Saptamana trecuta am batut putin zona Dragoslavele, urmare a unei promisiuni mai vechi.
Ne-am cazat la Cabana Frasin, cunoscuta in zona, dar si pentru proprietar - un tip pasionat de munti si super de treaba.
In prima zi am mers sa vedem Manastirea Cetatuia Negru Voda, o mica bisericuta cocotata pe un varf de munte, langa niste chilii seculare, sapate in munte. Drumul pleaca de dupa un rau si se strecoara printre niste bucati de stanca enorme, in urcus destul de usor, pe o cararuie batatorita.
[attachmentid=1628113505]
Spre varf, una dintre stanci are in varf o cruce si o placuta pe care scrie ca la manastirea asta s-a adapostit Mihai Viteazul, undeva in 1595.
[attachmentid=1628113506]
Pana sus se fac cam 30-40 minute. Bisericuta e draguta, insa amplasamentul la inaltime face ca lumina ce intra pe geamuri sa-i dea viata interiorului intr-un mod cum n-am mai vazut.
[attachmentid=1628113507] [attachmentid=1628113508]
Dupa-amiaza ne-am petrecut-o plimbandu-ne prin zona.
[attachmentid=1628113509] [attachmentid=1628113510] [attachmentid=1628113511]
A doua zi dimineata, prietenul nostru de la cabana ne-a facut o mica harta cu traseul pe care ni l-a propus: o catarare pe Vf Vartoapele (cam 1435m), aflat in apropiere, un drum de aprox 2 ore dus. Perfect!
Asta e varful. De jos pare indepartat si greu de atins - nu e deloc asa.
[attachmentid=1628113513]
Drumul ne duce pe o cararuie printre fanete, apoi urca usor. In ciuda hartii pe care o aveam am reusit sa omit un punct de reper, asa ca am ratat urcarea initiala, luand-o pieptis prin padure. Nu-i bai, e frumos si-asa
[attachmentid=1628113514] [attachmentid=1628113515] [attachmentid=1628113516]
Drept prin padure, dar pe panta de 35-40 grade, fara drum marcat, iar solul acoperit in permanenta cu 10-20cm de frunze uscate si alunecoase, facand efortul aidoma alergatului pe nisip...
[attachmentid=1628113517]
In fine ajungem pe creasta, cu o intarziere de aproape o ora. Partea opusa e abrupta, cu stanci ascutite si caderi de pietre, formand grohotis in vale. Bem putina apa, ne tragem sufletul. Apoi urcam pe creasta. Drumul e frumos, soarele straluceste pe cerul limpede precum cristalul - nu e fir de nor. Vantul nu bate deloc, e perfect calm. Pe drum am improvizat niste bete de trekking (am uitat de recomandarea lui Gibonu, recunosc).
[attachmentid=1628113518]
Pe varf ne odihnim putin, mancam niste fructe si facem poze. Vremea e splendida, ca pentru un martie-aprilie...
[attachmentid=1628113534]
Deodata realizez ca de pe varful asta: se vede clar releul de la Costila, spre NE; se vede clar Piatra Craiului, spre N; se vede lantul Fagarasilor, spre NV... Wooooow!!! In cate locuri din tara mai poti vedea trei masivi muntosi, importanti, dintr-un singur foc!
[attachmentid=1628113519] [attachmentid=1628113520] [attachmentid=1628113521]
Privelistea spre sud nu e deloc mai rea...
[attachmentid=1628113522]
Am coborat lejer, bucurandu-ne de vreme si de peisaje.
[attachmentid=1628113523] [attachmentid=1628113524]
A treia zi am zis sa sam o fuga la Cabana Voina, sa vedem care e atmosfera si sa mancam.
Drumul e bun pana acolo, parcarea era plina, destul de multa lume. Semnal zero la net (VDF).
[attachmentid=1628113525]
Poze din zona:
[attachmentid=1628113526] [attachmentid=1628113527] [attachmentid=1628113528] [attachmentid=1628113533]
Capul unei fiinte fantastice.
[attachmentid=1628113530]
La plecare am pozat, de la distanta, un starc cenusiu ce statea si se incalzea la soare. Sau poate astepta sa-i pice un pestic in raza vizuala...
[attachmentid=1628113531]
Am mancat la cabana Voina, mancarea a fost gatita ok chiar daca bucatarul n-a aflat ce inseamna plating.
Si in general cabana mi-a lasat o impresie de invechit, de vetust... langa masa noastra era si seful localului, care arata exact ca un politician libidinos din filmul Senatorul Melcilor... cu cateva minute inainte sa plecam, seful asta si-a primit niste invitati - cativa tipi antipatici, intre care l-am recunoscut imediat pe senatorul Mitraliera... bleah.
In fine, noi sa fim sanatosi. Ce pot sa remarc e ca n-am vazut zapada practic deloc, in afara unor umbre ici si colo. In ianuarie, la 7-800 m altitudine. Nu-i a buna.