Hai noroc la toată lumea.
Transfăgărășan-ul nu este o noutate pentru nimeni.
Acesta poveste nu va aduce nimic nou ci va fi doar o paralelă între primul Transfăgărășan parcurs pe bicicletă în anul 2002 și ultimul (până acum) parcurs în iulie 2016.
Transfăgărășan-ul din 2002 a fost prima mea tură cicloturistică singur și cu cortul, de atunci am deventi dependent de cicloturism și de tot ceea ce ține de activitatea respectivă.
Sau altfel spus, anticipat, cu scuzele de rigoare, “abuzez” puțin deschizând separat acest topic.
Sper sa nu se supere nimeni.
Așadar, să ne întoarcem puțin în timp cu 14 ani în urmă, în vara anului 2002.
Pentru cei mai tineri, pe atunci Internetul se accesa prin dial-up, adică prin linia de la telefonul fix. Se forma direct din computer un număr de telefon fix, se auzea cum sună iar în cazul în care aveai noroc, te și conectai la Intenet.
De cele mai multe ori nu aveai noroc și așteptai cate o oră încercând să te conectezi.
Telefonia mobilă era deja bine înfiptă în RO, însă la Intenet pe telefon nu se gândea nimeni că într-o zi va fi ceva banal.
Feisbuc-ul nu există, cea mai tare tehnologie de cominicare era Mirc-ul, un fel de bunic al Messenger-ului.
Referitor la aparatele foto, eu cel puțin nu știam de aparatul foto digital.
Țin minte că existau niste aparate foto de dimensiunea unui Polaroid în care se introducea o dischetă (de computer) pe care puteai stoca parcă 4 fotografii.
Foloseam aparatele foto clasice, cu film.
Inițial am avut un aparat foto compact pentru vremea respectivă (cam cât o juma’ de cărămidă) apoi am trecut la un Zenit TTL.
Te gandeai de 3 ori îniante de a face o poză, deoarece pe filmul foto avea doar 36 de poziții (dacă știai să pui filmul în aparat, puteai scoate și vreo 38-39 de poze de pe un film).
De cele mai multe ori aveai cu tine în tură doar un singur film și nimeni nu dorea să ajungă la momentul terminării filmului.
În plus, la intoarcerea din tură, filmul era dus la un centru foto pentru developare și scos pozele.
De aparat foto pe telefon nu își punea nimeni problema.
Muzica se asculta la Walkman.
Asta era un mic casetofon portabil, puțin mai mare față de o casetă audio și de vreo trei ori mai lat.
Iar daca doreai variație muzicală, te cărai cu casetele audio după tine (parcă maxim 90 minute / per casetă).
CD-player-ul poartabil exista, însă doar premianții aveau acces la el.
În rest, referitor la anul 2002: Lance Armstrong câștiga al patrulea Tur al Franței consecutiv, Marco Pantani mai avea de trăit iar la CFR încă existau vagoanele de posța / colete atașate trenurilor de călători.
Acest forum nu știu dacă exista în anul 2002, io cu siguranță nu știam de el.
Nici povești de tură nu știu dacă existau pe Internet sau dacă ar fi existat n-am căutat nimic înainte de plecare.
Adică am plecat de acasă la un ghici total, știm doar pe unde trece Transfagarășan-ul (era prima dată când mergeam pe acolo).
Singura sursă de documentare (dacă se poate numi așa) era un prieten care a fusese pe Transfagarășan cu părinții lui, cu mașina, cu mulți ani înainte și oricum nu își mai amintea foarte bine ce văzuse.
Partea bună a fost că neștiind nimic depre drumul pe care urma să îl parcurg magia descoperirii a fost totală.
Mi-aș dori mult să repet acestă experientă, însă nu mai este posibil.
Revenind la lucruri concrete, bicicleta pe care o aveam atunci, marca Necs’ Bike, model Cobra.b
[attachmentid=1628050950]
18 viteze, nu mai țin minte câți dinți avea pinionul mare.
Portbagajul era făcut din fier beton de 6 mm grosime (cam cât o țigară). Mi l-a făcut un moșulet foarte de treabă, omul bun la toate din cartier.
În 2002 magazinele velo din Bucureșți erau doar cătevă, portbagajul de bicicletă nu exista în oferta lor, iar despre comandă on-line si plata cu cardul nu se punea problema.
Cu bicicleta încărcată arătam ca un semi-refugiat.
[attachmentid=1628050951] [attachmentid=1628050952]
De șaua Brooks încă nu auzisem, idem și despre salteaua auto-gonflabilă.
Sacul de dormit era o nenorocire din vetelină care îmi ajungea până la piept astfel încât înghețul pe timpul nopții era garantat (pe timp de vară).
Izorenul în schimb își făcea treaba bine, era un salt imens de la dormitul direct pe podeau cortului.
Cortul, un igloo cu absidă în schimb era nou, cumpărat în anul 2000.
Ca eu mergeam singur și cortul era de 4 persoane conta mai puțin, pentru că oricum alt cort nu aveam.
Se vede mai bine în poza de mai jos.
[attachmentid=1628050953]
Și pentru că tot am vorbit mai sus despre muzică, Walkman-ul încă îl mai am. Buretele de la căști s-a dus demult.
[attachmentid=1628050954]
31 Dec 2016, 03:03:
August 2002
Pe atunci mersul trenurilor nu exista pe Internet iar biletul online la tren era de domeniul SF.
Singura modalitate de informare referior la mersul trenurilor era brosura propriu-zisa [se publica si azi] sau mersul la gara / agentia de voaiaj CFR.
Ani de zile mi-am cumparat mersul trenurilor, acum imi pare rau ca nu le-am pastrat.
Atunci, m-am bazat pe ce era scris in brosura, asa ca pe la ora 04:00 eram in gara de Nord sperand sa ma urc intr-un tren de la ora 04:30 spre Pitesti.
Insa odata ajuns in gara am constat ca trenul de la ora 04:30 nu mai exista iar urmatorul tren spre Pitesti era abia pe la ora 07:30.
Trebuie amintit faptul ca atunci gara de Nord era unul dintre locurile preferate ale aurolacilor si boschetarilor asa ca a trebuit sa stau cu ochii pe bicicleta ca pe butelie.
Pe la ora 07:00 a fost garat trenul, am vorbit cu nasu' iar acesta m-a trimis direct la vagonul de posta / colete.
Cam asa arata acel vagon.
[attachmentid=1628050980]
Sursa fotografiei: http://transport-in-comun.ro/trenuri/vag-cal/vag_bagaj.htm
Cel putin in ziua respectiva acel vagon era complet gol, nu transporta nimic.
Insotitorul / deserventul acelui vagon a fost de treaba si nu a comentat nimic referitor la faptul ca mergam cu el in vagon [si cu bicicleta] pana la Pitesti.
Omu' era pregatit pentru drum, in sensul ca avea cearceaf, patura si perna pentru ca oricum alta treba nu avea.
Mi-am intins si eu izoperenul pe unul din rafturile vagonului, asa ca drumul pana la Pitesti, vreo 3 ore, a fost foarte placut.
Iulie 2016
Bilet online, Sageata Albastra, aer conditionat si doua ore pana la Pitesti.
[attachmentid=1628050981]
Super gara din Pitesti.
[attachmentid=1628050982] [attachmentid=1628050983]
Scara rulanta era functionala
[attachmentid=1628050984]
liftul la fel, doar ca nu incape bicicleta in el.
[attachmentid=1628050985]
Dusurile nu le-am incercat, insa pana acum n-am mai vazut asa ceva intr-o gara.
[attachmentid=1628050986]
Afisaj electronic.
[attachmentid=1628050987]
In Pitesti trebuia sa stam vreo ora pana la trenul pentru Curtea de Arges, asa ca cel mai potrivit lucru mi s-a parut sa ma duc pentru drum de gara la McDonald's sa beau o cafea.
Ajuns aici am aflat ca "nu va putem servi pentru ca n-avem curent". Foarte tare.
In 2002 nu stiu daca exista McDonald's la Piesti.
Daca imi aduc bine aminte, atunci pe bucata Pitesti - Curtea de Arges mergea doar un automotor similar [sau indentic] cu cel din poza de mai jos.
[attachmentid=1628050988]
Initial nasu' nu a vrut sa ma lase sa ma urc cu bicicleta in automotor, pe motivul [intemeiat pentru el] de aglomeratie si lipsa de spatiu.
Chiar tin minte ca a venit cu sugestia "du-te pe bicicleta, pe sosea, ai 35 de km de asfalt".
Insa eram pregatit pentru astfel de situatii iar replica "hai bre, ca mi-am luat si io 3 zile libere de la patron" l-a induplecat pe nas.
In iulie 2016 la Curtea de Arges ajungea Sageata Albastra.
[attachmentid=1628050989]
Gara Curtea de Arges.
[attachmentid=1628050990]