Atentie topic lung si pozne multe.

Povestile din batrini incepeau pe vremea tineretii mele in felul urmator : „A fost odata ca nici-odata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti. Cind se potcovea puricele cu 99 de oca de fier si tot zicea ca nu are ce sari”. Ei povestea pe care o incep eu aici incepe un pic diferit. In urma cu vre-o 3 ani pe mina mea a intrat o dacie fabricata prin anul de gratie 1987 si devenita membru al familie pe 04.11 acelasi an. Ei si cum mie imi plac foarte mult calatoriile, si in ultimii 2 ani am fost mai mult vizitator pe acasa, decit locuitor al apartamentului, imediat mi-a incoltit in cerebel ideea de a face o calatorie ceva mai lunca cu babuta mea. Cum la momentul respectiv sufeream de o acuta lipsa de timp si de bani, strict in aceasta ordine planul a trecut pe planul secund, mai important fiind, zic eu, punerea la punct a Cristinicii care dupa vre-o 3 ani si ceva de stat pe propriile roti in fata blocului ajunsese sa fie o candidata sigura pentru programul Rabla. (Ehei maica citi m-au batut la cap sa o dau la Remat si sa-mi iau o chestie de asta noua pe injectie si cu aer conditiona.De fapt pe mine la o masina nou m-ar interesa sa aiba doar AC si MP3 player. Restul tin de eminenta cenusie aflata intre scaun si pedale/volan.). Asa revenind la oile noastre.
Anii au trecut, vre-o 3 la numar, masina a suferit numeroase reparatii si imbunatatiri, de astea ceva mai putine, dar totusi destul de eficiente, zic eu,. Si iata-ne ajunsi in anul de gratie 2008, dupa momentul vopsirii masinii. Visul meu de „milenar” incepuse sa ma zgirie pe cerebel destul de frecvent si persistent, asa ca am trecut la punerea pe hirtie detaliilor. In primul rind kilometrii de parcurs. Initial am zis sa fac un „mic” turneu prin tarile peninsulei scandinave Finlanda-Norvegia si retur prin Suedia-Danemarca. Am purces la calcularea rutelor si a modalitatilor de ajungere/plecare din zona, si am constata ca nu numarul mare de km, peste 7000 mi-ar putea pune probleme ci traversarea tarilor fostului tratat de la Varsovia, in special Ucraina, despre care auzisem destul de multe lucruri, putin de bun augur. In al doilea rind m-am cam speriat un pic cind am vazut preturile la cazare prin Norvegia, asa ca urma sa renunt la ea. Mai raminea o problema : Timpul. Cit timp sa aloc expeditiei si cit timp aveam sa pierd pe drum. Avind in vedere ca cele expuse anterior am renuntat la turul Scandinaviei dar cum pe mine tot ma tragea ata spre zona de nord a Europei, (am eu un feeling aparte pentru acea zona – feeling care pina acum nu m-a dezamagit) am zis ca daca tot renunt la peninsula macar sa ramin cu Danemarca. Zis si facut, timp de vre-o luna de zile m-am documentat pe net, carti/reviste/putini oameni care au fost prin zona, cam ce as putea sa vad si cam care ar fi preturile.
La capitolul preturi, am constat ca danezii nu sunt foarte scumpi, nici la mincare si nici la cazare, (chestia asta nefiind valabila la hotelurile lor) . Obiective turistice: opa, ca aici avem o problema. Initial ma gindisem la 3 nopti de stat la Copenhaga si inca vre-o 2-3 prin zona peninsulei Itland, sa mai vizitez citeva orasele din vremea Ligii Hanseatice. Ei si aici intervine prima chichita .In zona metropolitana a Copenhagai sunt multe lucruri de vizitat: Tivoli, Rosenborg, Fredericksborg, si lista ar putea continua. Concluzia, 4 nopti la Copenhaga =prea putin timp. Schimbare de plan. Maresc durata la 5 nopti ca sa ma pot incadra in buget. Eu nestiind la momentul respectiv modalitatea in care se prezenta infrastructura de transport daneza, ma gindeam ca oricum or sa-mi ramina niste lucruri nevizitate, dar asta e.Poate mai fac o tura pe acolo.
Mi-am pus la punct planul, si cu ajutorul viamichelin mi-am facut si traseul. Cind l-am examinat, opa-trece si prin apropiere de Viena, Praga si Budapesta.Tot suntem pe traseu, nu putem merge zi-lumina, fac un calcul la buget si constat ca intr-o oarecare masura ma incadrez. Le calculez zilele si cheltuielile, ii spun prietenei, este incintata de idee, asa ca le pun pe hirtie. In mintea mea, ma gindesc ca dupa 2 saptamini de vagabondare prin Europa, ne-ar prinde vre-o 4 zile de odihna in Apuseni, asa ca mai adaug la lista si o cazare de 4 nopti prin Apuseni (mare greseala – o sa revin mai tirziu.). Cu planul pus pe hirtie in cele mai mici amanunte am trecut la punerea lui in aplicare.
Punctul 1 masina. Pun la punct ultimele chestii la masina, recte schimb garniturile de la sistemul de frinare, din no-name cu unele Rolast si placutele de frina pe fata cu unele Ferodo.Mai fac vre-o 1.300 km prin tara de rodaj sa vedem cum se comporta masinuta si e gata de drum.
Punctul 2 cazarea. La Viena am facut rezervare la o pensiune, la Aabenraa la o pensiune linga fiord, la Copenhaga am rezervat o camera prin intermediul unui site unde locuitorii capitalei daneze dau anunturi de inchiriat camere cu mic dejun in plus, la Praga imi rezerv o camera pe Viltava la Botel Raceck, iar la Budapesta o camera la Botel Fortuna (prin site-ul Venere.com/booking.com nu m-a placut si nu m-a acceptat). Mi-am mai rezervat si o camera la Pesniunea Spiritul Muntilor, sat Ocoale, com Garda de sus, pentru cind aveam sa revin in tara.
Nici nu au trecut bine 2 saptamini, ca rezervarea de la Copenhaga imi este „putin anulata”, dar pentru ca oamenii sunt destul de parolisti prin acea zona, aceeasi persoana, imi aranjeaza cazare intr-un alt loc, in aceleasi conditii, si cam in aceeasi zona.OK, mic inconvenient, rezolvat cu bine. Prin luna iulie plec din Bucuresti in interes de serviciu pentru vre-o saptamina la Iasi, (asta cu vre-o 2 saptamini inainte de plecare efectiva) , moment in care primesc un e-mail, prin care sunt anuntat ca si rezervarea de la Viena imi este anulata.Nu discut aici motivele, tin de mine si persoana respectiva. Revenit in Bucuresti , rezolv si cazarea la Viena, asa pe ultima suta de metri la o alta pensiune, de data asta in apropiere de centrul capitalei.Rezolv si ultimele probleme de la birou si intru in concediu. Imi fac ultimele aprovizionari si rezolv si cu bugetul sa-l trec pe un card tip Visa si gata. De vre-o luna de zile pe mine deja ma mincau talpile sa plec, si ma uitam la zile ca nu treceau mai repede. Ma gindiscem initial sa-mi iau un GPS, dar eram un pic cam in corzi cu finantele in RON-ii, asa ca am optat pentru varianta de a achizitiona harti pentru Budapesta, Praga Viena, si o harta rutiera a Europei (optiune care avea sa ma coste destul de mult ca timp si bani). Si pe principiul, daca nu ma descurc cu harta in fata intreb la fata locului, eram pregatit sa plec la drum.
Traseul era urmatorul :
Bucuresti – Pitesti (oprire pt o noapte)-Satu Mare(oprire pt o noapte)-Viena(oprire doua nopti-o zi de vizitat)-Aabenraa(oprire pt o noapte)-Kolding(Legoland)&Egekov Castle-Copenhaga(5 nopti)-Praga(Oprire doua nopti-o zi de vizitat )-Budapesta(Oprire doua nopti-o zi de vizitat)-Apuseni(4 nopti cazare)-Pitesti(oprire pentru o noapte)-Bucuresti.
Total – Undeva pe la vre-o 5.000 km.
Etapa 1 : Bucuresti – Pitesti – Satu Mare - Viena
In fine a venit si ziua plecarii.Mi-am imbarcat bagazele in masina, inclusiv 2 baxuri de apa de 2.5 l sticla (prinde bine la sete si drum intins) si m-am dirijat spre Pitesti.Asa numai dupa ce am facut citeva pozne la babuta mea inainte de plecare. Ajung la Pitesti, pe vestitul drum comunal A1 (fara suparare dar asa mi se pare acum), asta dupa ce merg cuminte cu 100 km/h si multi momorlani care cred ca soseaua a fost inventata doar pt ei imi dau flash-uri la greu sa ma dau la o parte de pe banda 1 ca lor le e frica sa mearga pe banda 2 care e facuta pentru depasiri si alte asemenea exhibari ale lipsei de materie cenusie din dopul pus pe umeri pentru a nu le ploua in git. In fine ajung la Pitesti unde constat ca prietena nu este gata decit cu aproximativ ½ din bagaje, fara sa fi achizitionat si ultimele nimicuri pe care trebuia sa le mai luam cu noi. Ne facem planul de bataie si cu nervii de rigoare ne impartim la facut cumparaturi. Intr-un final apoteotic, prin jur de ora 22.00 terminam, dus scurt si la culcare.Miine momentul adevarului. Bineinteles ca a incercat in nenumarate rinduri sa ma convinga sa renunt la mersul cu Dacia si sa luam Nissan-ul ei. Mi-a insirat o serie de avantaje, care ar fi adus o imbunatatire substantiala la confortul calatoriei, dar planul era sa mergem cu Dacia, si cu Dacia urma sa mergem. A renuntat la tiradele cu care incerca sa ma convinga si s-a impacat cu ideea.
Am strins ultimele bagaje, le-am imbarcat si ne-am pregatit de plecare.L-am rugat pe varul ei sa ne faca citeva pozne inainte de plecare.Omul foarte amabil, se conformeaza, si incepe munca de lamurire a mea.De ce e bine sa luam Nissan-ul, bla-bla-bla. Ii spun scurt. „La Dacie daca se infunda jiglerul de benzina il dau jos l-am curata si am plecat mai departe, La Nissan daca se infunda injectorul calculatorul nu-mi permite sa merg mai departe.” Inghite un pic in sec, si continua: „ Plecati 3 o sa va intoarceti 2, fara Dacie” Candid ii raspund: „Vorbim peste vre-o 2 saptamini jumate”. Mai incearca de citeva ori sa ma convinga, nu reuseste. Renunta.Oricum eu ii promisesem prietenei ca daca Daciuta face figuri pina la SM, vin cu trenul la Pitesti si Iau nissan-ul si mergem cu el.Oricum stiam din start ca nu va face figuri. Varul se ofera sa vina sa ne ia cu jeep-ul din dotare in caz ca se strica masinuta pe drum, din Germania, Austria, sau pe unde o sa ne lase in pom. NU A FOST CAZUL.
Asa ca in jur de 10.10 am pornit la drum.Eu am luat in calcul ca plecind simbata o sa avem parte de mai putine tiruri pe drumurile patriei. Lucru care nu prea s-a confiermat. La dealul Negru am stat cam vre-o jumatate de ora in spatele unui tir pina am reusit sa trecem de el.Bineinteles, prietena, la vre-o 100 de km de Pitesti isi aminteste ca si-a uitat adidasii acasa. Nu ne intorcem dupa ei??NU.
Pe Valea Oltului constat ca nu s-a schimbat nimic in comparatie cu drumul pe care l-am facut in urma cu 2 ani pe acolo, semafoare multe, aglomeratie, lume iesita la plaja pe malul girlii cu gratare si alte elucubratii muzicale asa zis cintate de catre etnie conlocuitoare, samd. La Sibiu se lucra la sensul giratoriu cu iesirea spre Brasov.Vrei – nu vrei faci popas 30 min pina se trezesc „drumarii” sa mai lase cite o masina sa treaca . facem oprire scurta pt satisfacerea necesitatilor fiziologice si continuam fara probleme La Alba Iulia prindem un pic de ploaie sa ne mai racorim. Personal nu ii simteam lipsa, abia spalasem masina la plecarea din Bucuresti. La Zalau opresc sa pun benzina, si constat ca modulatorul FM pe care il achizitionasem de la un hypermarket din Bucuresti se decide subit sa iasa la pensie.Asa ca ramin doar cu discutiile cu prietena si zgomotul motorului care torcea ca un motanel satisfacut dupa ce a dat pe git un litru de lapte.
Citeva pozne pe traseu.
IMG_4892.jpg
IMG_4894.jpg
IMG_4896.jpg
IMG_4911.jpg
IMG_4914.jpg
IMG_4918.jpg
In fapt de seara ajungem la Satu Mare. Amicul Alex ma asteapta , ca doar deah nu ne-am mai vazut anul trecut. Mergem intr-restaurant sa rontaim ceva. Deja se facuse 21.00 si incepuse sa-mi cam fie foame. Dupa ce vizitam vre-o 2-3 restaurante, „ce la ora asta se vine?Va rugam sa plecati in 20 min inchidem” ajungem intr-o cafenea la o terasa unde in liniste si pace si pe racoare mincam si noi ca oamenii si mai iesim la o plimbare in fapt de seara.
IMG_5059.jpg
IMG_5065.jpg
A doua zi suntem in picioare luam micul dejun si la drum. Mai opresc la o benzinarie pt a mai pune 4 ,5 l de benzen si directia Petea.
Viena or bust.
Trecem granita.Control sumar, vamesii se uita la noi un pic cam ciudat, si ura am ajuns in Hungari. Ii spun prietenei sa iau piatra in gura ca a ajuns pe teritoriu strain. Spune sa opresc masina. Ii zic ca nu e cazul era doar o expresie. Imi arunca printre dinti ca si eu ar trebui sa iau pietre.Ii raspund ca la mine nu e cazul.In urma cu vre-o 23 bintuiam prin Piata Rosie, Kremlin si Zagorsc. Mai bodogane ceva si pune mina pe aparat la facut pozne. Oprim la o toneta de vignete, iau vigneta pt 4 zile. Dau sa platesc in forinti, aveam o bancnota de 5.000 huf, imi zice ca nu are sa-mi dea rest, si imi arata un tabel afisat pe geam, unde era trecut echivalentul in ron 40 ron.Platesc si la drum.
IMG_5089.jpg
In aprox. 100 km ajungem la Nyrechaza si ma catar pe autostrada. Asta dupa ce am tot mers prin sate si comune, unele cu asfalt mai bun, altele vai de mama lor, de ziceam ca si-a batut cineva joc de mine si m-a teleportat inapoi in Romanica. Ma uit prin curtile oamenilor dupa vre-o Dacie uitata de timp pe acolo.N-am noroc.
IMG_5095.jpg
Calc pedala, stabilesc viteza de croaziera pe la 120 km/h si cu vintul in spate ne indreptat spre Budapesta.Asa spuneau indicatiile de la Viamischelin. Dupa cum am spus pe la Zalau modulatorul a iesit la pensie si o zi de condus cu Dacia pe autostrada nu este chiar visul tuturor in pofida sunetului inconfundabil al motorului. In apropiere de Budapesta vedem panourile care indicau un hypermarket, si ne vine la amindoi ideea sa oprim sa vedem cam cum arata. Asa de curiozitate. Asa ca in loc sa ma indrept spre M0 –sos de centura ma indrept spre magazinul cu pricina. Bineinteles, ratez intrarea de pe M3 si ies ceva mai incolo. La un semafor o intreb pe o tanti intr-un Suzuki, in engleza, incearca sa-mi explice ceva, nu-i iese. Imi zice sa ma tin dupa ea. In 10 min ajungem in parcare. Intru in magazin. Constat ca este cam dublul celui din Buc. Si mult mai aerisit. Ochesc raionul de troace elctrice/electronice. Ochesc si un modulator si ma duc cu el la casa sa-l platesc. Intreb vinzatoarea in engleza de garantie. Primesc raspunsul clasic : „Nem tudom” . Ma mai invirt inca vre-o 20 min pe acolo intrebind in stinga si in dreapta de garantie, si primind acelasi clasic raspuns.Intr-un final apoteotic reintru in magazin si ma duc la un angajat si-l intreb de garantie. Dupa 5 min de chin in care iiexplic si in engleza si in franceza ca am luat un produs si vreau sa stiu daca are agarntie, se dumireste ce vreau si iese cu mine la casa centrala.In fine obtin foaia cu garantie, si ma duc la masina. Prietena nervoasa imi face 5 min morala ca de ce am lasat-o sa astepte atit. Degeaba ii explic ca si ea a fost de acord cu oprirea.Nu mai vrea sa intre in magazin si pornim. Bineinteles ratez iarasi intratea pe M3 si ajung la un alt hypermarket vecin si prieten cu cel la care oprisem anterior. Ies din parcarea acestuia, ma iau dupa indicatoare si in 15 min sunt in centru Budapestei. Nu era unde vroiam sa ajung, dar asta e. GPS-ul era sfint. Scot harta orasului si incerc sa ma dumirescpe unde am ajuns. Nu imi iese. Incerc sa intreb niste pusti de liceu. Probabil au recunoscut masina si numarul ca primesc iarasi clasicul raspuns. Nem tudom. Chit ca am intrebat in engleza.
In fine dupa vre-o 20 de min de ratacire prin Budapesta, vad un indicator catre M1 si suntem salvati.In 15 min suntem pe autostrada. Directia Viena.
IMG_5203.jpg
IMG_5170.jpg
La vre-o 2 km de granita cu Austria constat ca acul de la benzina era cazut pe rosu, alimentare obligatorie. Bag intr-un Mol. Si dau sa pun benzina. La pompa de linga pompa mea trage o masina neagra , nu retin marca, din care coboara un tuciuriu care imi face semn sa-i pun benzina. Ma fac ca ploua. Insista.Ma fac in continuare ca ploua. Ma striga, si-mi face semn sa-i pun benzina. Dau din umeri. Imi zice din nou.Ii spun frumos ca nu lucrez la benzinarie, sunt doar sufer ca si el. Sa-si puna singur benzina. Se uita chioris la nime, nu cred ca a inteles, dar se duce la unul care lucra pe acolo.Platesc, si plecam.
Trecem in Austria. Repede oprire la benzinarie pentru vigneta. In fata mea la coada un momirlan, ii vine rindul si ajunge la vinzator. Tipul clasic de teuton, solid, bine facut cu un pic de burta, blond cu ceva barbuta, si oarecum amabil. Momirlanul, rastit : „Vigneta!!”. Se uita austriacul la el , mai ca ii venea sa se ridice de pe scaun, si dupa estimarile mele era undeva pe la 1.95 si vre-o 110 kg, iar momirlanul la vre-o 1.74 si 65 kg, de-l sufla vintul. Vine rindul meu, spun frumos ce vreau, teutonul imi zimbeste frumos, imi da vigneta, imi explica cum trebuie aplicata, si-mi ureaza drum bun.
Plecam. Ajungem dupa inca ceva km in Viena. Prin Ungaria pina prin jur de Budapesta autostrada era destul de goala, prin apropiere de Viena, deja incepuse aglomeratia. Toata lumea merga cam cu 100-130 km/h si trebuia sa faci un adevarat slalom sa te poti strecura prin floxul de masini.
Ok. Ajungem in Viena.Incepem cautarea pensiunii.Opresc in fata unui bloc/casa si ii spun prietenei sa-mi caute pe harta o straduta pe numele ei „EINBAHN”, dupa cum vedeam eu pe un indicar pe care il zaream printre crengile unui copacel. Dupa 2 min imi spune ca strada nu exista.
-Cum dreacu nu exista, ca eu vad indicatorul?
-Nu exista!
-Uite indicatorul!Cum nu e ?
-Pe harta nu e.
Ma dau jos din masina, fac citiva pasi, si ma lamuresc ca EINBAHN este de fapt sens unic, iar denumirea strazii era un pic mai in fata. Ma intorc la masina fericit ca am rezolvat aceasta dilema existentiala, si caut strada pe harta. Strada pe care eram si strada pe care trebuia sa ajunge. Ma dumiresc intr-o oarecare masura.Pornim. traversam un pod peste Dunare. Ma ratesc iar. Ma dau jos iar caut o strada. Simt de parca ma invirt intr-un glob de cristal fara iesire. Intr-un final apoteotic ajung sa parchez pe contrasens pe o straduca cu sens unic. Ma dau jos si ma invirt in jurul cozii. Ma vedem un conational si repede imi spune ca sunt pe drumul cel bun. Mai trebuie sa merg 2 intersectii pe strada de pe care intrasem si pe urma la dreapta, urcam pe o strada stinga inca vre-o 500 m si sunt la destinatie.Ii multumesc frumos. Providenta mi l-a scos in cale. Intr-un final apoteotic ajungem. Era ora 22.30. Parchez in fata pensiunii si cu e-mail-ul de rezervare ma duc sa ma cazez.
In fata mea alti turisti proaspat ajunsi. Imi astept rindul. Constat ca receptionerul, un tip cam la vre-o 50 de ani, intelege engleza, oarecum, dar vorbeste numai germana-sigur. La naiba imi spun. Cum dracu ma descurc eu ??
Imi vine rindul.Ii spun ca am o rezervare.Ii arat e-mail-ul.
-Yeah-yeah, eine reservation-107 si mai mormaie el ceva acolo,
Completez formularul imi da cheia si dau sa plec. Imi face semn si imi arata ceva pe monitor. Ma uit. Nu pricep. Deah Oboseala.Ia un pix ai imi arata din nou.Suma de plata pt camera.II spun ca sunt de acord, pe atit ne-am stabilit. OK. NO, imi face semn ca trebuie sa platesc acum.Ce mai,??ca la curve.Draci chiori nici nu am vazut camera. Ce dracu bussines este asta?
-Nein, pay now or go!!
Ok.Platesc dar vreau parcare.Parcasem in zona cu parcarea interzisa si erau semne pe stilpi ca se ridica masinile parcate neregulamentar.Imi arata o poza cu o parcare acoperita.Da. de acord aici vreau si eu sa parchez.
-Nein, 8 lots-ful.no parcking.
In fine platesc.Iau cheia si ma duc in camera. Camera mare, dar foarte calduroasa.Asta mai imi trebuia caldura noaptea sa nu ma pot odihni.
Imi car bagajele in camera, si de mina cu prietena incepe sa cautam ceva restaurant/cafenea/fast food sa mincam si noi ceva. Era 23.00 ora Vienei. Gasim intr-un final apoteotic un fast-food condus de un arab, luam ceva de haleala. Foarte bun si portie zdravana si incepem sa cautam loc de parcare pt masina. Mai ne intilnim cu o masina de Buc.care efectua aceeasi operatiune. Intretimp gasesc loc de parcare in parcarea unei biserici la vre-o 300 m de hotel si ziua se termina cu bine.

Atit pt acum. Continuarea in episodul urmator.
Sper ca nu v-am plictisit prea mult.