ANEXA Nr. 1
la norme

Criteriu pentru stabilirea uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule

Art. 1. - (1) Pentru stabilirea valorii autovehiculelor la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura.
(2) Uzura se calculeaza prin aplicarea unui coeficient de uzura asupra valorii de nou a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat.
(3) Coeficientul de uzura se stabileste în functie de gradul de întrebuintare (parcurs) a autovehiculului, exprimat în kilometri, precum si de vechimea în exploatare, exprimata în unitati de timp (ani), diferentiata pe categorii de autovehicule, potrivit tabelelor coeficientilor de uzura nr. 1 si 2.
(4) Pentru stabilirea coeficientului de uzura a unui autovehicul sunt necesare:
a) data introducerii în exploatare de nou a autovehiculului respectiv, mentionata în documentele de identificare a acestuia (carte de identitate, certificat de înmatriculare etc.) sau, în lipsa, anul de fabricatie de pe placa de origine a autovehiculului;
parcursul în kilometri realizat de autovehiculul respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou si pâna la data producerii evenimentului asigurat.
Art. 2. - (1) Pentru autovehiculele la care se cunosc datele mentionate la art. 1 alin. (4), pentru stabilirea coeficientului de uzura a autovehiculului avariat se cauta în tabelul coeficientilor de uzura linia corespunzatoare vechimii în exploatare (în ani) si coloana corespunzatoare starii de întretinere medie (determinata pentru un parcurs mediu anual de 10.000 km), la intersectia carora se va gasi coeficientul de uzura respectiv.
(2) În cazul în care exista diferente între parcursul real si cel rezultat utilizându-se media anuala, coeficientul corespunzator starii de întretinere medie se va corecta cu 0,6% pentru fiecare 1.000 km*), fara a putea depasi coeficientii corespunzatori starilor de întretinere buna sau satisfacatoare.
__________
*) Corectia se va face prin adunare, daca parcursul real este mai mare de 10.000 km/an, ori prin scadere, daca este mai mic.

Art. 3. - (1) Pentru autovehiculele la care nu se cunoaste parcursul (km) realizat pâna la data producerii evenimentului asigurat sau acesta nu este în concordanta cu starea tehnica a autovehiculului respectiv, coeficientul de uzura a autovehiculului avariat se stabileste în functie de vechimea în exploatare si starea de întretinere a acestuia, prevazute în tabelele coeficientilor de uzura nr. 1 si 2.
(2) Starea de întretinere a unui autovehicul se clasifica în: buna, medie si satisfacatoare.
(3) Stabilirea starii de întretinere a autovehiculului se face potrivit starii acestuia dinainte de producerea evenimentului asigurat, pe baza criteriilor de mai jos:
a) stare de întretinere buna
Autovehiculul prezinta: integritatea elementelor caroseriei, barelor de protectie si capacelor de roti; vopseaua intacta, fara exfolieri sau urme aparente de rugina a tablei; tapiteria fara pete, urme de uzura prematura sau rupturi; cauciucuri uzate uniform, fara sa prezinte uzuri accentuate pe flancuri ca urmare a unui reglaj necorespunzator al directiei; motorul fara scurgeri de ulei pe partile laterale sau pe capotajele interioare ale spatiului afectat acestuia;
stare de întretinere medie
Autovehiculul prezinta: deformari ale caroseriei, barelor de protectie sau capacelor de roti pâna la 10 dm2 însumat pe întreaga suprafata exterioara; degradari ale vopselei în ceea ce priveste luciul, cu urme de rugina aparenta pe o suprafata totala pâna la 10 dm2, cu exfolieri pe o suprafata totala pâna la 0,5 cm2 sau orice alte zgârieturi; pete pe tapiteria scaunelor;
c) stare de întretinere satisfacatoare
Autovehiculul prezinta: deformari ale caroseriei, barelor de protectie si capacelor de roti mai mari de 10 dm2 însumat pe întreaga suprafata exterioara; degradari ale vopselei, pierderea totala a luciului, cu exfolieri pe o suprafata totala mai mare de 0,5 cm2, cu urme pronuntate de rugina aparenta si zgârieturi; tapiteria deteriorata si murdara; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuari pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzator al directiei; motorul cu urme de ulei pe partile superioare si laterale ca urmare a scurgerilor la capacul distributiei, al chiulasei sau pe lânga garniturile de etansare; joc mare la volanul directiei.
(4) Cunoscând data introducerii în exploatare de nou si starea sa de întretinere justificata tehnic, pentru stabilirea coeficientului de uzura a autovehiculului avariat se cauta în tabelul coeficientilor de uzura linia orizontala corespunzatoare vechimii în exploatare (în ani) a acestuia si se stabileste un coeficient de uzura cuprins între cei corespunzatori starii de întretinere buna si satisfacatoare.
Art. 4. - (1) Pentru autovehiculele care aveau executate înainte de data producerii evenimentului asigurat reparatii curente, inclusiv înlocuiri ale partilor componente sau ale pieselor originale, pentru mentinerea starii tehnice corespunzatoare a autovehiculului stabilirea coeficientului de uzura se face pe baza relatiei:
Ur = U x K,
în care:
Ur = coeficientul de uzura recalculat a autovehiculului;
U = coeficientul de uzura rezultat din tabelele coeficientilor de uzura, în baza datelor mentionate mai sus;

K = coeficientul de corectie a uzurii * (A-a)/A
în care:
A = valoarea de nou a autovehiculului avariat;
a = costul total al reparatiilor curente, inclusiv al înlocuirilor de parti componente sau de piese originale executate înainte de data producerii evenimentului asigurat, exclusiv cele efectuate ca urmare a unor accidente sau a unor defecte de fabricatie, pentru mentinerea sau îmbunatatirea starii tehnice corespunzatoare a autovehiculului, în baza documentatiilor privind costul efectiv al acestora.
(2) Nu se pot lua în calcul coeficienti de uzura inferiori coeficientilor minimali sau superiori celor maximali, pentru vechimea în exploatare, parcursul realizat si starea de întretinere a autovehiculului avariat, prevazuti în tabelele coeficientilor de uzura nr. 1 si 2.

coef. de uzura auto de 10 ani:
62% stare de intretinere buna
75% medie
85% satisfacatoare