Un topic tocmai bun pentru CGB.
Azi mi-am adus aminte cu drag de prima mea plimbare in Austria. Au trecut ceva anisori. Am fost undeva prin Gratz. Civilizatie, curatenie, autostrazi. Boierie ce mai... Eram cu masina cu niste prieteni si ne zgaiam si comentam toti minunatiile civilizatiei occidentale.
La un moment dat prindem un semafor special ptr. viraj stanga. Sub semafor era montata o placuta aditionala cu ceva informatii in germana. Nimeni nu stia ce scrie acolo. Noi comentam ca tolomacii astia de austrieci nu stiu ca mai exista si alte natii pe pamant si nu toti stim germana. Ma rog nu conta prea tare.Noi eram prea absorbiti de panorama orasului si discutam chestiile interesante. A trecut ceva timp probabil pt ca nu ne-am dat seama - semaforul era continuu rosu. Ma uit in oglinda retrovizoare si vad ca se adunase o coada imensa de masini in spate Chiar ma gandeam ca austriecii astia nu prea le au cu fluidizarea traficului. Tot asteptand si mai mult comentand situatia ma trezesc cu un gigel care-mi ciocanea in geam. Am crezut ca e un cersetor. Ala tot insista sa parleasca cu mine dar eu oricum nu intelegeam ce tot trancanea el agitat. Zic astia din masina: nu-l baga in seama ca poate e un nebun! Fritzu imi facea semne disperate sa merg dupa el inainte spre intersectie. Eu nimic, ca era rosu. Sunt civilizat ce pana mea, doar nu suntem in Romanika!! Ala se duce in fata masinii si incepe sa sara pe loc si sa faca matanii in timp ce imi arata semaforul. Deci era clar nebun, am stabilit cu totii
Intr-un final apoteotic (cred ca deja coada avea peste 50 de masini in spate ) m-am prins ca Fritzu era chiar soferul din spatele meu - ptr. ca lasase usa de la sofer deschisa. Ala incerca sa-mi explice sa avansez cu masina in dreptul semaforului ( era un semafor intelijent, cu senzori) si trebuia ca prima masina sa stea undeva in dreptul unei linii trasate pe asfalt.
Am tulit-o rapid cand s-a pus verdele, in hohote de ras. Cu toate astea nu am auzit un claxon din spate!!! Cred ca le-am pierdut austriecilor alora ghinionisti vreo douaj da minute din viata