Azi n-am avut chef sa stau in casa, cu toate ca aveam cu ce sa-mi ocup timpul, dar vremea frumoasa m-a facut sa-mi pun casca pe cap si sa cobor la mobra.
Am luat-o si pe pretena cu mine si am apucat in jos pe Giurgiului cu directia Comana.
Iesim repede din Bucuresti si mergem linistit cu 60km/h cu varfuri de 80. Drumul e cam denivelat si cam ne zdruncina.
Se asfalteaza pe portiuni si doua benzi se transforma in una. Depasesc un TIR, apoi ma depaseste si el, il las sa se duca.
Ajungem la primul giratoriu mare si ne arata Comana la stanga. Lasa ca n-o luam pe aici. Stiu eu de pe Google Maps ca mai e o intersectie.
Asa este, am avut dreptate, ajungem la Calugareni si indicatorul ne arata Comana la stanga.
Il ascultam si facem stanga pe un drum plin de gropi, abia pot sa merg cu 30. Oare s-o raci motorul la viteza asta?
Mai mergem cativa kilometri prin comuna si asfaltul bombardat dispare lasand loc la un drum pietruit.
Iar ajung la ideea ca mi s-ar fi potrivit mai bine un enduro, dar se pare ca drumul asta pietruit e mai lin decat cel asfaltat.
Mergem cu a 4a, cam repede totusi, retrogradam in a 3a si o lasam mai incet. Dam din nou de asfalt si de comuna Comana. Si asfaltul este bun.
Imi fac de cap cu 90 dar Aura ma bate pe spate si o las la 60. Vedem in stanga manastirea dar nu oprim.
Ajungem in centrul comunei unde ne oprim la o harta-indicator. Ne dam seama unde suntem si pe unde trebuie s-o luam.
Incalecam si pornim iar la drum. Asfaltul se termina din nou si incepe un drum pietruit pe care nu pot sa merg mai mult de 30.
Am in fata un microbuz care face un nor de praf. Trag pe dreapta si il las sa se duca. In pauza ne gandim ca ar fi mai interesant sa mergem fara casti, oricum nu depasim 30.
Si pornim cu vantu-n plete, dar nu facem 100 de metri, cand vad o masina pe dreapta. E un logan, parca ar avea ceva pe capota, niste girofare.
Da, era chiar politia. Sa opresc sa ne punem casca sau sa mergem asa. Doar nu ne-o opri pe drumul asta.
Opresc totusi sa ne punem castile, cand aud un glas care imi zice cam asa: "Vino incoace sa nu vin eu la dumneata!"
Ce sa fac, m-am conformat.
Imi face semn sa opresc pe dreapta de la viteza astronomica cu care ma deplasam. Opresc motorul si incep intrebarile pe un tot autoritar:
-De ce nu purtati castile?
-Pai sa vedeti ca acum 50 de metri le-am dat jos.
-Documetele!
Ii dau talonul si imi aduc aminte ca asigurarea n-o am la mine si rovinieta nu am deloc. Deja incep sa-mi tremure mainile pe portofel.
Ii dau si permisul si buletinul.
Ma intreaba:
-Ati consumat alcool? si se apleaca usor spre mine.
-Nu! raspund promt si-i trag o rafala de aer din adancul plamanilor.
-De cati centimetri e?
-De 500! zic mandru
-Sa va puneti castile acum! si imi da actele.
-Ii multumesc, le bag de-a valma in portofel pornesc motorul si plec repede pana sa-si mai aduca aminte ca asigurarea si rovinieta nu mi-a cerut.
Sunt bucuros ca am scapat. Si deodata incepe si asfaltul bun. Am revenit iar la viteza de croaziera, adica 60.
Trecem calea ferata si ajungem intr-o comuna, Vlad Tepes ii zice. Urmam drumul cu asfalt pana cand acesta ne duce intr-o alta padure. Si acolo se si termina.
Pe GPS vad ca drumul ajunge in Comana, dar e cam noroi si hotaram sa ne intoarcem.
Dar eu pe la Garcea nu mai vreau sa trec si pana sa ajungem la el vad un drum blocat cu 2 parapeti din beton.
In stanga lor unu cu un Matiz se crede cu Jeepu si vrea sa-i ocoleasca printr-un mare sant. Nu stau sa vad daca reuseste si ma strecor printre parapeti.
Drumul e lin si ne permite sa mergem cu a 3a. Ajungem la o intersectie si vedem niste indicatoare si pe unul din ele scrie ca aici este rezervatie.
Nu prea m-as aventura cu motorul, dar nici acolo n-as vrea sa il las. Ii dau bice mai departe.
Ne intalnim cu cativa oameni care acum probabil ne injura pentru zgomotul pe care il face mobra si imi aduc aminte cum ne deranjau la munte Atv-isti.
Las capul in jos, imi cer scuze in gand si merg mai departe vreo 50 de metri unde vad mai multe masini. Astia cum or fi intrat aici? Opresc motorul si aud maneaua.
Vad o punte de lemne putrezite si imi aduc aminte de pozele colegilor biciclisti. Merg pe punte dar nu gasesc niciun foisor cum stiam eu din poze.
Gasesc in schimb un luminis cu niste persoane. Unii fac gratare altii fac baie in apele Neajlovului.
Ne intoarcem repede sa nu-i deranjam. In Comana ajungem pe alt drum, pe unde circula mai multe masini. Ne oprim la o inghetata apoi plecam spre Bucuresti.
De data aceasta mergem spre Gradistea si ajungem in Adunatii Copaceni. De acolo cunoastem drumul pana acasa.
In jilava unu cu un Land Cruiser imi da emotii cand imi taie calea intorcand pe linie continua. Dar la viteza mea de 60 nu-mi face probleme.
Il depasesc si ii dau un claxon scurt dar nu ma baga in seama. E prea ocupat cu conversatia la telefon.
Ajungem si la Piata Progresu. De aici mai e putin pana acasa. Ajungem dupa 3 ore si jumatate si aproape 100 km.
Sper ca nu v-am plictisit cu atatea detalii.
) 
