Cu riscul de a fi plictisitor, dau aici un "copy and paste" a postarii mele de ieri pe frantuzoaica:
Mi-am mai revenit si eu dupa experienta de la NEC, care m-a invatat foarte multe. A fost prima mea participare la un show de top, si cand zic top, e top frate. Mii de masini aratand ca bomboanele pe standuri, peste 15,000 vizitatori tot week-endul, veniti din toata Europa. Presa, personalitati auto, comentatori, ce vrei si ce nu vrei.
Si eu si Danut am invatat foarte multe din asta, si imi cer scuze daca ma voi lungi putin - as dori insa si prietenii mei si colegii de pe Dacia Club, care poate nu au posibilitatea sa vada live asa ceva, sa ne asculte opiniile, pentru intregirea impresiei si intelegerea fenomenului mai in adancime.
Practic, e clar ca masinile se situeaza la niveluri diferite. Desigur, mergi printre masini si toate sunt minunate, si a mea si oricare dintre cele cateva mii prezente la show. Dar! Nu e chiar asa; impreuna cu Danut, am ajuns la concluzia ca pana la urma masinile clasice se situeaza in 4 mari categorii distincte:
1. Masini care arata frumusel, cateva probleme poate pe la caroserie, poate a basicuta ici colo, revopsite exterior, intretinute frumusel, spalate boboc tinute la garaj, dar clar nu perfecte. Insa minunate, bune de orice show!
2. Masini ca a mea care arata absolut incredibil, originalitate, deja proprietarii sunt dilimani si ar vinde-o si pe nevasta-sa pentru un alternator original sau o scrumiera nefolosita vreodata. Masini restaurate ca la carte, tinute la garaj, dar care inca merg pe strazi, sa-si faca ITP-ul, sau poate in vacanta prin Franta, pe la show-uri in aer liber, etc, etc. Indraznesc sa afirm ca, cam tot ce e in Romania in materie de masini clasice (Retromobil) se situeaza aici, maxim. Poate gresesc si imi cer scuze daca fac vreo gafa prin aceasta afirmatie, nu vreau sa ranesc pe nimeni, Doamne Fereste.
3. Masini de top - restaurari de peste 50,000 euro, nu conteaza daca e R12 sau Ferrari. Masinile arata nu impecabil, mai mult decat atat, se ajunge foarte aproape de perfectiune. Ele nu mai merg pe roti, sunt transportate in container inchis de la un show la altul, poate se mai conduc putin cativa zeci de metri in interiorul unui show inchis, ca la NEC, de la usa pana la stand. Masinile nu mai au teroson pe dedesubt, vopseaua este sticla, de absolut top, cum arata sus asa arata dedesubt. Astia sunt candidatii adevarati care iau premii la concursuri mari, cum e Meguiars unde am fost si noi. Proprietarii nu se uita la bani cand vine vorba de masinile lor, si aici vorbim zeci de mii de euro, sau freaca la ele toata ziua, petrecand mai mult timp in garaj ca acasa, ani de zile.
4. Masini efectiv bibelou. Se merge numai cu manusi si nu se pot atinge cu mana. Sa zic ca sunt perfecte, da, sunt perfecte. Restaurari de peste 70,000 – 100.000 euro, daca a aparut o zgarietura fina de cativa mm de o vezi numai cu lupa, ei restaureaza din nou masina, revopsire completa, etc. Daca se schimba o componenta sub masina, se ia piesa NOUA, se indreapta la chit asa noua cum e, se vopseste perfectiune si se monteaza cu manusi de bumbac. Daca ai atins surubul cu mana, il dai afara si pui altul in loc, neatins cu mana. Stiu ca pare ireal ce spun, dar nebunia atinge si astfel de limite. Astia sunt proprietari multi-milionari care au o echipa stabila sa vina se lase masina, sa instaleze masina la show si sa o preia de la show. Omul doar scrie cecuri si nu apare la show-uri sau la casa de licitatii.
Un astfel de caz este Ferrari-ul de pe standul nostru de Finala, masina de 2.5 milioane de lire. Care nu a luat!
Langa noi a fost un Jaguar E-type, castigator la el la nationale E-type (competitie dura tare in UK), mare onoare. Oglinda masina, de sus pana jos, deci eu nu am putut sa-i gasesc cusur. A aparut gagiul pe acolo, am vorbit cu el, e diliman rau si asta, il vezi ca e operat din primele secunde. A bagat 70,000 lire in restaurare... Si noi, cu terosonul si vaselina ca ghiolbanii... Masina noastra desigura e dulce si starneste zambete, dar cand le-ai pus cap la cap cu alea suparate, nu are saraca nici o sansa. La mine motorul desi este bec de curat, este de fapt foarte, foarte murdar, si nu ai ce face decat daca desfaci TOT, orice componenta, de la cutie la chiuloasa, orice fleac si cureti pana arata de belea. Apoi pui totul inapoi si nu mai pornesti motorul vreodata.
Danut nu a povestit de cei doi veniti cu Fordul albastru. Astia sunt nebuni de legat, i-am gasit acolo joi dimineata, in 3 ore noi am terminat masina, si ei abia au terminat portbagajul de facut, care oricum era bec, nici nu se apucasera de masina ca lumea. Seara ei inca lucrau, in tacere, e clar ca asta faceau de fiecare data, la fiecare show. Au muncit pe branci, si dimineata veneau primii sa o ia de la capat. Manusi, roti imbracate, langa masina aveau vreo 10 lazi mari de scule si echipamente (huse, sprayuri, etc, etc). Cand au auzit ca noi mergem pe roti cu masina le-a cazut fata!
Arbitrii au mers atat pe originalitate cat si pe calitatea masinilor. Nu stiu exact ce s-a intamplat, dar mi s-a spus ca primele 5 masini au fost separate de 5 puncte, dintr-un total de 400 de puncte!!! (arbitrii au marcat pana la 20 de puncte in 20 de categorii diferite, deci total 400). Noi nu am fost in primii 5, insa nici Jaguarul... Asta ma face sa ma simt mai bine... Am inteles ca Citroenul DS a venit al doilea, si intr-adevar arata INCREDIBIL. E a unui mos care de o viata freaca la el, este masina din Anglia cu cele mai multe premii castigate in total, nenorocire. Tipul o desface toata bucati de 25 de ani si o pune la loc, ii ia 4 saptamani sa se pregateasca pentru un concurs. Mosul are 75 de ani si dupa show, cu lacrimi in ochi, a pus un anunt ca vinde masina, ca nu mai poate sa o intretina la acest nivel. Mi s-a facut asa o mila de el, dupa ce ani si ani de zile te atasezi de un obiect la asemenea nivel emotional... Vroia 70,000 lire pe DS, face banii, fiind considerat de presa de specialitate ca cel mai impecabil DS din lume la ora actuala, a aparut in filme, etc.
In schimb, Mark Brewer a fost incantat de masina mea R12. A venit la stand si a zis ca vrea sa faca 3 interviuri, unul neaparat “cu Remus, care are R12-le ala incredibil!”. E clar ca a fost masina lui favorita de pe stand, si a zis in speech-ul lui cu microfon, ca a dat masina ca exemplu in toate cele 3 zile de NEC, cum o masina de 10,000 euro sta langa un Ferrari de 2.5 milioane, si arata cel putin la fel de fermecator! Mi-a luat interviu si am spus putin istoria masinii, l-am pomenit pe Danut si Mark l-a luat pe dupa umeri si pe el felicitandu-l pentru asa o restaurare incredibila. A fost totul un vis supra-realist, am filmat pe video si voi posta pe YouTube, sa vedeti cu totii.
Dovada ca Mark Brewer nu a mintit cand zicea ca e innebunit dupa Renault-ul meu este ca, cu 2 zile mai devreme, l-am prins la un alt stand, cu Ed China, si se facuse o coada de 500 persoane sa faca poze cu ei. Ma asezasem si eu la coada aia, si dupa 90 de minute mi-a venit randul... Cand am zis ca am si eu un Renault pe standul Finalei Meguiars, tipul a izbucnit: Ah, tu esti ala cu Renault-ul alb! Oh my God, I love your car so much!!! Si i-a dat un branci lui Ed China, zicandu-i: Ed, asta-i tipul cu Renault-ul ala alb de pe standul Meguiars!! Man, that’s an incredible car!! I love it, love it, love it!” Am ramas masca. A mai zis ca vine duminica sa prezinte castigatorul Finalei si ca vrea sa-mi ia interviu neaparat! Si asa a fost.
Ca sa scurtez postarea asta, vreau numai sa zic ca am trait un vis superb. Masina mea a fost admirata de mii de oameni, a aratat incredibil pe stand, i s-au facut poze cu miile. A fost o ocazie magnifica de promovare a brandului Renault 12. Oamenii zambeau la vederea ei si nu mai plecau de langa ea. A nimerit intr-o supa unde nu ii era locul, depasindu-si totusi conditia, dar ce ocazie minunata. Sunt fericit si onorat oricum pentru aceasta Finala. Din mii de masini sa aelgi 16... Si Renault-ul intre ele... E o treaba.
Desigur, am invatat multe. Probabil, cel mai important este ca sunt un om norocos. Ma bucur ca nu am o masina din categoria 3 sau 4, pt ca din momentul ala eu traiesc pentru masina si nu invers, devin sclavul ei. Ma bucur ca nu am ajuns operat ca aia cu Ford-ul sau ca mosul cu DS-ul sau ca ala cu Jaguarul, sau aia cu Mini-ul, etc. Eu sunt un om normal, pasionat, diliman desigur, dar normal. Am o familie si multe alte chestii de care sa ma bucur in viata. Intre cele mai importante, Renault-ul meu 12 care e de nedescris de frumos si prientenii mei facuti prin intermediul acestei masini, cu Danut in frunte. Am fost doi nebuni frumosi care s-au dus pana in panzele albe pentru o idee. Si cu asta ramai in viata, nu cu trofeul in sine.
Nu voi ajunge niciodata ca astia care nu isi tin masina nici in sufragerie, ca e prea murdar pe covor.
Si acum, cateva poze:
Sosire la Brimingham la show-ul NEC, joi dimineata, chiauni de nesomn (a se observa din prima poza cum sosesc shalaii, cu camion inchis, si cum sosesc amarastenii, cu platforma inchiriata):
Mike Brewer este extaziat de Renault si nu mai conteneste cu laudele!