Outline · [ Standard ] · Linear+ Cadouri Mos Nicolae Si Mos Craciun, Ce cadouri daruim

Nevasta mea da pachete cu mancare oamenilor strazii de sarbatori si anul acesta m-a luat cu ea ca nu am putut scapa si am luat plasa cu 20 de caserole friptura cu piure si am plecat printre blocuri pe jos ca era foarte aglomerat,ne-am plimbat 1 ora si nu am gasit nici macar unul foarte ciudat si atunci am mers la gara si in 5min am terminat ca era plin de aurolaci dar atat de drogati erau ca nici nu realizau ca au primit mancare asa ca la anu eu spun pas.

Nevasta mea da pachete cu mancare oamenilor strazii de sarbatori si anul acesta m-a luat cu ea ca nu am putut scapa si am luat plasa cu 20 de caserole friptura cu piure si am plecat printre blocuri pe jos ca era foarte aglomerat,ne-am plimbat 1 ora si nu am gasit nici macar unul foarte ciudat si atunci am mers la gara si in 5min am terminat ca era plin de aurolaci dar atat de drogati erau ca nici nu realizau ca au primit mancare asa ca la anu eu spun pas.

Si eu am ramas cu o sacosa mare de covrigi, cozonac, mere, etc si am cautat copii sau cersetori, dar nu prea i-am gasit iar cei carora le-am dat au cam strambat din nas.
Ultima data am fost inainte de Craciun la centrul asistenta sociala Niculesti, practic e un azil de batrani si am dus niste mancare...mi se rupe inima cand vad cati batrani sufera bataia de joc a unei societati care pur si simplu le intoarce spatele

Da' voua cine ce v-a dat?

?

posibil mos nicolae si mos craciun

Cam la asta a ajuns sa se rezume Craciunul...ce telefon mai de fite sa imi iau (pentru ca nici macar cadouri intre oameni nu se mai fac, am ajuns sa ne cadorisim singuri...) sau ce alta chestie trendy si uitam ca de fapt este vorba despre modestie, bunatate fata de cei din jur, despre bucuria de a-i face cuiva mai sarac sau fara de ajutor un cadou de care chiar are nevoie si pe care altfel nu il poate avea.
Nu este imparteala din usa bisericii, can dai ceva si speri sa fie primit pe lumea de apoi, de Craciun este vorba de bucuria pe care chiar tu poti sa o aduci pe lumea aceasta

cine te-a suparat?

sau ce te-a suparat?

Repet, ma bucur sa vad ca se pot face cumparaturi de Craciun de valori destul de mari (cel putin pentru mine) dar mi se pare ca se arunca bani cu prea mare nonsalanta pe multe mofturi, uitam de o criza care nu e trecuta de multa vreme si uitam ce inseamna de fapt Craciunul.
In rest, fiecare sa se bucure de cadourile pe care si le face singur sau le primeste si sa incerce sa aduca bucurie si semenilor mai putin norocosi.

Nevasta mea da pachete cu mancare oamenilor strazii de sarbatori si anul acesta m-a luat cu ea ca nu am putut scapa si am luat plasa cu 20 de caserole friptura cu piure si am plecat printre blocuri pe jos ca era foarte aglomerat,ne-am plimbat 1 ora si nu am gasit nici macar unul foarte ciudat si atunci am mers la gara si in 5min am terminat ca era plin de aurolaci dar atat de drogati erau ca nici nu realizau ca au primit mancare asa ca la anu eu spun pas.

Parchez aseara masina si ma pregateam sa urc in casa...vad pe trotuar un boschetar si dai sprint pana la el cu sacosa de checuri. La care el: " a?a?aaa...nu vreau; nu vreau nimic"
Si si-a vazut de drum...Daca-i dadeam o juma' de tuica cred ca era mai fericit.

This post has been edited by BioHazarD: 30 Dec 2015, 08:48

sincer iti zic ca cel care o face nu va face publicitate....e doar pt sufletul lui....

Nu exista gest altruist.

Ontopic: am pornit procesul de reparatie al motorului fierataniei din dotare.
Am mai primit cateva haine, 2 curele de piele si un puzzle de 2000 de piese pe care mi-l doream de mult. Si-a facut mosul mila de mine si mi l-a facut cado

Cînd vezi bucuria de pe fața copiilor primind un cadou pe care și-l doreau, uiți de tot. Uiți și de cîți bani ai dat, și de cît ai urmărit promoțiile ca să-l iei la un preț mai bun, și de cît ai strîns tot anul pentru asta. Nu mai contează nimic. Clipa aia de fericire face mai mult decît toți banii din lume.
Să le dau o cutie de fursecuri și să le zic "asta-i tot ce primiți, pentru că mai sînt și oameni amărîți pe lume, care n-au nici măcar atîta"? Cum naiba aș putea să fac așa ceva? Ar trebui să fiu dus cu pluta rău de tot.

Acum si cu copiii... cadou pentru serbarea de la gradinita, cadou pentru serbarea de la scoala, cadou pentru serbarea de la after-school, si toate astea x2, ca au mers impreuna. Haine, Lego, papusi, dulciuri bio, eco, fara zahar, mno... Si, cand ajungem la munte, de Craciun, ma intreaba la receptie daca am adus cadouri pentru copii, ca o sa apara si un mos Craciun printre sarmale si cozonaci. Si zic: nu, a venit deja de patru ori!

Asta in conditiile in care anul asta am ratat petrecerea copiilor de la firma, ca s-a suprapus cu cea de la scoala. Mie mi se pare ca ii zapacim de tot pe cei mici, cu atatia mosi cu barba de vata si cadouri peste cadouri.

@Vlad: Poate, dar nu stiu cat de corecta este o "educatie" de maniera asta. Ii invata materialisti, asociaza nivelul de afectiune al parintelui cu valoarea pungii. Parerea mea, de non-parinte.

This post has been edited by MuciX: 30 Dec 2015, 09:44

Corect, si dupa ajunge precum pustiul de 6-7 ani al unui cunoscut de-al meu. De fiecare data cand vine in vizita la noi sau la altcineva si vede ceva...ORICE...vrea si el, nu conteaza ce e: ba un marker, ba niste globuri si alte decoratii din brad, ba o lumanare parfumata, ba niste pahare colorate de shot-uri etc. Si ori pleaca cu ele, ori pleaca cu promisiunea lu' tac'su ca o sa i le cumpere cu prima ocazie.
Nu stiu frate, dar pe vremea mea...nu functionau lucrurile asa.

MuciX, așa o fi, dar ce să fac? Tot timpul anului văd reclame peste reclame la toate jucăriile, care în opinia mea sînt niște tîmpenii, dar na, pe ele le încîntă. Și mă tot bat la cap, că vor ba păpușă Elsa, ba Maia cu tabletă, ba Lego, ba mai știu eu ce. Și toate costă cu milioanele și le zic că sînt scumpe și nu se poate. Măcar de ziua lor și de Crăciun să le iau cîte ceva, mai ales că acum se pot găsi și la juma' de preț (care oricum e umflat și așa, dar măcar e mai suportabil) dacă urmărești cu grijă ofertele.

Eu știu că pe vremea noastră eram fericiți cu o minge de fotbal și o bicicletă, dar vremurile s-au schimbat. Copiii sînt bombardați de reclame pe care nu le poți evita (și chiar dacă le eviți, află la școală de la alți colegi). Asta este, n-ai ce-i face, eu sînt fericit că măcar îmi permit, iar dacă n-aș da banii pe jucării i-aș da probabil pe alte prostii. Oricum i-aș da pe ceva.

Treaba cu iubirea și valoarea pungii nu e chiar așa. Se bucură de cadouri, dar nu asociază iubirea noastră cu ele. Mai ales că ele încă mai cred că au venit de la Moșul, nu de la noi. Treaba cu iubirea e mai complexă, e o teorie întreagă, sînt cinci moduri în care percepem iubirea, iar cadourile sînt într-adevăr unul dintre ele. Dar în acel caz nu contează valoarea cadoului, ci doar existența lui. Dintre fetele mele numai una îl are, dar e satisfăcută dacă-i aduc orice, oricît de mic, indiferent de valoare. Dacă-i aduc un Lego de trei milioane nu percepe că aș iubi-o mai mult decît dacă-i aduc un ou Kinder. Iar celelalte două fete au alt mod de iubire, în principal pe cel legat de timpul petrecut cu ele.
În fine, teoria e mai complexă, dar pe scurt nu e nici un pericol să devină materialiste și să lege afecțiunea noastră de prețul cadourilor cît timp nu exagerăm. Ele înțeleg cînd ceva e prea scump și înțeleg că nu se poate cumpăra orice oricînd.

Bio, puștiul are probabil acel mod de a percepe iubirea legat de cadouri. Asta nu se poate schimba. Sînt cinci în total și fiecare dintre noi are unul (sau rareori două, dar unul fiind mai pregnant). N-ai ce-i face. Așa e el și nu se va schimba. Partea bună este că nu contează valoarea, ci doar gestul, deci nu e ceva care să te ducă la faliment.

This post has been edited by VladSoare: 30 Dec 2015, 10:53

Mie mosu mi-am adus o pereche de casti.

MuciX, așa o fi, dar ce să fac?

Pai aici se opreste "experienta" mea. Dupa cum ziceam nu am copii si chiar ma tem ca nu as fi in stare sa educ unul.
Cunosc si copii foarte frumos crescuti, deci nu este imposibil.

kum, sa le porti sanatos.

Merci moldovene. Le-am luat strict ca back-up (cand se duce madam la culcare nu mai poci folosi boxele). Da's bune. Si ieftine (pentru cum se aud)!

This post has been edited by kum: 30 Dec 2015, 13:35

Eu știu că pe vremea noastră eram fericiți cu o minge de fotbal și o bicicletă, dar vremurile s-au schimbat. Copiii sînt bombardați de reclame pe care nu le poți evita (și chiar dacă le eviți, află la școală de la alți colegi).

total de acord, dar de aici se pleaca in directia gresita
vremurile s-au schimbat, dar copiii nu stiu, doar noi stim si ii introducem prea devreme in lumea asta plina de ispite pentru ei

parerea mea, ca parinte de goanga de 5 ani , cand o fi mai mare si intra in anturaj nu stiu ce-o sa fac, dar pana atunci depinde de mine si de cum o tin eu acasa

numai ieri ce purtam o discutie cu nevasta, in ultima vreme mai tot timpul in fata televizorului, hai la desene mai merge, desi si acolo daca nu o ridica nimeni ramane ore intregi, dar mai nou, nevasta mea ii citeste subtitrarea la filme si stau gura casca la diverse emisiuni, o intreb pe goanga despre ce e vorba si la ce uita, ea niciodata nu stie

eu ii zic, gata cu asta, las o sa faca orice altceva, sa alerge prin casa, sa inventeze jocuri, sa vorbeasca cu papusile, sa coloreze, orice, da' asta cu televizorul gata, cu masura
la fel, cand incepe reclama si ea, uite de asta vreau, ba de asta, si tot asa

nevasta mea, ca las-o, ca asa se distreaza si ea, eu ma umplu de nervi, fata, a ajuns sa se distreze asa pentru ca tot tu ai invatat-o asa, nu s-a nascut cu dragoste de tv de ex, nici cu tableta in fata sa-si faca ochii crucis si sa scarpine matze si nici calculator

asa cu o ora de desene pe zi, si alea vai de capul lor, cum le-am prins noi pe vremea lui ceasca, si n-am mai suferit si n-am avut probleme de dezvoltare, nici fizica nici psihica, sunt convins ca nu ar suferi cu nimic daca de ex ar disparea tv din casa
la fel cu cadourile, nevasta mea, sa-i luam si aia, da nu orice, aia ca a vazut la tv si si-o doreste
chiar nu sunt genul care sa nu ma bucur de fericirea copilului meu, dar numai cadouri de la 1 mil in sus ??? las-o nene, o papusa, un maimutoi, o maslina, ceva, oricand, dar nu la orice dorinta gata, a doua zi e indeplinita, si cadourile semnificative la ziua ei si la craciun, pana la urma faptul ca ii indeplinesti dorinte oricand si oricum inseamna o iubire inconstienta, cu rezultate vizibile mult mai tarziu si care o sa-i dauneze mult mai mult decat ar face-o acum daca n-ar primi
dupa care ne intrebam tot noi, de ce tot timpul asteapta ceva
am 2 nepoti, de 10 si 15 ani, si acolo e nasoala si mai tare treaba, acolo deja se invart in niste grupuri si nu mai esti aproape de ei, esti prins la mijloc, daca ii iei nu e bine, ca intri in joc, daca nu-i iei iar nu e bine ca il marginalizeaza ceilalalti, trebuie sa tina ritmul cu ceillalti (telefoane, haine, incaltaminte, etc), cale de mijloc exista da numai daca ai cu cine sa te intelegi
ma gandesc ca perioada asta cand inca nu pleaca singuri de acasa e perioada cea mai buna sa le imprimi cat de cat o directie, si sa speri ca o sa tina si mai departe

This post has been edited by aqua: 30 Dec 2015, 14:30

In loc de televizor nu merg niste lectii de muzica sau un sport? Ceva care sa o atraga, sa vrea ea sa faca asta mult si des, dar sa fie mai constructiv decat televizorul. Intreb si eu.

This post has been edited by MuciX: 30 Dec 2015, 16:12

cum sa nu, am bagat o deja la balet, mai nasol e cu programul meu, ca pe mine cade

da' acolo sta o ora, de 2 ori pe saptamana, in rest ajunge din nou acasa, cat e cu mine o mai ponderez, chiar daca incearca sa ma santajeze, si am observat ca daca vede ca nu merge treaba se duce la ea si isi gaseste de lucru, incerc acum sa o educ si pe nevasta mea sa nu mai cedeze asa repede

This post has been edited by aqua: 30 Dec 2015, 14:44

e corect sa implici copilul in chestii cat mai educative, dar pt lectii de muzica sau balet sau pictura trebuie sa fii acasa, sa iei copilul si sa-l duci la locul respectiv, sa stai o ora dupa el si sa il aduci acasa, basca partea materiala pe care nu si-o pot permite toti.
Fata mea are 6 ani jumatate si deja citeste singura si vad cum trage de ea sa citeasca cat mai repede subtitarile sa inteleaga din ghidul de programe despre ce film/emisiune este vorba...ma bucur acum dar sunt constient ca peste un an va deveni o cinefila greu de desprins de tv.
Baiatul de 3 ani e fan spaiderman si sare prin casa ca un capiat si arunca cu fel de fel de chestii, ca asa face si eroul lui in filem sau desene...dar ce sa-i explic la varsta asta?
Iar despre adolescenta si anturaj...mi-e si frica la ce se va mai ajunge, sex total la 14 ani deja e ceva normal, culmea e ca se mai si filmeaza si se dau pe net, fara sa inteleaga ca isi distrug copilaria..si parintii...

a ajuns sa se distreze asa pentru ca tot tu ai invatat-o asa, nu s-a nascut cu dragoste de tv de ex, nici cu tableta in fata sa-si faca ochii crucis si sa scarpine matze si nici calculator

Nu s-a născut cu asta, dar televizorul exercită o atracție deosebită asupra copiilor fie că ne place, fie că nu. Nu-i nevoie să-i înveți tu să le placă; e suficient să-l vadă.
Și nu poți nici să-i ții într-o bulă sterilă în care să nu știe nici de televizor, nici de desene, nici de filme. Pînă la urmă, ca și cu alte lucruri în viață, nu televizorul strică, ci doar excesul de televizor.
Televizorul nu-i chiar așa nociv cum ni se pare. Ajută foarte mult la dezvoltarea copilului, învață cuvinte noi, expresii noi, aude melodii și le reține... Cît timp nu exagerezi cu el și nici nu se uită la cine știe ce porcării pentru adulți, nu văd nici o problemă. În afară de reclame, desigur. Dar pe alea degeaba încerci să le eviți, că e suficient să se întîlnească cu copilul vecinului și s-a rupt filmul.

Personal cred că decît să le închid într-o cușcă și să le interzic accesul la televizor, tabletă, reclame și altele, e mult mai eficient să le învăț cum e cu banii, să învețe să aprecieze ce înseamnă o jucărie scumpă față de una ieftină, să înțeleagă că una scumpă, dacă și-o doresc cu adevărat, o pot obține cu o ocazie specială, nu așa, imediat după ce au văzut reclama. Iar pînă acum pare că funcționează foarte bine.

asa cu o ora de desene pe zi, si alea vai de capul lor, cum le-am prins noi pe vremea lui ceasca, si n-am mai suferit si n-am avut probleme de dezvoltare, nici fizica nici psihica, sunt convins ca nu ar suferi cu nimic daca de ex ar disparea tv din casa

Nu e chiar așa. Noi eram fericiți pentru că nu știam altceva. Dar mai vedeam cîteodată o mașinuță teleghidată la vreun copil, care o primise de la vreo rudă din străinătate, și sufeream că n-am și eu.
Și-apoi, "fericiți" e un cuvînt puțin exagerat, pentru că foarte fericiți nu eram. Am amintiri de la trei-patru ani de parcă ar fi fost ieri. Percepeam o lume cenușie și tristă, cu părinți obosiți și permanent stresați de grija zilei de mîine.
Eu unul nu-mi doresc pentru copiii mei să trăiască genul de copilărie pe care l-am prins noi pe vremea lui Ceașcă. Dacă ele sînt fericite cu televizorul și cu Clopoțica, Lego Ninjago sau mai știu eu ce, atunci foarte bine, las' să fie fericite, cel puțin atît cît depinde de mine.

Vedeti? Asta e problema mea. Fiecare părinte crede că stie cel mai bine, iar faptul ca ai procedat nu te face autoritate absoluta in educatie. De aceea mi-e teamă că voi influenta o minte intr-o directie greșită și ma sperie chestia asta.

Nici n-aș susține vreodată că aș fi vreo autoritate în domeniu. Fac și eu cum cred mai bine. Și mai improvizez pe parcurs.
Problema cea mai mare cu copiii este că nu vin cu instrucțiuni. Ți-i pun în brațe la maternitate și-ți zic: "Ăsta e. La capătul ăsta turnați lapte, iar capătul celălalt trebuie menținut curat. La revedere. Următorul!". Nu tu o specificație tehnică, nu tu un manual de utilizare... nimic. Tre' să te descurci cum poți.

This post has been edited by VladSoare: 30 Dec 2015, 16:02

5 minute de placere, o viata de durere

E, pe naiba... Cu putina grija, e chiar fain cu soareci in casa .

Problema cea mai mare cu copiii este că nu vin cu instrucțiuni. Ți-i pun în brațe la maternitate și-ți zic: "Ăsta e. La capătul ăsta turnați lapte, iar capătul celălalt trebuie menținut curat. La revedere. Următorul!". Nu tu o specificație tehnică, nu tu un manual de utilizare... nimic. Tre' să te descurci cum poți.

Geniala!!!

Trebuie să recunosc că nu-mi aparține. E un citat din Terry Pratchett.
Vrăjitoarea avea dificultăți în a înțelege și a se înțelege cu o fetiță de vreo opt-zece ani. Și se gîndea: cu pruncii e simplu, doar torni lapte la un capăt și speli celălalt capăt. Cu adulții e și mai simplu, că te joci cu mintea lor. Dar la mijloc se afla o întreagă lume pe care n-o explorase pînă atunci și cu care descoperea acum că nu se prea descurca.

Mai zic ca la 10 si 12 ani, copiii unor prieteni au aifoane si stau pe uatsap de sparg? Stau cu orele, tata.
Are si Vlad dreptate cu tv ca te educa si ca mai auzi expresii: fi-miu a invatat de la bucsa sa scuipe si sa-l faca prost pe socramiu. Deh, "tractoarele's asa de proaste". Evident, carcera a scris pe el. Ulterior si-a cerut scuze.
In principiu nu cad in capcana santajului, dar lista de craciun i-am indeplinit-o pe toata. Ghiciti ce? Dupa primul cadou l-a durut in cur de restul. Le-am retras si le-am ascuns si le scot peste catva timp, ca sa i sa para fresh. Inca ma bucur de faptul ca sunt naivi.
Sa nu uit: prietenul meu ii ia lu fisu tel ca sa nu se piarda pe partie, desi il lasa cu monitorul. Are 6 ani. Faceam misto de el ca e promotie la aifon 6 si la s6.
Cat incercam noi sa ii mai aducem cu picioarele pe pamant si sa-i tinem din scurt, daca apare unul la gradinita sau la scoala cu ceva nou si incepe sa caraie ca au toti mai putin el, ce faci? Presupunem aici ca acel lucru ni-l permitem financiar. Ajunge paria, ca e amarat. Asta e societatea jegoasa in care traim.

This post has been edited by Solon: 30 Dec 2015, 18:39