Povestea s-a petrecut la inceputul lui August 2016, drumul fiind facut cu ProCeed’ul.
Intr-o zi de joi am decis sa plecam catre soseaua alpina ce nu-mi da pace ce cativa ani…de cand eram mai mic tot visam sa o navighez…si parea ca in sfarsit venise vremea…Großglockner Hochalpenstraße !
Ruta urmata a fost Bucuresti – Vienna. Aici am avut parte de noroc cu caru’.
Stergatoarele masinii functionau si nu prea…adica functionau…dar foarte foarte FOARTE incet...viteza mica de rotire le facea practic imposibil de utilizat.
Asadar am ajuns la hotel cu problema asta pe cap…daca ploua?!…stam pe dreapta pana trece ploaia? Daca ploua toata ziulica? Ce si cum facem?
Recunosc ca aceste ganduri nu prea mi-au dat pace si dimineata cum m-am trezit am fugit la receptia hotelului unde cu o noapte inainte dadusem peste o receptionera romanca. Domnisoara din pacate iesise din tura dar cel ce-i luase locul a fost foarte amabil, a sunat la reprezentanta Kia (aflata departe de hotel) si mi-a spus si un mic secret…este un service auto chiar aici. Aici? Unde aici? Aici..iesi din hotel, si aici. Ies, fac stanga si la nici 50 de metri de iesirea din hotel si chiar sub camera noastra era un … service auto.
Acolo dau peste doi sarbi, unul patron altul mecanic. Le explic prin semne problema, astept sa rezolve scurgerile de motorina ale Passat-ului de pe elevator si apoi mecanicul incepe sa desfaca…ma gandeam ca nu e chiar usor dar nici asa complicat nu ma asteptam sa fie…a desfacut zeci de cleme, clipsuri, suruburi pana a dat de problema…respectiv depunere de mizerie pe parghiile stergatoarelor. A curatat cu responsabilitate omul piesele, le-a montat, le-a reglat, le-a testat s-a uitat la noi sa vada daca si cat de multumiti suntem si apoi pentru ora de lucru ne-a cerut 40 de Euro. Multumiti ca putem purcede fara griji la drum i-am inmanat 50 si am plecat.
Vienna – Salzbrug – Zell am See – Bruck an der Großglockner.
Nu mult dupa ce am iesit pe autostrada norii au inceput sa verse…si a plouat nu gluma. Dar aveam stergatoare functionale…nu prea le apreciezi pana nu le duci lipsa…
Drumul a curs printre picaturi pana la Bruck, unde ploaia s-a oprit.
Aici am realizat ca prietena mea plecase din Bucuresti doar cu ceva sandale in picioare, nepotrivite zonei de munte. Asadar inainte de a urca catre mult asteptatul drum alpin am facut un mic ocol intrand in micuta localitate Bruck. Nu am cautat mult si am gasit (de fapt el ne-a gasit pe noi) un magazin Hervis.
Afara incepuse (iar) sa ploua.
Stop, haide sa cautam pantofi. Am intrat, am cautam, am gasit (cu greu), am cumparat.
HAIDE SUS!
Am plecat din Bruck deja emotionat, mai aveam cativa km si incepea mult asteptata ascensiune! Trecusem peste problema stergatoarelor, gasisem incaltarile potrivite…nimic nu ne mai statea in calea.
…in afara de barierele lasate la statia de taxare si lipsa de actiune din zona…
Opresc, timid, fara sa inteleg ce se intampla…verificasem foarte bine faptul ca drumul este deschis in august, ca nu exista nici un raliu sau parada a masinilor de epoca ce uneori inchid sectiuni din drum, mai mult chiar, erau masini care coborau…deci…care e problema!?
Parchez si incerc sa aflu…dar nu prea am pe cine intreba…o singura persoana era vizibila in spatele unei usi inchise… ma intorc spre masina dezamagit cand orice urma de speranta imi este distrusa…un alt calator se uita la mine, spune ceva in germana si imi arata catre monitoarele montate intr-o zona de refugiu care, pe live feed-ul de sus din varf de munte, ne aratau ca ninge.
Orice masina care nu este 4X4 nu are voie sa urce…
Nu va pot exprim dezamagirea de a fi acolo, de a avea tot ce crezi ca-ti trebuie si de a nu putea urca…
M-am intors la masina…ne-am uitat unul la altul…si acum!?
Zona asta din Austria am vazut-o destul de bine, Germania la fel, Salzburg il stim…si avem chef de drumuri montane….stam aici sa vedem daca ninge si maine (deja se facuse tarziu) sau ... cat e pana pe Stelvio?
Oricat ar fi, tot raul spre bine…
Pana aici nu prea am poze facute, nu a fost nimic nou iar scopul final era inca de atins, aventura nu prea incepuse inca.
Am plecat asadar catre Italia, intorcandu-ne la Bruck – Zell am See – Mittersill – Zell am Ziller – Jenbach – Innsbruck – Brennero (impresionant ca de fiecare data) – Bolzano – Merano si de aici pe SS38 catre Trafoi. Asa arata drumul pe ploaie si nori:
[attachmentid=1628058866]
Cazare facuta pe booking la o pensiune pe care nu o gaseam, desi era pe strada principal iar Trafoi are doar o singura strada in fapt…luminile stinse si atmosfera de localitate parasita (dar cocheta) nu ne-au ajutat nici ele. Am gasit pana la urma locatia dupa indicatiile telefonice ale proprietarei. Cand am ajuns doamna tocmai se retragea la somn, lasase usa pensiunii deschisa si o scriosare cu indicatiile de urmat…numarul camerei…unde se afla cheia si ce altceva mai trebuie sa stim. Foarte draguta si serviabila, o gazda adevarata intr-o zona doldora de turisti.
Era noapte si nu am reusit sa vedem mare lucru, nici din Trafoi nici din ceea ce era in jur.
Totul s-a schimbat a doua zi dimineata…cand am vazut asta:
[attachmentid=1628058863] [attachmentid=1628058864] [attachmentid=1628058865]
Pensiunea la care am stat in Trafoi, totul basic, dar comod.
[attachmentid=1628058867]
[attachmentid=1628058868] [attachmentid=1628058869] [attachmentid=1628058870]
[attachmentid=1628058871] [attachmentid=1628058872] [attachmentid=1628058873] [attachmentid=1628058874] [attachmentid=1628058875] [attachmentid=1628058876] [attachmentid=1628058877] [attachmentid=1628058878] [attachmentid=1628058883]
...va urma...