat) si pe jos foarte mult.
DSC03675.JPG ( Size: 53.51k ) Number of downloads: 884
- chinez odihnindu-se in Piata Tien an Men. Nu e deloc o priveliste rar intilnita, mai ales seara ii vedeai pur si simplu intinsi pe trotuar, dormind. Cred ca nu mai rezistau in casa din cauza caldurii, erau si destui mai saraci, care nu-si permiteau aer conditionat. China e o tara cu contraste puternice, asta e o chestie care m-a izbit, si nu e doar un cliseu.

DSC03685.JPG ( Size: 53.8k ) Number of downloads: 843
-intrarea in Orasul Interzis (Palatul Imperial, resedinta oficiala a imparatilor), cu portretul lui Mao, despre care spunea si jean_ange.

Acum e tirziu, revin peste 2-3 zile daca mai vreti. Am multe poze frumoase.

This post has been edited by yoncv: 25 May 2007, 23:41

asteptam

Vrem poze cat mai multe!!!!!

Imi pare rau de intirziere, n-a fost planificata.
Iata acum continuarea, cu citeva poze din Orasul Interzis:

DSC03708.JPG ( Size: 78.18k ) Number of downloads: 863
- o imagine de ansamblu, ca sa va faceti o impresie despre cit de mare este si cit de multa lume intrase acolo. Sa nu credeti ca asta e tot, erau 4 curti imense si inca vreo citeva mai mici, cu multe palate si alte constructii mai mici (in total 9999 de camere, ne-a spus ghida).
IMAG0064.JPG ( Size: 95.2k ) Number of downloads: 642
- una dintre cladiri
DSC03713.JPG ( Size: 80.36k ) Number of downloads: 664
-un vas in care se pastra apa. De ce? Simplu, toate constructiile de acolo erau din lemn, si din cind in cind mai aparea cite un incendiu (unele chiar devastatoare). Asa ca s-au invatat minte si si-au luat masuri de prevedere.
DSC03725.JPG ( Size: 78.5k ) Number of downloads: 681
-unul dintre tronurile imparatului (da, erau mai multe, in tot felul de cladiri cu nume gen "Sala supremei armonii" etc.)
DSC03750.JPG ( Size: 37.32k ) Number of downloads: 574
- dormitorul imparatesei ( e vorba de imparateasa "oficiala", pentru ca existau si citeva zeci de concubine acceptate la curte).
DSC03768.JPG ( Size: 105.59k ) Number of downloads: 489
DSC03773.JPG ( Size: 135.69k ) Number of downloads: 505
- doua poze din gradina privata a imparatului, unde aveau acces doar membrii importanti ai familiei.
DSC03786.JPG ( Size: 114.37k ) Number of downloads: 576
-un magazin de suveniruri din interiorul Orasului Interzis (erau multe, au invatat si ei cum se fac banii din turism ). Ca o observatie personala, am ramas dezamagit putin vazind cum se imbraca pe strada chinezii - tricouri si camasi simple, de bumbac- comparativ cu frumusetea hainelor traditionale, de matase, pe care le gaseai in toate magazinele de suveniruri. Desi nu erau foarte scumpe, se pare ca doar strainii le mai cumpara.
DSC03799.JPG ( Size: 65.88k ) Number of downloads: 610
DSC03800.JPG ( Size: 50.72k ) Number of downloads: 632
- mijloace de transport ale secolului 21. Da, am avut putin timp sa ma plimb si prin zone mai sarace si sa vad cum traieste chinezul de rind.
DSC03811.JPG ( Size: 55.96k ) Number of downloads: 770
- la "piata de perle", un chinez ne arata de unde vin perlele.
DSC03851.JPG ( Size: 83.65k ) Number of downloads: 661
- corabia de marmura din Palatul de Vara, resedinta de vara a imparatului, care era de fapt un parc imens, cu lac, paduri, dealuri.
IMAG0104.JPG ( Size: 124.58k ) Number of downloads: 497
- tot in Palatul de Vara
DSC03906.JPG ( Size: 75.03k ) Number of downloads: 700
IMAG0118.JPG ( Size: 88.36k ) Number of downloads: 774
- Marele Zid Chinezesc, care m-a impresionat cu adevarat
Atit pentru azi, dar revin, mai am.

This post has been edited by yoncv: 3 Jun 2007, 22:38

asteptam cu nerabdare!

o poveste superba. Astazi am citit-o toata si astept cu nerabdare continuarea. BRAVO SI FELICITARI.

Jean_ange unde esti ?



asteptam

Gata?

asteptam povestiri noi, poze noi..

A trecut aproape o luna si nimic nou

A trecut ceva timp, dar revin cu o noua serie de poze:

Citeva dintr-un atelier de artizanat traditional (bineinteles, combinat cu un magazin de 5-6 ori mai mare ca atelierul):
DSC03917.JPG ( Size: 61.67k ) Number of downloads: 578
DSC03927.JPG ( Size: 111.6k ) Number of downloads: 447
DSC03939.JPG ( Size: 80.22k ) Number of downloads: 453

DSC03940.JPG ( Size: 80.44k ) Number of downloads: 457
- firele alea galbene sunt de aur! DSC03945.JPG ( Size: 113.03k ) Number of downloads: 449
DSC03946.JPG ( Size: 101.64k ) Number of downloads: 404


Acum ceva mai multe din Shanghai:

DSC03989.JPG ( Size: 102.74k ) Number of downloads: 592
- o parcare de biciclete (in Beijing circulau mult mai multe biciclete, Shanghai-ul era mai dezvoltat) In spate se vede un drum suspendat, cum erau multe si erau foarte utile, puteai ajunge rapid dintr-un punct in altul. Si nu erau scurte, cum vor sa faca Pasajul Basarab, erau niste "inele", cum ziceau ei, care inconjurau orasul (erau vreo 5, din ce in ce mai mari ca diametru, pe masura dezvoltarii orasului).

DSC04016.JPG ( Size: 70.39k ) Number of downloads: 636
- padure de zgirie-nori, pe locul unde cu vreo 9-10 ani in urma erau ferme agricole (asa ne-a spus ghida).
DSC04023.JPG ( Size: 42.51k ) Number of downloads: 610
turnul televiziunii, iar in spate se vede cel mai inalt bloc din Asia (vreo 400 si ceva de metri, cam 100 etaje)
DSC04055.JPG ( Size: 108.16k ) Number of downloads: 632
- vedere de la etajul 32. Mai in spate se vede un pod - erau vreo 4, dar erau si citeva tuneluri (3-4) care traversau fluviul care impartea orasul in doua.
IMAG0140_bis.JPG ( Size: 75.57k ) Number of downloads: 714
- bloc cu gaura. Erau destule si modul ciudat de constructie era dat de o credinta (feng shui). Din ce am inteles, cind vor sa faca o constructie vine expertul feng shui si studiaza locul. Daca ceva nu i se pare in regula se zice ca acolo doarme un dragon si construiesc blocul cu o gaura in el ca sa aiba dragonul pe unde sa iasa cind se trezeste.
IMAG0280.JPG ( Size: 83.54k ) Number of downloads: 672
- o poza care ilustreaza ce v-am zis mai devreme in legatura cu contrastele: in prim-plan blocuri comuniste vechi, mici si jerpelite, in spate zgirie-nori cum numai in cel mai salbatic capitalism gasesti. Aici sunt totusi ceva mai departate unele de altele, dar erau strazi unde le gaseai unele linga altele, la doar citiva metri.
Citeva poze din zona veche, traditionala a orasului:
DSC04030.JPG ( Size: 157.72k ) Number of downloads: 474
IMAG0176.JPG ( Size: 139k ) Number of downloads: 407
IMAG0180.JPG ( Size: 115.55k ) Number of downloads: 405

Citeva imagini din Templul lui Buddha de Jad, una din atractiile principale ale orasului:
DSC04102.JPG ( Size: 60.28k ) Number of downloads: 424
DSC04104.JPG ( Size: 93.74k ) Number of downloads: 431
DSC04106.JPG ( Size: 86.69k ) Number of downloads: 516
- asta ultima e facuta pe ascuns, acolo n-aveam voie sa fotografiem. In spate se vede statuia lui Buddha, facuta din jad - o piatra semipretioasa. Statuia avea vreo 2 m inaltime.
DSC04115.JPG ( Size: 69.02k ) Number of downloads: 553
- dansul din zori, despre care parca spunea ceva si jean_ange.

<span class='edit'>4 Jul 2007, 23:05:</span>
Acum ultimul set:

IMAG0246.JPG ( Size: 97.79k ) Number of downloads: 546
IMAG0290.JPG ( Size: 122.98k ) Number of downloads: 599
- aici se vede o parte din China amarita, de dincolo de poleiala zgirie-norilor si tehnologiei de ultima ora.

Si acum contrastul cu strada Nanjing, o strada plina de magazine de lux:
IMAG0301.JPG ( Size: 124.42k ) Number of downloads: 659
(aici se vede inclusiv un McDonald's, apropo de ce spunea jean_ange)

Aeroportul din Shanghai, cel mai mare din cite am vazut ( e adevarat, n-am vazut foarte multe, dar, oricum, era imens):
IMAG0351.JPG ( Size: 100.59k ) Number of downloads: 725


Atit. Mai am si altele, dar am incercat sa le selectez pe cele mai reprezentative. Sper ca v-a placut.

This post has been edited by yoncv: 4 Jul 2007, 23:06

Misto pozele.
Contraste mari bogatie-saracie...

Nimic nou? Vacanta?

Interesant; acum am descoperit si eu topicul asta. Ce ma fascineaza pe mine cel mai mult, este faptul ca povestea se petrece in 1993, un an destul de periculos, zic eu... Sa pleci de unul singur undeva acolo unde harta capata paianjeni e ceva...mai ales fara tehnologie sau bani multi...
Felicitari jean_ange, esti Marco Polo numarul doi!

This post has been edited by vav: 12 Sep 2007, 19:03

Eu as completa ca cel mai inteligent mod de a cheltui banii este sa te duci sa vezi lumea.
Odata, un mos mi-a zis: "ba, da-le dracu' de case, masini, averi, du-te sa vezi lumea si o sa fii mult mai castigat" Cata dreptate avea, ca in groapa nu ne ducem cu ce agonisim, ci cu amintirile pe care le aveam.

Eu as completa ca cel mai inteligent mod de a cheltui banii este sa faci de toate in viata si toate sa fie facute la vremea lor.Si nu atat banii cat timpul liber limitat nu ne lasa sa facem de toate in viata.

Povestirea asta e un fel de "Prison Break" autohton..

Acum am descoperit si eu acest topic si l-am devorat pe nerasuflate.
@jean_ange - extraordinara povestirea ta (atat actiunea propriu-zisa, cat si stilul narativ);
@yoncv - foarte frumoase fotografiile tale.
Oricum, astept nerabdator continuarea!

Jean Ange o fi emigrat ?

Dar acces la internet tot are, doar daca nu e plecat in Myanmar...