Stimati automobilisti colegi de forum,


Va prezint o intamplare care mi-a atras atentia.

Poate parea ceva banal in ziua de azi sa strabatem cu masina distante mari, mai ales de cand cu deschiderea Europeana, GPS-urile si masinile de ultima generatie, cu electronica omniprezenta.

Dar... !

Citeam in urma cu multi ani o povestire a unui record de anduranta a unui automobilist Român, care in anii '30, a stabilit un record Paris - Bucuresti in 40 de ore (era de fapt un echipaj de trei). Sa-mi fie iertata lipsa de exactitate, nu mai am disponibil materialul scris, ca sa fac precizari.
Cert este ca acest record este valabil si pana astazi, la fel ca si recordul Bucuresti-Brasov, stabilit in 1939 de Jean Calcianu, de 1 ora si 31 de minute, care e valabil si in ziua de azi.

O buna prietena, Adriana Buciu, a activat mai multi ani cu o trupa de rock proprie, careia ii zicea Secret. Singura trupa rock feminina din Romania, a ajuns si pe MTV Europe, in topuri internationale, zeci de concerte prin Italia, Germania, Elvetia, Franta, si inca in anii '90 - '99, cand nu exista internet, si artisti de carton. Trupa serioasa, cu trofee castigate, recunoscuta pe plan international, au cantat cu Def Leppard, Zucchero, Paul Young, Alannah Myles, etc. - munca la greu, nu ce isi pot inchipui unii. Si asta in paralel cu studiile universitare. Nu le fac reclama, dar nu as vrea sa se inteleaga altceva, ca la cate se scriu pe forumuri in ziua de azi, si la ce pocnitori de vedete "internationale" avem... (Materiale video cu Secret gasiti aici: http://www.youtube.com/user/bc71237/videos ).
Tatal ei, dl Valeriu Buciu, profesor universitar si coregraf, sotul dnei soliste de muzica populara Angela Buciu, isi cumparase o Lada Samara 1300 nou-nouta, din fabrica, in 1991, cand a fost in turneu cu ansamblul folcloric din Baia Mare, unde era director.
Cand fiica si-a luat permisul, dlui s-a re-orientat catre o Mazda 626, Samara cea alba ca laptele devenind masina Adrianei.

Acum sa amintim ce a fost Lada Samara : o masina realizata in colaborare de uzina Lada din Togliatti cu biroul de design Porsche, o masina cu un profil deosebit pentru anii '80 cand a aparut, avand un motor transversal cu 4 cilindri, camerele de ardere fiind proiectate tot de Porsche. Avea un carburator dublu, copie Solex, cu economizor electric, axa cu came in cap, distributie antrenata prin curea, foarte silentioasa, suspensii MacPherson pe fata, geamuri laterale curbe, aerodinamice, si multe alte inovatii. O masina super solida, si bine inchegata. A fost produsa pana acum cativa ani, dar calitatea scazuse dramatic. Originalul era ca un tanc, insa.

Pe langa obisnuitele trasee nationale pe la cantari si festivaluri, Ladita alba, poreclita cu drag "Rusoaica", ce cara trupa, cu tobe, chitari si bagaje, a ajuns, cu ocazia unui turneu, si la Roma. Drum lung, prin Ungaria, Austria, pe atunci (anii '90) nu era deloc o idee buna sa incerci sa traversezi vechea Iugoslavie, datorita conflictelor interne). La sfarsitul turneului, masinuta ajungand si in Piazza San Giovanni la un festival de 1 Mai, cu 150.000 de spectatori (sper sa mai am fotografia gasita pe net - reflectia Adrianei : "se uitau italienii la Rusoaica... ca la masini straine !"), a urmat intoarcerea acasa. La ora 7 dimineata, intr-o frumoasa zi de vara a anului 1996, Adriana si colega ei de trupa, Mirela, au pornit din Ciciliano, via Roma, catre Bucuresti. Dupa aproximativ 30 de ore in care nu a oprit decat la prezentarea actelor la punctele vamale, si la doua benzinarii, fara a mai cobori din masina, au ajuns la ora pranzului a doua zi in fata la biserica Razoare, unde colega a fost lasata in grija unui taxi, iar domnisoara sofer a ajuns acasa, unde a dormit neintoarsa doua zile. Singurul lucru care mi l-a putut spune despre ultimele din acele 30 de ore de sofat incontinuu, a fost: "Nici eu nu mai stiam ce ora era, eram pe "pilot automat", zombie ; noroc cu Rusoaica, a mers ceas."

Oficial sau neoficial (conteaza prea putin), acesta se constituie intr-un record de anduranta pe traseul Roma - Bucuresti, care ramane singular in istoria automobilismului feminin Românesc. Si, mai ales, cu o masina clasica, fara aportul tehnologiei moderne si electronicii. Pe mine m-a impresionat. Mai ales ca eu am fost cel care a constat cu surprindere "recordul", Adriana spunandu-mi toate acestea intre doua povestiri cu trupa, ca fapt absolut divers. Imi spunea cum a trebuit sa sofeze o camioneta de trei tone, cu sistemul de amplificare, in turneu prin Italia, si a fost nevoita la un moment dat sa mai schimbe si o roata cu pana, pe marginea soselei. Impresarul italian le era de mare folos, le explica telefonic la molecular ca trebuie sa gaseasca manualul de utilizare, care musai trebuia sa fie prin bord, pe undeva... Adriana si-a suflecat manecile (nu e deloc firava), si a dibuit rapid unde erau cricul hidraulic si coarba. (E singura fata pe care o cunosc care stie exact diferenta intre disc de ambreiaj si placa de presiune, care cara doar cu o mana o baterie de 55 de Ah, si apreciaza jantele frumoase - carora nu le spune "genti"...)

Cum zice italianul, ca tot am vorbit de tara respectiva:
"Donna al volante, pericolo costante...", "chi dice donna dice danno", etc.
Iata ca mai exista si exceptii ! - dar care, din pacate, cam confirma regula...

"Rusoaica" s-a uzat intre timp, un idiot i-a spart un geam din spate sa-i fure... tetierele, o curea de distributie (noua !) a plesnit si a trebuit refacut motorul, un tramvai a sters usa din dreapta, doar cat sa fie necesara o revopsire... cu vopsea semi-lucioasa de uz general, apoi, fiindca vopseaua era aproape distrusa... am facut eu una de antologie (dupa 30 de ani de mesterit si preparat masini...) : mai in gluma, mai in serios, am vopsit toata Rusoaica cu Emaur de cea mai buna calitate, alb13, dupa toate regulile artei, dar... cu pensula... !!! Nu aveam pistolul de vopsit, am zis sa o dau groasa, si sa o iau la un slef electric apoi. Oricum fata de cum arata, saraca... era o imbunatatire. Insa nu a mai necesitat - in scurt timp Rusoaica a ajuns pe un pret de nimic la un agricultor arghelean, care a inceput s-o foloseasca la carat saci de cartofi. Biata masinuta ! Au si ele sufletul lor...

Imaginea promisa, cu Lada Samara 1300 "Rusoaica", in Piazza San Giovanni din Roma, pe 1 mai 1996 (Concerto del Primo Maggio), cu cateva zile inaintea drumului ce a constituit "apogeul" sau automobilistic :

[attachmentid=1627920592]

Si autoarea recordului fara intentie, Adriana Buciu :

[attachmentid=1627920595]


Sper ca v-a placut aceasta istorie inedita !


Drumuri frumoase si sigure tuturor !

Eu singur de la Paris pana la Brasov fac 22 de ore....fara sa merg la "record".
Sunt 1700 Km pana la Nadlag de la Paris si inca 500 Km pana la BV....nici nu e mult!


@+

In anii 30 nu aveau autostrazile de azi, iar Renault abia incepusa sa fabrice masini care sa mearga cu mai mult de 30 la ora, ca utilajele agricole de pana atunci, deci comparatia nu prea are rost.

Nu e feminin, nu e european, dar e record de anduranta.

La asta am facut eu referire....pentru cine nu a inteles!
Si autostrada apare in 1924 in Europa...dar nu de suport pe care s-a facut era discutia.


@+

...










...

hai ca-i tare subiectul. romantat, nu gluma. asa o fi, daca stie el ca e record. despre treaba asta cu trupa de nivel mondial, eu am trecut prin mai multe trupe, din 85 incoace, asa ca-i stiu pe majoritatea din ultimii 30 de ani. din cauza de faze de-astea s-a ales praful de muzica in romania. au fost zeci de trupe adevarate, care au muncit cu anii, si-au vandut si camasa de pe ei sa aiba instrumente, alergau cu lunile sa aranjeze un concert sau un festival. oameni care au sperat si au muncit la greu, din idealism. si tot felul de de-astea, atunci ca si acum, ies in fata, ca doar au talente de nivel mondial. are o vorba romanu' - hai s*ctir. aia e...

n-am vrut sa intru in amanunte, dar sa va zic eu cam cum e cu tipa asta. a venit in bucuresti dupa revolutie, era o studenta venita de pe unde se agata harta in cui, s-a aciuat pe la vestita 'preoteasa', impreuna cu alte cateva, marea ei trupa. s-au lipit de compact, ca imediat au inceput sa apara cu ei prin turnee. ca ce chestie nu se stie, ca erau cam tufa, in afara de tupeu, abia nimereau piesele. dupa aia s-a lipit de un italian venit in romania la pescuit talente, care facea pe impresarul. ei, de-aici nu le mai ajungea nimeni nici cu prajina la nas, ii flituiau pe toti, aveau ciuda pe trupele din romania, cica toti le invidiau, de mari artiste ce au ajuns ele in italia. muzica, cam vai de ea, doar aia cu chitara mai rupea ceva, dar in scurt timp de dolce vita, ajunsese la niste zdranganeli. au scos un disc 'metal' la casa de discuri a unui tambalagiu, si pe urma un cd cu niste piese amestecate de nu a inteles nimeni nimic din el. a gasit alt italian, un grasan obscur ajuns impresar. venea cu el in romania, sa arate ce tari sunt ele, cariera internationala, nu gluma. in italia ala le-a bagat numai prin localuri si ghesefturi, marea lor realizare fiind concertul ala gratuit de unu mai. cand s-a plictisit ala de romancuta si talentele ei, adio trupa magnificelor. de-atata valoare, nu le-a mai prea bagat nimeni in seama. prin breasla rockerilor, tipa avea o reputatie sa nu mai zic. i-a calcat pe bataturi pe multi. cand a ajuns maica-sa folclorista deputat la 'pereme' acu vreo zece ani, a bagat-o si pe ea pe la camera. pana la urma i-a facut unul mai batran un copil, si s-a insurat cu ala. cimpoier sau asa ceva. macar acum poate sa cante si la cimpoi, ca experienta muzicala peste hotare are. mari oameni, mari realizari.

Nush' de ce, mi se pare atitudine de om ros de invidie ce zice baietul asta.

ti se pare, bine zici. de unde ai scos-o pe-asta cu ros de invidie nu stiu. e de fapt ceva intre iritare si dezgust. ca de-aia m-am saturat de de-astea, care tot ce 'realizeaza', se datoreaza barbatilor carora le 'farmeca auzul', sau mai stiu eu ce. n-am mai scris, dar sunt niste chestii cam nu stiu cum cu tipa asta. teo peter de la compact, 'cel mai bun prieten', cum a avut un super festival al lui, accident. laura storica, 'cea mai buna prietena', cum s-a relansat, accident. foarte dubioase incidente, cam trase la indigo. pe urma, tipa era pe toate posturile radio si tv, cu alte anonime din anturajul ei, ca de, era cea mai buna prietena a lor. sunt si alte faze. baieti din unele trupe, de care s-a folosit sa-si atinga scopurile, dupa care si-a schimbat atitudinea total, ii flituia ca e mare artista prin italia. o aroganta incredibila. am intrebat si eu pe un solist italian super cunoscut, care a avut un concert pe la noi, daca stie ceva de astea si trupa lor. n-auzise niciodata. cum or fi fost astea mari artiste pe acolo nu stiu. un vocalist de la o trupa, unul din cei mai cunoscuti din romania, a avut de-a face cu tipa asta, tot apareau impreuna. in doi ani, ajunsese sa vanda guma de mestecat, comis voiajor. abia a mai revenit pe scena de cativa ani. si sunt destui colegi de breasla care stiu. de maica-sa, ce sa mai zic, mare celebritate cu o singura melodie populara, aia cu trifoiul. prietena buna cu ilici si cu vc tudor, ca asa a ajuns deputat la partidul lui cv tudor, adica tocmai ala care zicea 'doamnele deputate, de*utate si ne*utate'. pana la urma, a dat-o ala afara din partid. faci ce faci pe baza de munca si valoare, rezista zeci de ani. sunt destule exemple cu trupe de la noi. faci pe pile si 'pile', merge ce merge si pe urma nu mai merge. dupa cum s-a vazut. bine ca stie sa conduca masina ruseasca, macar asa isi mai aminteste cineva. si cu asta gata, ca mi-am facut si asa prea multi nervi cu subiectul asta.