Outline · [ Standard ] · Linear+ Cipru (Sud si Nord), Primavara la Mediterana, varianta 2011

Hai noroc la toata lumea. Sper sa nu se supere nimeni pe mine pentru ca mai deschid inca un topic despre Cipru. Fara prea mult introducere, pentru ca nu are rost. Asadar: Sambata 19.03.2011 Zbor Bucuresti – Larnaca, 360 lei (pret total dus-intors) cu Wizz Air. Pe la ora 11.30 am ajuns la aeroport (Baneasa). Aici, prima surpriza placuta, pentru ca aeroportul nu era deloc aglomerat iar la ghiseul de imbarcare nu era deloc coada. Mai zburasem odata de pe aeroportul Baneasa, in septembrie 2010, iar atunci, intr-o sambata dimineata devreme, aglomeratia era maxima, efectiv nu aveai loc sa te misti. Procedura de imbarcare a decurs fara probleme, controlul de la frontiera este formal si dupa vreo 20 de min de asteptare eram deja in avion. Pana acum n-am mai zburat cu Wizz si din motivul asta am fost putin mirat cand am vazut ca pe tichetul de imbarcare nu este trecut locul pe care stai in avion. Adica odata urcat in avion, este ca in tramvai. Te asezi unde vrei. Avionul a plecat si a ajuns la orele fixate, fara intarzieri sau alte evenimente. Pana la Larnaca zborul dureaza cam doua ore. Chiar a fost OK zborul cu Wizz, n-am ce sa reprosez. Poate doar ca este cam inghesuiala in avion, insa la low-cost nu se comenteaza. Pe aeroportul din Larnaca politistii de frontiera ciprioti se uita de la distanta la Carte de identitate si iti fac semn sa mergi mai departe. Din aeroport pana la hotelul la care aveam rezervarea facuta am luat un taxi. Sunt cam 7 km iar cursa cu taxi-ul costa 15 euro. Hotelul era OK, in zona centrala a Larnacai, aproape de mare. Initial facusem rezervare pentru un apartament de doua camere, care costa 49 de euro pe noapte (fara mic dejun). Cand am ajuns acolo, cipriotii ne-au dat un apartament de 3 camere, la aceiasi bani, scuzandu-se ca nu aveau disponibil unul de doua camere. Cazarea fiind rezolvata, am iesit la plimbare prin oras. Primul contact vizual cu Mediterana. 01.JPG ( Size: 391.89k ) Number of downloads: 1570 Merita si o plimbare si prin cartierul turcesc. Este o zona linistita, fara a avea nimic spectaculos in ea, cu stadute inguste, cu flori si arbori exotici si multe case parasite. Iar numele stazilor sunt turcesti. Una dintre multele case parasite, case care se gasesc prin toate orasele din Cipru, atat in Sud cat si in Nord. 02.jpg ( Size: 413.8k ) Number of downloads: 1634 Biserica Sf. Lazar – noaptea. 03.JPG ( Size: 286.08k ) Number of downloads: 1599 Duminica 20.03.2011 Biserica Sf. Lazar – ziua. 04.jpg ( Size: 326.84k ) Number of downloads: 1545 Legenda Sfantului Lazar. Sfantul Lazar este acel Lazar care a fost inviat de catre Cristos. Dupa inviere, deoarece crestinii erau persecutati in Iudeea, Lazar, s-a refugiat in Cipru, la Kition (Larnca de azi). Lazar a mai trait in Cipru vreo 30 de ani, timp in care a devenit primul episcop din Kition. Dupa ce a murit (pentru a doua oara) a fost ingropat in locul in care acum se afla biserica care ii poarta numele. Explicatia de la biserica: “here he was buried for the second and last time” In anul 890 au fost descoperite ramasitele lui Lazar Pe atunci, Ciprul facea parte din imperiul bizantin, iar imparat era Leo al VI-lea - Inteleptul, din ordinul caruia ramasitele lui Lazar au fost mutate la Constantinopol. In schimbul ramasitelor lui Lazar, prin banii si mesterii trimisi de la Constantinopol s-a ridicat biserica care exista azi. Dupa cucerirea Constantinopolului de catre cruciati (anul 1204), ramasitele lui Lazar au fost pierdute in timpul transportului catre Marsilia. De-a lungul existentei sale, biserica a functionat ca manastire, ca biserica romano-catolica, iar dupa cucerirea insulei de catre turci, acestia au vandut-o grecilor in anul 1589. Revenind in prezent, sub altar exista o mica catacomba, unde sunt mai multe morminte, unul din ele apartinand lui Lazar. 05.JPG ( Size: 325.96k ) Number of downloads: 1572 Interiorul bisericii. 06.JPG ( Size: 363.3k ) Number of downloads: 224 07.JPG ( Size: 369.56k ) Number of downloads: 188 Interesanta mi s-a parul povestea bisericii scrisa in greaca, engleza, probabil rusa si araba (sper ca nu e farsi). Pana acum n-am mai vazut explicatii in araba la o biserica crestina. 08.jpg ( Size: 525.11k ) Number of downloads: 170 Numele unei strazi din Larncaca. 09.jpg ( Size: 307.55k ) Number of downloads: 238 Cutiile postale care amintesc de prezenta britanica in insula in perioada 1877-1960. 10.jpg ( Size: 395.72k ) Number of downloads: 279 Lacul Sarat de langa Larnaca. Se ajunge lejer pe jos si cu putin noroc se pot vedea si niste pasari flamingo. Noi am vazut pasarile doar de la departare. 11.JPG ( Size: 420.25k ) Number of downloads: 288 Dupa Lacul Sarat ne-am intors in Larnaca cu gandul de a mai face o plimbare prin cartierul turcesc, insa a inceput sa ploua. Am intrat in prima carciuma pe care am gasit-o in ideea de a bea ceva pana trece ploaia. Ploaia nu dadea semne ca s-ar opri asa ca am continuat cu cina. Cina este impropriu spus, deoarece am mancat meze de peste. Meze este o modalitate cipriota de a manca, adica ti se aduce cate putina mancare, din fiecare fel. Initial ai impresia ca este o vrajeala, ca este un aperitiv putin mai lung. Insa cand vezi ca chelnerul nu se mai opreste din adus farfurii la masa (cu feluri diferite de mancare) deja devine o problema. Pe langa pestele propriu-zis, ti se mai aduc scoici, tentacule de caracatita, creveti, calamari, sepie, diverse sosuri, salate si alte minuni de care nu imi mai aduc aminte. Pe scurt, o femeie si doi barbati cu greu am reusit sa mancat doua portii de meze de peste. Portia de meze costa 20 de euro si obligatoriu trebuie comandate 2 portii. Retsina greceasca (cea cu eticheta verde) a mers de minune cu meze. Ploaia nu se oprea, asa ca am luat un taxi pana la hotel. Cand am ajuns aici, aproape ca nu mai ploua. Am mai iesit la o scurta plimbare si asta a ziua petrecuta in Larnaca. This post has been edited by gibonu: 1 Apr 2011, 17:34

Hai noroc la toata lumea.
Sper sa nu se supere nimeni pe mine pentru ca mai deschid inca un topic despre Cipru.

Fara prea mult introducere, pentru ca nu are rost.
Asadar:

Sambata 19.03.2011

Zbor Bucuresti – Larnaca, 360 lei (pret total dus-intors) cu Wizz Air.
Pe la ora 11.30 am ajuns la aeroport (Baneasa).
Aici, prima surpriza placuta, pentru ca aeroportul nu era deloc aglomerat iar la ghiseul de imbarcare nu era deloc coada.
Mai zburasem odata de pe aeroportul Baneasa, in septembrie 2010, iar atunci, intr-o sambata dimineata devreme, aglomeratia era maxima, efectiv nu aveai loc sa te misti.
Procedura de imbarcare a decurs fara probleme, controlul de la frontiera este formal si dupa vreo 20 de min de asteptare eram deja in avion.
Pana acum n-am mai zburat cu Wizz si din motivul asta am fost putin mirat cand am vazut ca pe tichetul de imbarcare nu este trecut locul pe care stai in avion.
Adica odata urcat in avion, este ca in tramvai. Te asezi unde vrei.
Avionul a plecat si a ajuns la orele fixate, fara intarzieri sau alte evenimente.
Pana la Larnaca zborul dureaza cam doua ore.
Chiar a fost OK zborul cu Wizz, n-am ce sa reprosez.
Poate doar ca este cam inghesuiala in avion, insa la low-cost nu se comenteaza.

Pe aeroportul din Larnaca politistii de frontiera ciprioti se uita de la distanta la Carte de identitate si iti fac semn sa mergi mai departe.
Din aeroport pana la hotelul la care aveam rezervarea facuta am luat un taxi.
Sunt cam 7 km iar cursa cu taxi-ul costa 15 euro.
Hotelul era OK, in zona centrala a Larnacai, aproape de mare.
Initial facusem rezervare pentru un apartament de doua camere, care costa 49 de euro pe noapte (fara mic dejun).
Cand am ajuns acolo, cipriotii ne-au dat un apartament de 3 camere, la aceiasi bani, scuzandu-se ca nu aveau disponibil unul de doua camere.

Cazarea fiind rezolvata, am iesit la plimbare prin oras.
Primul contact vizual cu Mediterana.
01.JPG ( Size: 391.89k ) Number of downloads: 1570


Merita si o plimbare si prin cartierul turcesc.
Este o zona linistita, fara a avea nimic spectaculos in ea, cu stadute inguste, cu flori si arbori exotici si multe case parasite.
Iar numele stazilor sunt turcesti.

Una dintre multele case parasite, case care se gasesc prin toate orasele din Cipru, atat in Sud cat si in Nord.
02.jpg ( Size: 413.8k ) Number of downloads: 1634


Biserica Sf. Lazar – noaptea.
03.JPG ( Size: 286.08k ) Number of downloads: 1599



Duminica 20.03.2011
Biserica Sf. Lazar – ziua.
04.jpg ( Size: 326.84k ) Number of downloads: 1545


Legenda Sfantului Lazar.
Sfantul Lazar este acel Lazar care a fost inviat de catre Cristos.
Dupa inviere, deoarece crestinii erau persecutati in Iudeea, Lazar, s-a refugiat in Cipru, la Kition (Larnca de azi).
Lazar a mai trait in Cipru vreo 30 de ani, timp in care a devenit primul episcop din Kition.
Dupa ce a murit (pentru a doua oara) a fost ingropat in locul in care acum se afla biserica care ii poarta numele.
Explicatia de la biserica: “here he was buried for the second and last time”
In anul 890 au fost descoperite ramasitele lui Lazar
Pe atunci, Ciprul facea parte din imperiul bizantin, iar imparat era Leo al VI-lea - Inteleptul, din ordinul caruia ramasitele lui Lazar au fost mutate la Constantinopol.
In schimbul ramasitelor lui Lazar, prin banii si mesterii trimisi de la Constantinopol s-a ridicat biserica care exista azi.
Dupa cucerirea Constantinopolului de catre cruciati (anul 1204), ramasitele lui Lazar au fost pierdute in timpul transportului catre Marsilia.

De-a lungul existentei sale, biserica a functionat ca manastire, ca biserica romano-catolica, iar dupa cucerirea insulei de catre turci, acestia au vandut-o grecilor in anul 1589.

Revenind in prezent, sub altar exista o mica catacomba, unde sunt mai multe morminte, unul din ele apartinand lui Lazar.
05.JPG ( Size: 325.96k ) Number of downloads: 1572


Interiorul bisericii.
06.JPG ( Size: 363.3k ) Number of downloads: 224


07.JPG ( Size: 369.56k ) Number of downloads: 188


Interesanta mi s-a parul povestea bisericii scrisa in greaca, engleza, probabil rusa si araba (sper ca nu e farsi).
Pana acum n-am mai vazut explicatii in araba la o biserica crestina.
08.jpg ( Size: 525.11k ) Number of downloads: 170


Numele unei strazi din Larncaca.
09.jpg ( Size: 307.55k ) Number of downloads: 238


Cutiile postale care amintesc de prezenta britanica in insula in perioada 1877-1960.
10.jpg ( Size: 395.72k ) Number of downloads: 279


Lacul Sarat de langa Larnaca.
Se ajunge lejer pe jos si cu putin noroc se pot vedea si niste pasari flamingo.
Noi am vazut pasarile doar de la departare.
11.JPG ( Size: 420.25k ) Number of downloads: 288


Dupa Lacul Sarat ne-am intors in Larnaca cu gandul de a mai face o plimbare prin cartierul turcesc, insa a inceput sa ploua.

Am intrat in prima carciuma pe care am gasit-o in ideea de a bea ceva pana trece ploaia.
Ploaia nu dadea semne ca s-ar opri asa ca am continuat cu cina.
Cina este impropriu spus, deoarece am mancat meze de peste.
Meze este o modalitate cipriota de a manca, adica ti se aduce cate putina mancare, din fiecare fel.
Initial ai impresia ca este o vrajeala, ca este un aperitiv putin mai lung.
Insa cand vezi ca chelnerul nu se mai opreste din adus farfurii la masa (cu feluri diferite de mancare) deja devine o problema.
Pe langa pestele propriu-zis, ti se mai aduc scoici, tentacule de caracatita, creveti, calamari, sepie, diverse sosuri, salate si alte minuni de care nu imi mai aduc aminte.
Pe scurt, o femeie si doi barbati cu greu am reusit sa mancat doua portii de meze de peste.
Portia de meze costa 20 de euro si obligatoriu trebuie comandate 2 portii.
Retsina greceasca (cea cu eticheta verde) a mers de minune cu meze.

Ploaia nu se oprea, asa ca am luat un taxi pana la hotel.
Cand am ajuns aici, aproape ca nu mai ploua.
Am mai iesit la o scurta plimbare si asta a ziua petrecuta in Larnaca.

This post has been edited by gibonu: 1 Apr 2011, 17:34

Interesanta povestire, parac mi s-a facut si mie chef de plimbare.... Asteptam continuarea!
La Wizz Air ai destul loc daca platesti suplimentul pentru confort "extra legroom", sau cam asa ceva care nu e deloc mare ca pret si care iti aduce direct doua avantaje : ai loc chiar suficient pentru picioare, te poti intinde in fel si chip (eu am 1.81), si ai locul rezervat la mijlocul avionului, acolo unde sunt usile de evacuare, deci nu e cazul sa te imbulzesti pentru a "prinde" anumite locuri, stai frumos pana se imbarca toata lumea si te duci linistit, stii unde ai locurile; uite ca-mi mai vine in cap un avantaj, esti si primul la iesire in caz de evacuare fortata. Eu am fost de cateva ori in aceste conditii si a fost chiar bine, in plus de vreo doua ori nici nu s-au ocupat toate cele 3 scaune de pe rand, asa ca am avut loc pentru a ne desfasura, si asta in timp ce restul avionului era plin ochi.

@ Mihai Cazac
Stiu de locurile alea.
Nu stiu cat costa la Wizz, pentru ca n-am luat eu bilete.
La Blueair parca costa 10 euro.
Repet, desi era putina inghesuiala, n-am murit pentru 2 ore de zbor.


Luni 21.03.2011. (partea I-a)

Inainte de a pleca, prin Februarie, am rezolvat cu inchirierea unei masini.
A fost putin mai complicat, avand in vedere faptul ca Ciprul de Nord (Republica Turca a Ciprului de Nord) este un fel de stat fantoma, recunoscut pe plan international doar de catre Turcia.
Din motivul asta, toate firmele de inchiriat masini pe care le-am gasit in Ciprul de Sud spuneau pe site-ul lor, cat de poate de clar, ca in cazul in care mergi cu masina inchiriata in Ciprul de Nord (Occupied Area in limbajul lor) te duci pe barba ta
Adica asigurarea pe care o ai in Sud (atat RCA cat si Casco) nu mai este valabila.
Singura exceptie a fost o firma din Nicosia, care mi-au spus ca imi pot aranja asigurarea pentru Nord, avand in vedere ca ei colaboreaza cu o firma de asigurari de acolo.
Cat am vorbit cu ei pe mail, oamenii au parut a fi foarte seriosi, raspundeau imediat, la toate intrebarile pe care le-am avut.
Pana la urma ne-am inteles la 25 de euro/zi pentru o masina din clasa Opel Astra / Toyota Corolla sau similar, fara limita de kilometrii, cu asigurare full si fransiza zero in Sud; pentru Nord, mi-au spus ca o asigurare full (Casco si RCA) pentru 6 zile ma va costa 35 de euro cu 300 de euro fransiza (la care nu puteam renunta platind o suma suplimentara).
Tot in cei 25 de euro/zi intra si livrarea / preluarea masinii din centrul Larnacai.

Asadar, luni dimineata la ora 09.00 eram in fata hotelului, asteptand sa vina masina.
Pe la ora 09.20 a aparut si masina, care era un Nissan Note (pana atunci nu auzisem de masina asta).
Mi s-a parut ca nu ar fi in clasa cu Opel Astra / Toyota Corolla, dar eram in vacanta, nu mai conta.
Din masina s-a dat jos o filipineza urata si de aici a inceput circul.

Prima data a incercat sa ma pacaleasca cu numarul zilelor de inchiriere.
Dupa matematica ei, de pe 21 pe 26 erau 7 zile, si nu 6 zile.
Ne-am contrazis aiurea aproape un minut, dupa care, am inceput sa numaram pe degete, ea in greaca si io in engleza cate zile sunt de pe 21 pe 26.
Pana la urma, a vazut gagica ca nu pun botu’ si a renuntat, a trecut 6 zile pe contract.

Dupa problema numarului de zil, a aparut problema asigurarii pentru Nord.
Cand am intrebat-o de asigurare, filipineza mi-a spus foarte natural ca nu o are.
Cand i-am spus ca lipsa asigurarii pentru Nord imi strica planurile de vacanta, gagica mi-a raspuns, la fel de natural, ca imi pot cumpara asigurare de la granita.
Stiam deja care era regimul asigurarilor si i-am spus ca de la granita imi pot cumpara doar RCA nu si Casco.
Aici filipineza urata s-a blocat, a inceput sa se balbaie, a pus mana pe telefon si mi l-a dat pe seful ei.
Asta, a inceput cu o vrajeala ieftina de genul ca nu le-a mers sistemul in ultimile doua zile si ca d-aia nu au reusit sa-mi faca asigurare pe care au promis-o.
Mi-a mai spus sa stau linisit, ca se rezolva cu asigurare si ca ma suna imediat cum este gata.
Ca trebuia tot eu sa ma duc la aeroport la Larnaca (unde avea firma de inchirieri biroul), conteaza mai putin.

Circul nu s-a terminat.
Filipineza vroia sa plece, insa eu am insistat sa megem la masina si sa imi scrie pe contractul de inchiriere zgarieturile pe care le are masina, avand in vedere ca barele fata/spate erau ambele destul de rau zgariate.
Si ca pentru zona de Nord, cand primeam asigurarea, aveam o fransiza de 300 de euro.
S-a rezolvat si problema asta.
Chiar filipineaza a fost de treaba de data asta, completand, din proprie initiativa, o zgarietura mai mica de pe spoiler, pe care eu nu o vazusem.
I-am mai lasat filipinezei 55 de euro, asta fiind garantia pentru rezervorul plin, bani care urmau sa fie returnati daca predam masina cu rezervorul plin.
Macar de povestea asta stiam, imi spusesera pe mail ca fiind parte din politica firmei.

Asadar, intr-un final s-a rezolvat problema inchirierii masinii.
Avand in vedere ca mai aveam ceva de stat prin Larnaca, am hotarat sa mergem sa vedem un apeduct, pe care il identificasem cu o zi inainte, pe langa Lacul Sarat.

Mai ramanea problema condusului.
In Cipru (atat in Sud cat si in Nord) se conduce pe partea stanga a strazii iar volanul in masina este pe dreapta.
Exact ca in Marea Britanie, iar eu n-am mai condus niciodata pe stanga pana acum.
Cutia de viteze este exact ca la masinile noastre, doar ca schimbi cu mana stanga in loc de dreapta.
Viteza I-a este in extremitatea stanga iar a V-a in extremitatea dreapta.
Macar pedalele si comenzile anexe volanului (stergatoare, semnalizare) sunt la fel ca la noi.

M-am jucat putin in parcare, pe loc, cu schimbatorul de viteze si cu un mic morcov in cur am plecat la drum.
Norocul meu a fost ca din parcarea de la hotel ieseam intr-o strada cu sens unic, care era destul de lunga.
Cand trebuie sa schimbi viteza, obisnuit fiind cu alt stil de condus, am dat cu mana dreapta in geam, dar dupa cativa km m-am obisnuit.
La prima strada cu dublu sens, bineinteles ca am avut tendinta sa merg pe contrasens, insa m-am repliat repede si n-am incurcat pe nimeni; a avut si pasagerul din stanga contributia lui, atragandu-mi atentia ca nu merg spre directia buna.
In rest, in primele zile avea tendinta de a merge prea mult catre partea stanga a drumului.
Dupa ce pasagerii din masina mi-au atras atentia, de vreo cateva ori, ca am trecut la milimetru pe langa diverse obiecte de pe margine (stalpi, masini parcate, etc), am corectat si problema asta si n-am mai dat emotii nimanui.

Apeductul, care a fost construit de turci, pe la 1750.
12.jpg ( Size: 383.28k ) Number of downloads: 259


13.jpg ( Size: 304.71k ) Number of downloads: 169


Nu stiu in ce masura au rezolvat turcii problema alimentarii cu apa a Larncai, insa apeductul asta, daca exista ceva timp de pierdut, merita vazut.

Cei de la firma de inchirieri nu m-au sunat, asa ca am hotarat sa vedem si moscheea Hala Sultan Tekke (Umm Haram in turca), chiar pe malul Lacului Sarat, in apropiere de aeroport.
Moscheea asta este un loc imporatat al Islamului, aici fiind inmormantata Umm Haram, care dupa unii a fost matusa (iar dupa altii moasa) profetului Mahomed.
In timpul primului asediu arab asupra Larnacai, prin anul 650, doamna moasa era prin zona.
Fiind foarte batrana, a cazut de pe magar (sau cal), cazatura fiindu-i fatala.
Mormantul ei se gasesti si azi in moscheea ridicata ulterior.
14.jpg ( Size: 626.49k ) Number of downloads: 144


Cand am ajuns la mormant, care este undeva intr-o mica anexa a moscheei, acolo era o doamna in varsta care dadea cu matura, si pe care, din politete am salutat-o.
Ea ne-a raspuns la salut ne-a intrebat daca vorbim engleza.
I-am raspuns afirmativ, crezand ca vrea sa ne spuna ca donatiile pentru moschee sunt binevenite.
N-a fost vorba de asta.
Doamna in varsta, a inceput sa ne povesteasca, intr-o engleza aproape perfecta, ca Umm Haram a fost (de data asta) moasa lui Mahomed, ca a murit prin zona si ca moscheea de fata este cel de-al patrulea loc sfant al Islamului.
Eu stiam ca moscheea Eyup din Istanbul ar detine locul 4 (dupa Mecca, Medina si Ierusalim), dar nu avea rost sa ma contrazic.
Apoi, domna ne-a aratat un bloc de piatra imens care era amplasat deasupra mormantului.
Prin bloc de piata se intelege ceva de 4/2 metri si vreo 40 cm grosime.
Dupa ce am admirat blocul de piata, doamna ne-a spus ca piatra asta a venit in zbor de la Ierusalim si (fara nici o gluma) ca de fapt leviteaza deasupra mormantului, zidurile de sustinere fiind construite ulterior si doar din motive de securitate.
Auzind explicatia blocului de piatra, i-am multumit politicos acelei doamne si am luat-o din loc.

Vazand ca cei de la firma de inchirieri nu m-au sunat si nemaiavand ce face in Larnaca, i-am sunat eu.
Aici alta surpriza neplacuta, in sensul ca asigurarea era gata, insa era la sediul lor central din Nicosia si ajungea abia la ora 18 la Larnaca.
Neavand in plan sa ajungem in ziua respectiva la Nicosia, le-am spus ca voi ridica asigurarea zilele viitoare.

Injurandu-i in gand pe cei de la firma de inchirieri, am luat-o spre Limasol, pe autostrada.
Autostrada este foarte buna, bine semnalizata, datorita traficului relativ redus are doar doua benzi pe sens si este gratis.

La Limasol sucul de portocale se vinde direct din portocala.
15.jpg ( Size: 444.28k ) Number of downloads: 231


Arta neconventionala
16.jpg ( Size: 628.66k ) Number of downloads: 243


17.jpg ( Size: 647.61k ) Number of downloads: 223


si faleza Limasolului
18.jpg ( Size: 463.71k ) Number of downloads: 230


Fata de Larnaca, Limasolul mi s-a parut a fi mult mai animat.
Asta parca mai arata a oras, fata de Larnaca care pare a fi o statiune.
Am vrut sa ajungem si in orasul vechi, insa cipriotii se pregateau de noul sezon estival si stada care mergea spre orasul vechi era inchisa pentru reparatii.
Am incercat sa facem un ocol pe niste stradute mici si intortocheate.
Aici care doi mosuleti se chinuiau sa care un caiac pe o bicicleta iar o gagica cipriota nu era in stare sa merga cu spatele cu un Cayenne, incat a trebuit sa vina unul dintr-o carciuma si sa manevreze el masina.
Pana la urma am renutat, era prea mare haosul pe acolo si am iesit din Limasol.

Interesant. Continua, te rog...

Hmm, ţigăneala asta de care parcă nu ai cum să scapi în nici o ţară care-i mai la sud un pic, parcă mă face să nu-mi mai doresc să merg decât înspre vest şi nord... Nu se pot ei abţine să nu te păcălească cu ceva... cât de mic.

@ VladG

Vine si continuarea.
Sper cu mai multe poze si mai putina vorba.

@ Mihai Cazac
Tiganeala asta din sud face parte din farmecul zonei.
Tiganeala asta din sud se compeneseaza cu palmierii, mancarea buna, claritatea si culoarea Mediteranei, pe care nu le gasesti in vest si nord.

Tiganeala asta din sud nu exista peste tot.
De exemplu in Grecia am inchiriat masina de doua ori.
Prima data in Rodos, in 2007.
Am fost cu o seara inainte la firma de inchirieiri, am tocmit masina si a ramas ca a doua zi la ora 09.00 vine cineva sa ne ia de la hotel si sa ne duca la firma sa ne predea masina.
La ora 08.55 grecul ne astepta in fata hotelului.

A doua oara anul trecut in Creta (Hania).
Am stabilit ca la ora 10.00 mergem la firma de inchirieri sa facem actele si sa luam maisina.
Cand am ajuns acolo, masina era pregatita, contractul facut, doar actele noastre mai trebuiau sa fie trecute in contract.

Asadar nu toti sunt pusi pe japca.

Da, important e să te simţi bine, şi toată povestea cu negocierile, târguielie şi exagerările de rigoare poate fi distractivă până în momentul în care nu te afectează prea tare la portofel. Presupun că sunt locuri comune cazurile în care după negocieri intense "scoţi" un preţ de "n" ori mai mic decât cel cerut iniţial, şi eşti foarte fericit până în momentul când vezi respectivul produs cu mult, mult, mai ieftin într-un supermarket!
Dar de exemplu când am fost la Napoli ne-a cerut pe camera de hotel, pentru 6 zile de cazare, mult mai mult (dublu) faţă de cât am stabilit pe mail şi cât era de altfel afişat şi pe site-ul hotelului: motivaţia ? ceva de necrezut: "Bine, alea-s preţurile noastre, e adevărat, dar în sezon, pe când acuma este extrasezon!"
Norocul nostru a fost că am fost inspirat să doresc (şi să insist) să fac plata şi factura înainte de cazare, altfel nu ştiu cum am fi ieşit din toată tărăşenia. Am fost avertizat ca la Napoli să fiu atent, mai atent ca în alte părţi, dar chiar la aşa ceva parcă nu mă aştepam!

Frumos, astept continuarea.
Si mie imi place vestul, dar imi doresc macar o data pe an sa merg la Istanbul, este fermecator. Nu am mai fost din 2009 din cauza distantei care acum este intre mine si Europa, dar anul asta nu scap.

@ dumid
Multumesc.
Te inteleg perfect cand vorbeste deste Istanbul.
Desi ma repet, pentru mine Istanbulul este magie pe fata.


Luni 21.03.2011. – partea a II-a

Dupa Limasol, in plan era muzeul vinului.
Pana la muzeul vinului, un indicator pe care scris “Kolossi Castle” ne-a atras atentia si daca tot eram prin zona ne-am dus sa-l vedem.
Si nu ne-a parut rau, desi nu prea arata a castel, ci mai degraba este un turn mai mic. (cactusul chiar a fost specataculos)
19.jpg ( Size: 536.67k ) Number of downloads: 213


Curtea
20.jpg ( Size: 632.04k ) Number of downloads: 163


si interiorul
21.JPG ( Size: 295.05k ) Number of downloads: 142


A fost construit de catre Cavalerii Ioaniti (Ospitalierii sau ai Sfantului Ion), insa se pare ca Templierii si francii au avut si ei contributia lor.
Amintirea celor care au trecut pe acolo
22.jpg ( Size: 461.29k ) Number of downloads: 138


O modalitate ingeniosa de a sustine un copac batran
23.jpg ( Size: 776.75k ) Number of downloads: 179


Cel mai interesant moment din vizita la castelul asta a fost am urmarit un exercitiu de acrobatie executat de o formatie de avione supersonice, care pareau a fi la antrenamanet.
Nu ai ocazia sa vezi in fiecare zi un looping executat de vreo 12 supersonice care zburau intr-un romb perfect, inclusiv fumul alb pe care il lasau pe cer in urma lor.

Dupa castel, am ajuns la muzeul vinului.
Intrarea costa 5 euro, bani in care intra vizitarea muzeului si o degustare de vin.
Muzeul in sine este foarte mic, are doua camere, iar intr-una dintre camere se proiecteaza un fel de film, mai precis o succesiune de fotografii legate de vin si productia sa de-a lungul istoriei Ciprului.
Variantele cipriote la alambic si teasc
24.jpg ( Size: 364.6k ) Number of downloads: 206


25.jpg ( Size: 552.82k ) Number of downloads: 162


Degustarea presupune o juma de pahar vin alb si rosu si un paharel de Comandaria.
Comandaria este vinul cel mai cunoscut din Cipru, mandria cipriotilor.
Un vin foarte dulce, care se foloseste ca digestiv.
Mie mi-a ajuns paharelul baut la muzeu, n-am mai incercat si la carciuma.

Inainte de a pleca de la muzeu, i-am intrat pe ciprotii de acolo daca ne pot recomda un loc de cazare prin zona.
Ei ne-au infrumat catre un sat care se numea Pissouri, si am mers pe mana lor.

Pana sa ajungem la Pissouri, ne-am oprit la Kourion, unde se afla cel mai impotant sit arheologic din Cipru.
Ne-am oprit degeaba, pentru ca era inchis.
N-a fost o problema, deoarece privelistea compensa poata inchisa.
26.JPG ( Size: 400.71k ) Number of downloads: 182


Plaja nu era departe, insa nici urma de nisip.
27.JPG ( Size: 366.33k ) Number of downloads: 199


Avertisment.
28.jpg ( Size: 352.11k ) Number of downloads: 216


Cam batea vantul.
29.JPG ( Size: 347.16k ) Number of downloads: 215


In drum spre Pissouri am trecut putin si prin Marea Britanie.
30.jpg ( Size: 400.57k ) Number of downloads: 199


Marea Britanie, ca fosta metropola coloniala, si-a pastrat in Cipru doua baze militare la Akrotiri (langa Limasol) si Dhekelia (langa Famagusta).
Din ce am inteles eu, astea sunt inca teritorii britanice, insa au un regim mai special.
N-au guvernator ci administrator, iar acest administrator (numit de regina) este subordonat ministrului apararii si nu ministrului de externe.
La intrarea iesirea de pe teritoriul acestor baze nu este nici un fel de control.

Usor-usor am ajuns la Pissouri.
Aici exista Pissouri si Pissouri Beach.
Sau mai pe romaneste Pissouri Deal si Pissouri Vale.
In Pissouri nu parea nimic interesant, asa ca am coborat spre Pissouri Beach.

Aici am gasit un sat mic si linistit, cu majoritatea facilitatilor de cazare inchise pe motiv de extra-sezon.
Am intrat in carciuma cea mai mare din sat (erau doua cu totul) si i-am intrebat pe cipriotii de acolo unde putem dormi.
Dupa ce s-au dat cateva telefoane, ne condus un ciproit undeva la doua minute de carciuma, unde ne astepta domna proprietareasa a unui apartament de 2 camere – 70 de euro (fara mic dejun).
Initial, domna proprietareasa era foarte simpatica si prietenoasa, ne-a rugat sa mai ramanem o seara si ne-a povestit cum a doua zi dimineata trebuie sa plece la fisu’ la Limasol sa-i faca mancare si curat in casa.
La un moment dat ne-a intrebat de unde suntem, iar cand a auzit Romania s-a schimbat brusc la fata, n-am mai fost deloc prietenoasa si n-a durat mult pana a disparut.
Inainte sa dispara, ne-a spus ca prea multi romani lucreaza in zona.

Masa din seara respectiva: meze din carne – 16 euro portita, minim doua portii.
Mare gresala, deoarece ti se aduce, treptat, o cantitate de carne pe care un om normal nu prea poate sa o mananace.
Cand spun om normal, ma refer la mine (115 kg, in viu) si un prieten de-al meu, putin peste mine la greutate.
Spre final, amandoi aveam senzatia ca explodam. Si nu mancasem tot.

Cu greu am reusit sa ne mai ridicam de la masa si sa facem o plimbare pe plaja.
In timpul plimbarii, am ajuns intamplator la un loc de cazare care arata ca-n filme.
Mai multe cladiri, foarte inteligent amplasate printre diversi copaci exotici, piscine, alei si gazon perfect taiat.
Ca mai tarziu am aflat ca aici o camera dubla costa 300 de euro, conteaza mai putin.
Ne-am uitat, ne-a placut, ne-am mai plimbat putin, dupa care somn.

Marti 22.03.2011 – partea I-a.

Doamna proprietareasa n-a mai plecat la fi-su la Limasol, ci se invartea aiurea pe langa casa, doar ca sa fie sigura ca nu plecam cu televizoul sau cu cuptorul cu microunde.

Micul dejun l-am luat in alta carciuma situata chiar pe malul marii, unde chelnerii erau romani.
Dupa micul dejun, ne-am mai plimbat putin pe plaja, dupa care am luat-o din loc..
Priveliste din Pissouri (Pissouri Deal)
31.JPG ( Size: 366.97k ) Number of downloads: 215


Fiind prin zona, ne-am indreptat spre un loc de pe malul marii, unde se spune ca s-ar fi nascut Afrodita.
Locul asta este una dintre altractiile principale ale Ciprului de Sud.
Se mai numeste Petra tou Romiou, intr-o traducere aproximativa “Piatra grecilor”.

Pana sa ajungem la plaja Afroditei, ne-am mai oprit putin pe malul Mediteranei, pentru privesliste si poze.
32.JPG ( Size: 322.58k ) Number of downloads: 207


33.jpg ( Size: 468.4k ) Number of downloads: 191


34.jpg ( Size: 440.98k ) Number of downloads: 191


Plaja Afroditei.
35.JPG ( Size: 321.31k ) Number of downloads: 212


Stanca Afroditei, de pe plaja cu acelasi nume
36.JPG ( Size: 332.48k ) Number of downloads: 207


Sincer mie nu mi s-a parut a fi ceva deosebit.
Insa a trebuit sa remarca faptul ca o stanca de pe malul marii poate fi pusa in valoare si poate produce bani.
Pe cealalta partea a soselei era construita o parcare destul de mare, exista un magazin care vinde diverse prostii, plus un tunel pe sub sosea care facea legatura intre parcare si plaja.

De la plaja Afroditei n-a mai durat mult si am ajuns la Pafos.
Daca Larnaca seamana cu Mamaia, Pafos este un fel de Eforie fara palmieri.
Nimic interesant, de fapt nici n-am oprit si ne-am continuat drumul spre nord, spre peninsula Akamas, extremitatea vestica a Ciprului.
Pana sa ajungem in peninsula Akamas am ratacit putin drumul, (am ratat un indicator) si am ajuns undeva pe malul marii.
N-a fost o problema, claritatea Meditereanei fiind oricand binevenita.
37.JPG ( Size: 320.39k ) Number of downloads: 209


O biserica mica mai gasesti, insa cactusi mai rar.
38.JPG ( Size: 347.04k ) Number of downloads: 189


39.JPG ( Size: 422.62k ) Number of downloads: 182


Am revenit la drumul pe care-l pierdusem, am parasit malul marii si am inceput urcarea.
40.JPG ( Size: 353.78k ) Number of downloads: 170


Folositi frana de motor !
41.jpg ( Size: 300.49k ) Number of downloads: 195

Brava, mai vrem!

@ VladG
Multumesc.
Vine si continuarea.

Marti 22.03.2011 – partea II-a.

N-am mai durat mult si am ajuns la baza peninsulei Akamas, malul nordic.
Aici, mergand spre vest, asfaltul se termina undeva aproximativ pe la jumatatea peninsulei, intr-o parcare.
Ceea ce continua de aici este macadam si nu ne-am bagat.
Langa parcare, este o gradina botanica, iar in gradina botanica se afla locul unde, conform legendei, venea Afrodita sa faca baie.

Ambele sunt teapa totala, chiar nu merita sa te abati din drum, bine ca au fost gratis.
Gradina botanica este foarte mica si nu mi s-a parut sa contina ceva spectaculos, iar locul unde facea baie Afrodita este o baltoaca mica si nimic mai mult.
Cam asa arata baltoca.
42.JPG ( Size: 394.54k ) Number of downloads: 219


Cel mai interest lucru din locul asta a fost o babuta care vindea portocale.
Era 1 euro o punga in care cred ca erau vreo 2 kile de potocale dulci si gusotase.

Dupa ce am terminat cu Afrodita (definitiv pentru toata excursia din Cipru), ne-au uitat pe harta, am mai citit putin din Lonely Plantet si un sat numit Kato Pyrgos a parut interesant.
Era cam la vreo 50 km de unde eram noi si conform hartii, drumul pana acolo mergea numai pe malul marii.
Asa ca am luat-o din loc, directia nord-est catre Kato Pyrgos, care este undeva langa granita cu entitatea turca din Cipru.

In drum spre Kato Pyrgos, oricat ar parea de ciudat, ne-am ratacit deoarece harta pe care o aveam era prea bine facuta.
Cel putin dintr-un punct de vedere.
Conform hartii, drumul spre Kato Pyrgos merge numai pe malul marii.
La un moment dat, drumul paraseste malul marii si incepe sa urce, pe niste pante destul de abrupte.
Initial am crezut ca drumul va reveni la malul marii, insa urcarea continua iar contacul vizual cu marea se pierduse demult.
In afara de oi si capre, nu mai era nimeni pe drum, nicio localitate.
La un moment dat a aparut un indicator cu numele unui catun, adica niste case care se vedeau undeva departe de sosea.
Pe harta pe care o aveam (Reise-Know-How, facuta de niste nemti) catunul asta aparea.
In felul asta am realizat unde suntem, adica departe de malul marii si am ajuns la concluzia ca ne-am ratacit.
Cam asta arata drumul pe care eram (pe harta era colorat cu alb, culoare pentru drumuri secundare sau nemodernizate).
43.jpg ( Size: 263.71k ) Number of downloads: 225


Asta ne-a facut sa ne intoarcem pe unde am venit, spre malul marii, ca se nu uitam mai cu atentie pe unde mergem.
Pana sa ajungem la malul marii am facut o scurta pauza pentru a admita apusul.
44.jpg ( Size: 266.24k ) Number of downloads: 186


45.jpg ( Size: 235.87k ) Number of downloads: 155


Am ajuns repede la malul marii, unde drumul de pe care am venit se intersecta cu unul mai mic, insa asta mai mic mergea spre est chiar pe langa mare.
N-a durat mult si drumul asta mic se termina in poarta unui unitati militare, ocazie cu care am constat ca drumul pe care initial am crezut ca-l gresit era de fapt drumul bun.

De fapt, ceea ce parea a fi o unitate militara era de fapt o zona tampon a ONU (UN Buffer Zone), zona care se afla in intregime pe teritoriul Republicii Cipru (Ciprul de Sud).
Si care nu are legatura cu zona tampon care se intinde pe tot teritoriul Ciprului, de la est la vest, cea care separa sudul de nord sau cipriotii turci de cipriotii greci.

Recunosc ca nici eu nu m-am uitat foarte atent pe harta sa vad zona asta tampon distincta.
Chiar daca o vedem nu se schimba prea mult situatia, deoarece pe harta nu era mentionat ca ar fi accesul interzis.

Asadar, daca harta nu era bine facuta, nu aparea acel catun, nu realizam unde eram si continuam alergarea spre Kato Pyrgos.
Din pacate, tot pe aceiasi harta nu era marcat accesul interzis in zona tampon.

Avand in vedere ca deja se intunecase, am renunta la ideea de a merge la Kato Pyros.
Ne-am intors spre peninsula Akamas si am hotarat sa ramanem intr-un orasel care se numea Polis.
Odata ajunsi in Polis, ne-am uitat in Lonely Planet, am gasit un hotel si ne-am dus direct acolo.
La hotel, era un mosulet la receptie, care ne-a dat camerele.
Interesant a fost faptul ca o camera tripla costa 40 de euro iar doua camera duble, impreuna, au costat doar 45 de euro.
Tot mosuletul asta a fost singurul care a dat semne ca ar deschide un facturier.
Adica noi i-am dat banii, el a luat facturierul si a inceput sa-l rasfoiasca tacticos, pagina cu pagina.
Cand i-am spus ca nu ne trebuie factura s-a luminat la fata si a rasuflat usurat.

Apoi, am iesit la plimbare si la cina, intr-una dintre cele cateva carciumi din oras.
O friptura ca se numea Spatracus mi-a atras atentia in meniu.
Scria ca este de vaca, cu branza in interior.
Am comandat-o, insa nu a fost cine stie ce deliciu culinar.
La desert am incercat un iaurt cu miere si nuca.
Bun, dar nu la fel de bun ca cel mancat anul trecut intr-o carciuma in Pireu.


13 Apr 2011, 19:31:
Miercuri 23.03.2011

Micul dejun l-am luat intr-o carciuma unde chelnerii erau romani.
Nimic deosebit, doar ca de data asta, chelnerita ne-a recomandat sa nu luam humus, (era vechi de doua zile), spunandu-ne “voua va zic, ca sunteti de-ai nostri”
Frumos din partea ei.

Dupa micul dejun, i-am sunat din nou pe cei de la firma de inchiriat masini, sa fiu singur ca asigurarea pentru zona de Nord este gata si ca o pot ridica a doua zi de la sediul lor din Nicosia.
De data asta se pare ca am vorbit cu cel mai destept dintre ei.
Bineinteles ca omu’ nu stia nimic de asigurarea mea, insa mi-a cerut nr. de inamatriculare al masinii, s-au auzit niste taste butonate, dupa care mi-a confirmat ca totul este OK, ca asigurarea ma asteapta la Nicosia.

Ne-am mai plimbat putin prin oras, sa vedem pe lumina ce vazuseam seara trecuta pe intuneric.
In afara de cateva biserici mici, nu prea era mare lucru de vazut.
46.jpg ( Size: 438.43k ) Number of downloads: 148


Case parasite si portocali, ca peste tot tin Cipru.
47.jpg ( Size: 454.81k ) Number of downloads: 143


48.JPG ( Size: 443.92k ) Number of downloads: 168


Tineri insuratei (poza din stanga).
49.jpg ( Size: 389.95k ) Number of downloads: 202


Apometrele montate direct in strada, la limita proprietatii cum pe la noi contoarele de gaz.
50.jpg ( Size: 415.31k ) Number of downloads: 196


Cherosen care se vinde la benzinarie (era pentru incalzire, pentru ca nu cred ca au gaze naturare).
51.jpg ( Size: 348.42k ) Number of downloads: 202


Hainele mele la uscat pe masina, inainte de a pleca.
Data viitoare o sa plec cu un geamantan, nu mai mai duc doar cu un rucsac mic in spate.
Ramasem in cap cu ideea de bagaj usor, insa acum eram cu masina, chiar nu era o problema.
52.jpg ( Size: 630.68k ) Number of downloads: 210


Din Polis, am coborat spre sud pana la Pafos, iar de aici am intrat pe autostrada catre Limasol.
Daca tot eram prin zona, ne-am oprit si la Kourion, marea atractie arheologica a Ciprului.
53.jpg ( Size: 375.84k ) Number of downloads: 185


54.jpg ( Size: 297.23k ) Number of downloads: 131


55.jpg ( Size: 421.29k ) Number of downloads: 117


56.jpg ( Size: 474.96k ) Number of downloads: 112


57.jpg ( Size: 626.7k ) Number of downloads: 120


Pentru cine este pasionat de Antichitate si arheologie poate fi in loc deosebit.
Noi ne-am oprit mai mult pentru ca eram prin zona.
Oricum Mediterana merita vazuta, chiar si de la Kourion.
58.jpg ( Size: 293.09k ) Number of downloads: 142


59.JPG ( Size: 421.26k ) Number of downloads: 127


Dupa Kourion, directia centura Limasolului si apoi stanga, spre Nicosia, trecand prim masivul Trodos.
Unde am gasit zapada.
Nu cine stie ce zapada, dar avand in vedere faptul ca in urma cu o ora eram la malul marii, a fost ceva deosebit.
Imi inchipui cum este vara, cand poti veni aici ca sa scapi de canicula de pe coasta.
Din pacate, pe langa zapada a fost ploaie si ceata.
Cam asa arata drumul prin masivul Trodos.
60.jpg ( Size: 427.15k ) Number of downloads: 161


Relativ repede se ajunge la campie si pana la Nicoasia n-a mai fost mult.
Citisem in Lonely Planet de un hotel si ne-am gandit sa incercam, sa vedem ce gasim.
Cu ajutorul unui telefon cu Google Maps am gasit repede hotelul si cazarea s-a rezolvat imediat (70 de euro camera dubla si 50 de euro camera single, micul dejun inclus).

Hotelul era intr-o zona linistita a Nicosiei, cam la 15 min de mers pe jos (ritm de plimbare) de orasul vechi.
Ne-am plimbat putin, pana ne-am oprit la o carciuma greceasca.
Mancarea a fost buna, vinul la fel, fara insa fi ceva deosebit.
Inapoi la hotel si la somn, pentru ca a doua zi urma sa stam doar in Nicosia, sa vedem ambele parti ale orasului.


This post has been edited by gibonu: 13 Apr 2011, 17:31

Bravo, asteptam continuarea!

Joi 24.03.2011 – Partea I-a

Micul dejun bun, insa nimic spectaculos si nici foarte variat.
Iaurtul a iesti in evidenta, foarte bun, 10% grasime parca.
Dupa micul dejun, am plecat in oras.
Nu la plimbare, ci la sediul central al firmei de inchiriat masini, ca sa-mi iau polita de asigurare pentru Ciprul de Nord.
Mai bines pus ca sa continuam circul.
Am gasit repede sediul central, care de fapt era un birou putin mai mare.
Acolo era un cipriot care citea ziarul.
M-am dus la el cu contractul de inchiriere, i-am spus ca colegii lui de la Larnaca mi-au confirmat ca polita era gata si ca am venit sa o ridic.
Insa omu’ a inteles ca vreau sa predau masini.
I-am mai explicat inca odata de ce am venit, iar el mi-a spus ca masina este inchiriata pana in ziua de sambata.
Am reluat pentru a treia oara explicatia, de data asta omu’ a inteles ce vreau, mi-a cerut permisul de conducere, a chemat-o pe o gagica de acolo, i-a dat actele mele si mi-a spus ca imediat face polita.
Mi-a mai spus ca ma va costa 25 de euro, specificandu-mi ca va trebui sa-i platesc cash.
Stiam ca asigurarea costa 35 de euro (asa mi se spusese pe mail), insa nu m-am contrazis.
N-a durat mult si a aparut gagica care luase actele mele, l-a chemat pe cipriot langa ea si au inceput sa vorbeasca in greaca, si din cand in cand se mai uitau la mine.
Dupa vreun minut de conversatie, cipriotul si-a adus aminte de ceva, a cautat intr-un teanc de hartii de pe biroul vecin si surpriza, a gasit polita mea de asigurare.
Care era facuta din ziua de luni, dar asta habar n-avea de existenta ei.
M-am uitat la polita: era stampilata, tiparita pe o coala cu antet, avea serie pre-tiparita, era scrisa in turca si engleza, avea perioada de valabilitate mentionata.
Pe scurt, parea OK.
L-am mai intreabat inca odata pe cipriot cat costa, el mi-a spus din nou 25 de euro, i-am dat banii si asta a fost.
Am considerat ca nu mai avea rost sa-i amintesc ca initial mi s-a spus ca polita costa 35 de euro.
Inainte de a pleca, am primit cadou din partea firmei o harta a Nicosiei, care a fost utila.

Problema asigurarii fiind rezolvata, am plecat la plimbare prin oras.
Sau prin cele doua orase mai exact, deoarece Nicosia a ramas (din cate stiu eu), dupa caderea zidului Berlinului, ultima capitala divizata.
Grecii ii spun Lefkosia, turcii Lefkosa.
Si pentru ambele comunitati este capitala.
Orasul este in continuarea divizat de Linia Verde, care de fapt este o zona tampon (buffer zone) administrata de ONU.

Pana sa trecem linia verde, ne-am oprit putin sa vedem muzeul motociletelor.
Este un muzeu privat, destul de mic, insa merita vazut.
61.jpg ( Size: 433.52k ) Number of downloads: 189


Dupa muzeu, ne-am dus direct la Linia Verde, ca sa trecem in Nicosia turceasca (Lefkosa).
Am constata ca punctul de trecere era foarte aproape de carciuma greceasca unde mancasem cu o seara inainte.
Interesant este faptul ca atat in nord, cat si si sud, nu exista niciun indicator spre punctul de trecere.
Mai mult, strada pe care se afla se numeste Lidras, iar punctul de trecere figureaza cu numele de Lidra Street.
Este un punct de trecere pedestru.
Cipriotii greci nu te intreaba nimic, iesi de pe teritoriul lor, treci Linia Verde si ajungi la cipriotii turci.
Concret, linia verde este o bucata de vreo cativa metri latime, care taie in doua Nicosia.
Este destul de ciudat, deoarece casele care erau acolo inainte de trasarea linie, acum sunt parasite si au scanduri la ferestre, iar fotografiatul este interzis.
Imediat se ajunge in Ciprul turcesc, adica in Republica Turca a Ciprului de Nord.
Intrarea se face pe baza de pasaport si formular pe care il completezi in punctul de frontiera.
Formularul ti-l dau turcii, si se competeza in el numele si prenumele, nr. pasaportului si nationalitatea.
Apoi, pasaportul se scaneaza, dupa care in formular se pune stampila de intrare.
La mine a durat ceva mai mult scanatul pasaportului, deoarece m-a intrebat turcul daca sunt pentru prima data acolo.
Probabil vazuse stampilele de intrare-iesire din Turcia din ultimii ani.
Asta-i tot.
In baza stampilei din formular, poti sta linistit 3 luni in Ciprul turcesc.

Cateva vorbe despre Ciprul turcesc.
Teoretic este un stat fantoma, deoarece nu este recunoscut de comunitatea internationala, cu exceptia Turciei.
Practic, este un stat normal, ca oricare altul.
Exista curent electric, asfalt pe strada, semnal la telefonia mobile, acces la Internet chiar in cele mai izolate locuri.
Moneda este lira turceasca, insa poti plati fara probleme in euro, lire sterline sau dolari americani.
Nefiind recunoscut de comunitatea internationala, trebuie sa se descurce cumva ca sa existe, si o face cu bine si cu ajutorul tarii mama – Turcia.
Exista chiar si un aeroport intenational, la Ercan, insa avionele care aterizeaza aici, mai intai trebuie sa aterizeze in Turcia.
Nu are indicativ de tara pentru telefonia internationala si foloseste indicativul Turciei.
In rest, este bine legat de Turcia, atat aeriana cat si naval, prin curse de feribot si curse rapide pentru pasageri.
Pe scurt, este o extensie a Turciei.

Revenim la Nicosia turceasca.
Chiar si pe tomberoanele de gunoi este scris unde te afli, iar Beledyesi inseamna Primarie (din ce stiu eu).
62.jpg ( Size: 390.36k ) Number of downloads: 187


Strazi din Nicosia turceasca.
63.jpg ( Size: 426.58k ) Number of downloads: 173


64.jpg ( Size: 423.88k ) Number of downloads: 155


Per total, Nicoasia turceasca este sub Nicosia greceasca in ceea ce priveste atmosfera urbana si aspectul stazilor.
Din punctul asta de vedere, este cu ceva ani in urma.
Insa, cu toate astea, are farmecul ei, pe care nu-l gasesti in Nicosia greceasca.

Primul lucru pe care am vrut sa-l vedem in Nicosia turceasca a fost o biserica armeneasca.
Am intrat in curte, iar acolo ne-a intampinat o turcoaica, care intr-o engleza perfecta si-a cerut scuze si ne-a spus ca nu putem vizita biserica deorece este in renovare.

Inainte de biserica armeneasca, am avut parte de o faza haioasa.
Plecasem de la hotel in pantaloni scurti, crezand ca este cald afara.
La un moment dat, mi s-a facut frig si m-am oprit sa-mi pun pantalonii lungi peste pantalonii scurti.
Haios a fost faptul ca exact in momentul in care-mi trageam pantalonii lungi peste cei scurti, am fost vazut de niste copii care se jucau pe strada (doi baieti si o fetita).
Copii au inceptut sa rada si sa ma arate cu degetul spre mine, spunand ceva in turceste, probabil “rusine!”.
Mai mult, cel mai curajos dintre ei a venit sa ma bata la fund cu o nuia pe care o avea in mana.

Dupa episodul haios cu copii, ne-a oprit la o carciuma pe stada, pentru un kebab de oaie.
65.jpg ( Size: 398.34k ) Number of downloads: 195


Delicios.
Asta a fost doar introducerea pentru ce va urma din punct de vedere gastronomic.

Ceas de pe strada din Nicosia turceasca.
66.jpg ( Size: 305.12k ) Number of downloads: 191


Ataturk nu putea lipsi.
67.jpg ( Size: 334.03k ) Number of downloads: 148


Reclama turistica la costa Marii Negre din Turcia.
68.jpg ( Size: 345.28k ) Number of downloads: 162


Statuia lui Ataturk este langa poarte Gireniei (Kyrenia in turca).
In apropiere este o unitate miltara destul de mare, iar in interiorul unitatii parea a fi un muzeu.
Vazand insa semnele cu fotografiatul interzis, nici nu ne-am pus problema de vizitat muzeul.
Insa, la un moment dat, soldatul turc din poarta, ne-a intrebat, intr-o engleza perfecta, daca vrem sa vizitam muzeul.
A fost nevoie doar sa-i lasam un pasaport iar el ne-a dat niste ecusoane de vizitator.
La intrarea in muzeul, alt turc, de data asta in civil, ne-a poftit inauntru si ne-a atras atentia ca fotografiatul este interzis.
Muzeul spunea varianta turceasca a povestii Cirpului, de la cucerirea otomana din 1571, pana in prezent, insistand pe perioada anilor 1950-1970 si mai ales a anului 1974.
Cum era si normal, propaganda functiona si atunci foarte bine.
La fel ca in alte locuri, adevarul este undeva la mijloc si nu se poate spune ca exista baietii buni si baietii rai.
Si mai bine era daca apucam sa vizitam muzeul similar din Nicosia greceasca, ca sa vedem povestea Ciprului si in varianta grecilor.

Un alt lucru deosebit (cel putin pentru mine) pe care l-am vazut in Ciprul turcesc au fost biserici si catedralele gotice, construite de franci si transformate de turci in moschei.
Adica biserici ortodoxe transformate in moschei am mai vazut, insa catedrale gotice nu.
Primul exemplu a fost Moscheea Haydar Pasa (fost biserica romano-catolica Sf. Caterina).
69.jpg ( Size: 395.11k ) Number of downloads: 177


70.jpg ( Size: 484.98k ) Number of downloads: 115


71.jpg ( Size: 400k ) Number of downloads: 116


Scuze pentru firele care se vad in ultima poza.

Gibonule,f frumoase pozele si povestile.
Mai asteptam

@ ydaniel
Multumesc.


Joi 24.03.2011 – Partea II-a

Moscheea Haydar Pasa am vazut-o doar pe afara, deoarece era inchisa.

Intamplator, am vazut pe strada o motocicleta, un OZN, produs de Honda.
Foarte ciudata, motor de 6 ciclindri boxer si transmisie pe cardan.
Ecartamentul m-a uimit cel mai mult, comparat cu locul meschin rezervat pasagerului.
72_a.jpg ( Size: 508.27k ) Number of downloads: 172


A urmat atractia principala a Nicosiei turcesti si totodata cea mai importanta moschee din Ciprul turcesc.
Este vorba despre moscheea Selimiye, fosta catedrala romano-catolica Sfanta Sofia.
A fost construita in perioada 1209 – 1228 de catre franci, mai precis Casa de Lusignan, care a stapanit Ciprul in perioada 1192 – 1489, dupa care au venit venetienii.
Si pentru cei din casa de Lusignan a fost biserica cea mai importanta, deoarece aici se incoroanu regii Ciprului.
Pe scurt, este grandioasa.
Zidurile exterioare.
72.jpg ( Size: 438.27k ) Number of downloads: 176


73.jpg ( Size: 479.88k ) Number of downloads: 104


Langa intrare.
74.jpg ( Size: 502.94k ) Number of downloads: 103


Interiorul.
75.jpg ( Size: 386.77k ) Number of downloads: 94


77.jpg ( Size: 385.48k ) Number of downloads: 79


Tavanul.
76.jpg ( Size: 312.09k ) Number of downloads: 82


Vitraliu in moschee.
78.JPG ( Size: 401.94k ) Number of downloads: 69


Vedere exterioara a catedralei cu minarete.
79.jpg ( Size: 433.13k ) Number of downloads: 85


80.jpg ( Size: 453.78k ) Number of downloads: 79



19 Apr 2011, 18:43:
Joi 24.03.2011 – Partea III-a

Relativ aproape de moscheea Selimiye se afla Hanul Mare (Buyuk Han in turca).
A fost construit in 1572, la un an dupa cucerirea insulei de catre turci, de catre primul guvernator otoman al Ciprului.
Are o arhitectura interesanta, iar in ziua de azi este un loc in care predomina magazinele in care de vand suveniruri, diverse vechituri si confectii, plus o carciuma mica.
Pe timpul ocupatiei britanice a fost puscarie.
81.jpg ( Size: 377.81k ) Number of downloads: 93


82.JPG ( Size: 395.98k ) Number of downloads: 94


83.JPG ( Size: 386.86k ) Number of downloads: 87


In ultima poza, minaretele care se vad pe fundal sunt ale moscheeii Selimiye.

Alta strada, chiar inainte de punctul de trecere al Liniei Verzi.
84.JPG ( Size: 371.64k ) Number of downloads: 114


Cam asta a fost Nicosia turceasca.
Iesirea este la fel de usoara ca intrarea.
Turcii iti scaneaza pasaportul iar stampila de iesire o pun tot pe formular.
Cipriotii greci, ca si la iesire, n-au nici o treaba.
Noi eram cu pasapoartele in mana, pregatite pentru control, insa ei ne-au spus “Romania, OK, go on!”

Imediat dupa punctul de granita, am intrat intr-un magazin de suveniruri, proprietatea unui mosulet.
Ne-a intrebat de unde suntem, iar cand i-am raspuns, s-a declarat instantaneu prietenul romanilor si ne-a asigurat de faptul ca vom beneficia de reduceri substantiale.
Am pus mana pe un tricou pentru copii, iar mosuletul m-a asigurat ca nu este marfa chinezeasca, ci ca este facuta in fabrica lui.
La fel erau si breloacele sau sorturile de bucatarie.
Cred ca pe orice puneam mana in magazin, as fi fost asigurarat ca este facut in fabrica lui si nu in China.
Pana la urma am luat cate ceva de la mosulet, inclusiv un breloc in forma de timona, care acum sta pe un perete in sufragerie, alaturi de breloace similare aduse din alte locuri.
Mosuletul s-a tinut de cuvant, si ne-a facut o reducere la marfa cumparata, bineinteles, asigurandu-ne ca este facuta in fabrica lui.

Deja incepea sa se insereze si sa se lase frigul, asa ca mi-am pus din nou pantalonii lungi, peste cei scurti, pentru a doua oara in ziua respectiva.
De data asta, in Nicosia greceasca, nu s-au mai gasit niste copii care sa rada de mine.

Am intrat intr-o biserica la slujba, care era pe terminate, doarece preotii, urmati de credinciosi ieseau din biserica, in cadrul unei procesiuni.
Probabil era Buna Vestire, dar nu garantez.
Interesant mi s-a parut faptul ca lumanarile care puteau fi aprinse de credinciosi era infipe in boabe de grau, nu in nisip.

Grecia, tara mama pentru cipriotii din sud, este prezenta peste tot, mai ales in ceea ce priveste biserica ortodoxa.
85.jpg ( Size: 321.69k ) Number of downloads: 141


Moschee din Nicosia greceasca.
86.jpg ( Size: 328.35k ) Number of downloads: 101


O strada foarte ingusta.
87.jpg ( Size: 433.55k ) Number of downloads: 102


Stiam ca in Nicosia greceasca exista o statuie imensa a Arhiepiscopului Makarios, primul presedinte al Ciprului, dupa declararea independentei fata de Imperiul Britanic.
Am cautat statuia unde credeam ca ar trebui sa fie, insa n-am gasit-o.
La un moment dat, am intrat intr-o biserica si l-am intrebat pe unul de acolo de statuia lui Makarios.
Omu’ mi-a spus ca a fost mutata la o manastire din Masivul Trodos, acolo unde in inmormantat Makarios.

Monumentul eliberarii de sub ocupatia britanica (scuze pentru calitatea pozei).
88.jpg ( Size: 328.57k ) Number of downloads: 116


Nu prea se vede bine in poza, insa cei din partea superioara, care trag de lanturi sunt doi soldati britanici.
Monumentul simbolizeaza eliberarea din inchisoare a 14 membrii EOKA (Organizatia de Lupta Cipriota) de catre britanici.
Interesant este faptul ca apar doar cipriotii greci, fara a se aduce aminte de cipriotii turci, desi au luptat si ei pentru eliberare.

Cina a fost la un restaurant libanez.
Humusul a fost delicios.
89.jpg ( Size: 416.65k ) Number of downloads: 158


Shish-kebabul a mers, dar nu m-a entuziasmat.
90.jpg ( Size: 478.04k ) Number of downloads: 182


In schimb, vinul a fost bun, chiar mi-am luat o sticla de Thisbe la plecare, din aeroport de la Larnaca.
Inca n-am baut-o.

Langa carciuma asta, era scoasa in strada o plasma imensa, pe care rula programul de stiri ai unei televiziuni arabe.
Ciudat era scroll-ul de stiri de la baza ecranului, care curgea de la stanga la dreapta.

Dupa cina, plimbarea de vreo 15 min pana la hotel a fost tocmai buna ca sa se aseze mancarea.


This post has been edited by gibonu: 19 Apr 2011, 16:43

Vineri 25.03.2011 – Partea I-a

Incepe partea spectaculoasa.
Urmatoarele doua zile le-am petrecut in Ciprul turcesc.
Sloganul turistic (brand-ul de tara cum ar spune altii) pentru Ciprul turcesc este “Pure Mediteraneean”.
Si dupa mintea mea, chiar asa si este.

Stiind deja ca nu vom gasi niciun indicator, dupa micul dejun, l-am intrebat pe cipriotul de la receptie cum ajungem la Agios Dometios, unde era punctul de trecere al Liniei Verzi pentru masini.
Omu’ a fost foarte amabil, chiar ne-a si facut o schita si ne-a asigurat ca nu avem cum sa-l ratam, deoarece este foarte aproape.
Am plecat de la hotel, am urmat indicatiile receptionerului si la un moment dat ne-am ratacit.
Am oprit la primul magazin, am intrebat acolo, iar punctul de trecere era undeva in spate.
De fapt, trebuia sa facem dreapta 180 de grade, imediat dupa niste jaloane care separau sensurile de mers, dupa o curba.
Receptionerul ne spusese ca trebuie sa facem o intoarcere brusca, insa nu a mentionat de jaloane.

La fel ca si la punctul de trecere pedestrul, cipriotii greci n-au nicio treba, pur si simplu treci prin fata lor si ajungi la cipriotii turci.
Aici nici eu nu am mai coborat din masina.
Nu a mai fost nevoie de completat alt formular, deoarece turcii ne-au rugat sa-l dam pe cel deja stampilat cu o zi inainte, pe care au pus o alta stampila de intrare.
Pasapoartele le-au scanat si de data asta.
In plus au mai cerut si polita de asigurare, care a fost OK.

Am continuat alergarea spre Girne (Kirenia in greaca), cu prima oprire la castelul Sfantul Ilarion.
La fel ca si in Turcia, drumurile sunt impecabile.
La fel ca si in Sud se conduce pe patea stanga a drumului.
Intre Nicosia turceasca si Girne chiar este autostrada.

La un moment dat, se iese din autostrada si se intra pe un drum secundar, care merge spre castel.
Drumul urca destul de bine.
Se trece pe langa o unitate militara si un poligon de tir, dupa care se ajunge la castel.
Armata (pe care unii o numesc armata turca de ocupatie) la exercitii de tragere.
91.jpg ( Size: 570.56k ) Number of downloads: 191


Istoria castelului este destul de stufoasa si controversata, asa cu nu insist.
Insa, ceea ce se poate vizita azi, chiar este spectaculos si merita.
Pana acum n-am mai avut ocazia sa vad ceva similar.
Si ca un amanunt interesant, turcii spun (asa scria acolo) ca Walt Disney a folosit castelul asta ca sursa de inspiratie pentru castelul care apare in Alba ca Zapada.

Poarta de intrare.
92.JPG ( Size: 357.46k ) Number of downloads: 156


Pana aici se ajunge cu masina, insa odata ce ai trecut de poarte de intrare, constati ca ai de urcat pe scari pana behai.
La intrare, pretul biletului este afisat in lire turcesti, euro, dolari americani si lire sterline.

Privelistea merita efortul (spre est).
93.jpg ( Size: 335.98k ) Number of downloads: 149


Ruinele bisericii bizanatine din incinta castelului.
94.jpg ( Size: 603.39k ) Number of downloads: 136


95.jpg ( Size: 577.4k ) Number of downloads: 95


Pe langa ruinele bisericii.
96.jpg ( Size: 456.8k ) Number of downloads: 76


Girne vazuta din castel.
97.JPG ( Size: 356.39k ) Number of downloads: 103


Spre vest privelistea este la fel de spectaculoasa.
98.jpg ( Size: 398.39k ) Number of downloads: 110


Copac care pare crescut in piatra seaca.
99.jpg ( Size: 395.72k ) Number of downloads: 110


Cel mai inalt punct al castelului este la 732 m. altitudine, unde exista si o placa, scrisa in turca si engleza, prin care sunt felicitati cei care ajung acolo.
Recunosc ca mi-au cam tremurat chilotii cand am ajuns acolo, insa mi-ar fi parut rau sa nu fi urcat.

Cam 70% din cat am urcat.
100.JPG ( Size: 396.22k ) Number of downloads: 135


Cele doua steaguri, totdeauna impreuna.
100_a.jpg ( Size: 726.64k ) Number of downloads: 136


Ceaiul turcesc, baut la o carciuma din parcare, dupa vizitarea castelului.
Si harta, care in curand urma sa aflam ca nu prea ne foloseste.
100_b.jpg ( Size: 527.73k ) Number of downloads: 160

@ VladG

Multumesc.


Vineri 25.03.2011 – Partea II-a

Ceaiul l-am terminat, si am luat-o din loc, pentru ca nu prea aveam timp de pierdut.
Am iesit repede pe autostrada, directia Girne.
Nu cu intentia de a intra in oras, ci pentru a ajunge la manastirea Bellapais, situata in satul Beylerbeyi, la vreo 10 km de oras.
La intrarea in Girne am reusit din nou sa gresesc drumul.
Am mers inainte printr-un pasaj, desi ar fi trebuit sa merg pe sus, pe langa pasaj.
Mi-am dat seama repede de gresala, am mai mers vreo 2 km, am reusit sa intorc si pana in satul Beylerbeyi n-a mai fost mult.

Manastirea Bellapais a fost construita prin 1200 de calugari romano-catolici, care s-au refugiat aici dupa cucerirea Ierusalimului de catre Saladin in 1187.
Initial, denumirea in franceza era Abbaye de la Paix (manastirea Pacii), insa cu trecerea timpului, a francilor, venetienilor si turcilor a devenit Bellapais.
Cam asa arata azi.

111.jpg ( Size: 432.15k ) Number of downloads: 140


112.JPG ( Size: 356.25k ) Number of downloads: 90


113.jpg ( Size: 597.23k ) Number of downloads: 77


114.jpg ( Size: 559.54k ) Number of downloads: 75


115.jpg ( Size: 468.92k ) Number of downloads: 61


116.jpg ( Size: 461.71k ) Number of downloads: 59


Nu ma pricep la arhitectura, insa mi s-a parut ca seamana foarte mult manastirea de la Mont Saint Michel din Normandia.

Dupa cucerirea otomana, turcii au luat manastirea de la romano-catolici si au dat-o grecilor ortodocsi.
Acum este ceva inedit, adica gasesti o biserica ortodoxa intr-o manastirea gotica.
117.JPG ( Size: 386.13k ) Number of downloads: 73


Crama.
118.jpg ( Size: 352.57k ) Number of downloads: 74


N-am gasit alcool in crama, doar o expozitie de fotografie, unde mi-a placut mult poza de mai jos.
119.jpg ( Size: 290.67k ) Number of downloads: 84


Tot aici in sat exista si casa in care a stat Lawrance Durell in perioada 1953 – 1956, ocazie cu care a scris “Lamaii amari ai Ciprului” (Bitter Lemmons in engleza).
M-au apucat si io de citit cartea asta inainte de a pleca in Cipru si inca n-am terminat-o.
Cartea este interesanta, cu toate ca Cirprul despre care vorbeste Durell nu mai exista azi.

Casa lui Durell, care acum este proprietatea privata a altor englezi.
Am inteles ca se poate vizita doar in luna septembrie.
120.jpg ( Size: 373.88k ) Number of downloads: 89


Amintirea scriitorului.
121.jpg ( Size: 478.78k ) Number of downloads: 73


Numele strazii pe care se alfa casa. Aci limon = lamai amare.
122.jpg ( Size: 385.95k ) Number of downloads: 83



22 Apr 2011, 13:53:
Vineri 25.03.2011 – Partea III-a

Inapoi in Girne, sa vedem putin orasul.
Am vazut un indicator pe care scria “Turist Limani” (portul turistic) si am crezut ca este exact ceea ce cautam.
N-a fost asa, deoarece am ajuns la portul de unde plecau ferryboat-urile spre Turcia.
Asta a fost ziua ratacirilor, deoarece, nu stiu cum am facut si am iesit din Girne.
Ca sa fiu sigur, am oprit la o benzinarie si mi-au confirmat turcii de acolo ca pentru Girne trebuia sa ma intorc.
De data asta am nimerit orasul am gasit o parcare, am lasat masina si am plecat la plimbare.
Parcarea era cu tichet pe care il luai la intrare si plateai la iesire.

Am gasit bine parcarea asta, deoarece era foarte aproape de portul de agrement, fortul din Girne si zona turistica principala.
Fortul care domina portul (l-am gasit inchis).
123.JPG ( Size: 321.76k ) Number of downloads: 102


Un Defender functional, care este foarte posibil sa fi prins si ocupatia britanica.
124.jpg ( Size: 448.15k ) Number of downloads: 126


Vazandu-l, mi-am adus aminte ca un Defender similar aveau niste baieti care vindeau varza murata in piata Obor, acum multi ani, inainte de demolare.
Tin minte ca de fiecare data cand treceam pe acolo, imi placea sa ma uit la masina si sa ma mir ca inca mai merge.

Alte imagini din port.
125.JPG ( Size: 333.21k ) Number of downloads: 131


126.JPG ( Size: 320.62k ) Number of downloads: 104


Semana putin cu Hania din Creta.
Insa la Hania mi-a placut mai mult; la Girne mi s-a parut cam mare inghesuiala.

Digul.
127.jpg ( Size: 421.74k ) Number of downloads: 101


Reciclare intr-o maniera neconventionala.
128.jpg ( Size: 548.33k ) Number of downloads: 116


129.jpg ( Size: 512.92k ) Number of downloads: 127


Deja incepea sa se insereze si mai aveam ceva de mers in ziua respectiva.
A fost pentru prima data cand am pus botu’ total la o recomandare de cazare din Lonely Planet.
Adica era atat de frumos descrisa cazarea respectiva, incat am zis ca merita 100 si ceva de km parcursi pana acolo.
Era vorba despre o cazare de pe costa nordica a peninsulei Kirpasa (Karpas in greaca).
Peninsula Kirpasa este extremitatea estica a Ciprului, degetul indreptat catre Siria.
Sau “coada tigaii” cum am inteles ca o denumesc englezii.

Am iesit din Girne (de data asta fara sa gresec drumul) si am luat-o spre Est, in directia Dirkapaz (Rizokarpaso in greaca).
Drumul tinea malul marii, insa trecea numai prin localitati, ceea ce era destul de plictisitor.
La un moment dat, pastrand drumul principal, asta paraseste malul marii si incepe sa urce, deparatandu-se de mal.
Am continuat alergarea, insa drumul tot urca, se departa de mal si nu mai trecea prin nicio localitate.
Doar cu cateva zile in urma patisem ceva similar (episodul cu zona tampon), asa ca am hotarat ca in prima localitate sa oprim sa intrebam.
N-a fost nevoie sa ajungem intr-o localitate, deoarece a aparut o carciuma, destul de mare pe marginea drumului.
Am vorbit cu turcii de acolo, ne-am uitat impreuna pe harta si pana la urma m-am lamurit ca sunt pe drumul cel bun.
Mai mult, turcii m-au asigurat ca este mai bine pe aici, doarece drumul de pe malul marii trece printr-o serie nesfarsita de localitati.
Mi-au mai spus sa continui alergarea si ca in curand vor aparea indicatoarele cu Dirkapaz.

Aici am constata ca harta pe care o aveam era inutila, deoarece numele localitatilor, inclusiv cele din Nord, erau scrise in greaca, fara corespondenul in turca.
Ca sa fie si mai clar, pe indicatoare vedem niste nume in turca iar pe harta aveam numele in greaca.
Si n-aveam cum sa fac legatura intre ele.
Singura exceptie erau orasele mai mari, care pe harta erau scrise bilingv.

In curand au aparut indicatoarele catre Dirkapaz, care erau prezente in aproape fiecare intersectie.
Am observant foarte multe radare fixe, care insa erau pre-semnalizate.
Din fericire, nu am avut treaba cu politia locala.

Deja era intuneric bine cand am ajuns in Dirkapaz.
Aici am mai intrebat odata despre locatia cazarii pe care o cautam.
Dupa ce am iesit din oras, am vazut ca in fiecare intersectie era cate un indicator (nu rutier) cu cazarea noastra.
N-a durat mult si am ajuns.
Am gasit o carciuma foarte bine gandita, o terasa si cateva casute, unele cu baie, altele fara.
Toate astea direct pe malul marii, la 15 km de prima localitate.
Pe scurt, de vis.
Se auzea doar marea si vantul.
Iar cerul era plin de stele, asa cum nu ai ocazia sa vezi in oras.
Tin minte ca un cer similar mai vazusem cum multi ani in urma, la Comarnic, in Caras-Severin.

Cina, cu mancare turceasca, (carne de oaie), buna dar nu perfecta.
Carnea avea cam multa grasime, insa vinul chiar a fost bun.
130.jpg ( Size: 511.11k ) Number of downloads: 176


Desertul – iaurt cu miere si nuca, varianta turceasca. Tot cel din Pireu ramane cel mai buna pana acum.
131.jpg ( Size: 411.25k ) Number of downloads: 176


Ca cina a costa 80 de euro (trei persoane, mancarea, doua sticle de vin, o suta de wiskey si apa minerala) conteaza mai putin.
Locatia compensa pretul, insa abia a doua zi, pe lumina, urma sa-mi dau seama in ce loc perfect ajunsesem.
Dupa cina (cei 80 de euro i-am platit a doua zi, deoarece turcul inchisese casa de marcat), am mai stat aproape juma de ora in fata camerelor, uitandu-ne la cerul instelat.
Nu cred ca trebuie sa mai spun cat de bine am dormit cu fundalul sonor valurile Mediteranei si vantul.


This post has been edited by gibonu: 22 Apr 2011, 11:53

A fost pentru prima data cand am pus botu’ total la o recomandare de cazare din Lonely Planet.
Adica era atat de frumos descrisa cazarea respectiva, incat am zis ca merita 100 si ceva de km parcursi pana acolo.

Cand am citit chestia asta m-am gandit ca a fost teapa. Ma bucur sa aflu ca n-a fost cazul. Pare un concediu reusit!

Superb, nu ai pus poze cu casutele de pe malul marii. Incanta-ne!!!

@ tatabobu
Nici vorba de teapa.
Chiar a fost un concediu reusit.

@ dumid
Multumesc.
Vin si pozele.


Sambata 26.03.2011 – Partea I-a

Dimineata, am ramas cu gura cascata.
Orice as spune ar fi aiurea, asa ca vor fi mai multe poze si mai putin vorba.
Poze pe care imi este cam greu sa le aleg.

Mediterana vazuta din camera.
132.jpg ( Size: 342.69k ) Number of downloads: 181


Si din afara camerei.
133.jpg ( Size: 493.62k ) Number of downloads: 176


134.jpg ( Size: 475.9k ) Number of downloads: 157


135.JPG ( Size: 305.62k ) Number of downloads: 123


136.JPG ( Size: 301.12k ) Number of downloads: 114


Camera.
Foarte simpla, insa chiar nu imi doream mai mult.
Fara TV, telefon, Internet si alte prostii.
In afara de ce se vede in poza, mai exista un dulap si o chiuveta mica.
137.jpg ( Size: 380.58k ) Number of downloads: 164


Cele doua camere in care am stat noi erau cu baie proprie.
138.JPG ( Size: 326.34k ) Number of downloads: 185


Carciuma si terasa.
Ce se vede intre carciuma si mare erau camerele fara baie proprie.
139.JPG ( Size: 342.37k ) Number of downloads: 160


Terasa.
140.JPG ( Size: 352.76k ) Number of downloads: 146


Ruinele bisericii Agios Filion, langa care erau amplasate carciuma si camerele.
141.jpg ( Size: 395.76k ) Number of downloads: 123


142.jpg ( Size: 474.21k ) Number of downloads: 103


In final, pot sa spun ca a fost cea mai spectaculoasa cazare pe care am avut-o vreodata.
N-am umblat prea mult, n-am fost cazat in prea multe locuri, insa locul asta le-a intrecut pe toate de pana acum.
Pozele, si cu atat mai putin vorbele mele, nu pot descrie frumusestea acelui loc.
Pur si simplu nu prea mai aveai nici un chef sa pleci de acolo.

Micul dejun a fost OK, iar salata de fructe delicioasa.
Inainte de plecare, am mai stat putin de vorba cu proprietarul turc.
Ne-a intreabat cum am ajuns aici si i-am raspuns ca am pus botu’ la recomandarea din Lonely Planet.
Auzind asta, turcul a zambit, cu o oarecare satisfactie.
Profitand de ocazie, l-am intrebat cum se procedeaza ca sa scrie cei din Lonely Planet despre tine.
Turcul mi-a spus exact ceea ce scrie si in ghid referitor la recomandarile de cazare pe care le fac.
Adica vin incognito niste baieti de la Lonely Planet, se comporta ca orice turisti normali, si daca le place vor face o recomandare in editia urmatoare a ghidului.
Turcul mi-a mai spus ca a fost foarte suprins cand a vazut ca a aparut in ghid si ca la ceva timp dupa aparitia ghidului, au venit din nou cei de la Lonely Planet si i-au spus ca ei au scris despre cazare lui.
Asta mi-a spus turcul.
Daca a facut misto de mine, asta e.
Insa nu regret ca am stat acolo o noapte.

Superb, pacat ca nu prea au plaja, mai multe pietre.

@ dumid
Vine si plaja cu nisip.


Sambata 26.03.2011 – Partea II-a

Cu regret am luat-o din loc.
Directia Manastirea Sfantului Andrei, undeva aproape de extremitatea estica a peninsulei Kirpasa.
Inainte de a ajunge la manastire, se intra intr-o zona protejata, un fel de rezervatie naturala.
Aici, daca ai noroc vezi magari salbatici (noi n-am vazut) si prin luna iunie (daca am inteles eu bine) vin pe plaje broastele testoase de mare sa depuna oua.
Intrarea in rezervatie se face la o bariera, unde este un turc care incaseaza taxa de intrare (cateva lire) si iti da bilet fara sa-i ceri.
Asfaltul se termina la Manastirea Sfantului Andrei, insa noi am mai mers putin pe un drum de macadam.
Si nu ne-a parut rau.
Din nou Mediterana, din nou poze fara vorba.
143.JPG ( Size: 304.57k ) Number of downloads: 120


144.jpg ( Size: 587.74k ) Number of downloads: 108


145.jpg ( Size: 505.83k ) Number of downloads: 101


146.JPG ( Size: 327.49k ) Number of downloads: 102


Manastirea Sfantului Andrei.
147.JPG ( Size: 328.6k ) Number of downloads: 106


Un amanunt interesant legat de manastire, este faptul ca in perioada 1974 – 2003, granita dintre cele doua parti ale insulei era inchisa total si nu se putea trece dintr-o parte in alta.

Cu toate astea, pe 15 august si 30 noiembrie, cipriotii turcii le permiteau cipriotilor greci sa vina in pelerinaj aici la manastire.

Alune, fistic, naut, alune de padure, migdale si alte minuni.
Ne-a pus turcul cate putin din fiecare, pana s-a facut un kil (20 de lire) din care am mai mancat o saptamana dupa ce m-am intors.
148.jpg ( Size: 549.95k ) Number of downloads: 147


Melci vii de vanzare, probabil ca tot la kil.
Alaturi era o carciuma unde puteai manca melci, insa noi eram putin in criza de timp.
149.jpg ( Size: 500.28k ) Number of downloads: 153


Fata de Sudul arid, Nordul parca este din alta tara, unde totul este verde.
150.jpg ( Size: 432.07k ) Number of downloads: 139


151.jpg ( Size: 405.67k ) Number of downloads: 112


152.jpg ( Size: 410.4k ) Number of downloads: 88


Plaja din peninsula Kirpasa, de unde nu mai aveam nici un chef sa plecam.
153.JPG ( Size: 372.81k ) Number of downloads: 119


154.jpg ( Size: 386.12k ) Number of downloads: 117


155.JPG ( Size: 257.17k ) Number of downloads: 102


Accesul la plaja.
156.jpg ( Size: 537.24k ) Number of downloads: 140


Ca tot am vorbit despre testoasele care depun oua.
157.jpg ( Size: 338.86k ) Number of downloads: 126



28 Apr 2011, 17:12:
Sambata 26.03.2011 – Partea III-a

Masina pe care am avut-o si cu care am facut 1.000 km.
Nissan Note, benzina, nu stiu ce capacitate avea.
Oricum, masina si-a facut treaba, iar pretul de 150 de euro pentru 6 zile mi s-a parut decent.
158.jpg ( Size: 528.5k ) Number of downloads: 151


Cu greu am plecat de pe plaja si am luat-o in directia castelului Kantara.
Mai mic si mai putin spectaculos decat Sf. Ilrion pe care-l vazusem cu o zi in urma, insa a meritat vizita.
La fel ca si la celalat castel, se ajuge cu masina intr-o parcare situata undeva la baza, dupa care incepe urcarea.
Vedere din parcare.
159.JPG ( Size: 356.71k ) Number of downloads: 135


Prin interior.
160.jpg ( Size: 679.52k ) Number of downloads: 83


161.jpg ( Size: 522.59k ) Number of downloads: 77


162.jpg ( Size: 399.43k ) Number of downloads: 88


Privelistea din castel.
163.jpg ( Size: 297.13k ) Number of downloads: 87


164.JPG ( Size: 354.27k ) Number of downloads: 69


Vedere din castel spre parcare.
166.jpg ( Size: 652.13k ) Number of downloads: 78


Vecinul de parcare.
165.jpg ( Size: 455.29k ) Number of downloads: 116


In afara de cele doua castele pe care le-am vazut (Sf. Ilrion si Kantara), mai exista un al treilea castel, numit Buffavento, pe care din pacare nu am reusit sa-l vedem.
Ar mai fi fost de vazut si complexul arheologic de la Salamis, insa, din lipsa de timp ne-am dus direct la Gazi Magusa (Famgusta in greaca).


This post has been edited by gibonu: 28 Apr 2011, 15:12

Asta da plaja, oare in sezon e plin de oameni sau tot pustiu?

@ dumid
Nu cred ca este prea plina in sezon.
Este destul de departe de prima localitate si nu are facilitati care sa favorizeze turismul de masa.
In afara de o parcare si o carciuma mica, nu mai este nimic pe acolo.

Sambata 26.03.2011 – Partea IV-a

Destul de repede am ajuns in Gazi Magusa, unde cautam moscheea Lala Pasha Mustafa, fosta catedrala romano-catolica Sf. Nicolae.
A durat ceva pana am ajuns in centrul istoric al orasului, fiind din nou nevoie sa-i intreb pe turcii dintr-o benzinarie pe unde trebuie sa o luam.
Masina am lasat-o intr-o parcare destul de mare, care era fara plata.

Moscheea Lala Pasha Mustafa.
167.jpg ( Size: 450.42k ) Number of downloads: 106


168.jpg ( Size: 481.65k ) Number of downloads: 83


La fel ca moscheea Selimiye din Nicosia turceasca, mi s-a parut impresionanta.
Construita tot de franci in perioada 1298 – 1312, intr-un stil gotic specific francez, care nu prea se regaseste in afara Frantei.
Am inteles ca regii franci se incoronau in catedrala Sf. Sofia din Nicosia ca regi ai Ciprului, dupa care in catedrala asta din Gazi Magusa se incoronau ca regi ai Ierusalimului.
Din pacate cand am ajuns noi acolo se desfasura rugaciune de seara, si un panou pus in usa, te ruga frumos, in turca si engleza, sa nu intri in moschee.

Pe cealalata parte a pietei in care se afla moscheea.
169.JPG ( Size: 325.02k ) Number of downloads: 78


Nu departe de moscheea Lala Pasha Mustafa se afla moscheea Sinan Pasa, fosta biserica romano-catolica Sf. Petru si Pavel.
Mi-a placut foarte mult, insa era inchisa.
170.jpg ( Size: 418.95k ) Number of downloads: 72


171.jpg ( Size: 515.36k ) Number of downloads: 69


Din pacate trebuia sa ne grabim putin, deoarece la ora 21.00 trebuia sa fim in Larnaca, sa predam masina.
Insa nu puteam pleca din Ciprul turcesc cu burta goala.
Am gasit un mic magazin, unde doi turci, pe la vreo 50 de ani, faceau suc de portocale.
Am luat si noi cate un suc, am mai stat de vorba cu turcii.
I-am intrebat cum iesim din oras spre puctul de trecere catre Sud (Agios Nicolaos, daca nu ma insel).

Turcii, foarte de treba, ne-au desenat o harta, pe o hartie de impachetat.
I-am mai intrebat daca ne pot recomanda un loc in care sa mancam.
Ei ne-au recomandat cu caldura o carciuma din afara orasului vechi, si pe harta desenata anterior, ne-au explicat cum ajungem la carciuma.

Ne-am intors la masina si am plecat la carciuma recomandata de cei doi turci.
La un moment dat, la un semafor, in masina de langa noi, a aparut unul dintre cei doi turci, care ne-a spus sa ne tinem dupa el ca sa ajungem la carciuma.
Frumos din partea lui.
Cat de despre carciuma: senzational.
Nici in Turcia n-am mancat o mancare turceasca mai buna.
N-am apucat sa fumez o tigara, ca au si venit turcii cu mancarea.
Pizza, varianta turceasca.
172.jpg ( Size: 320.86k ) Number of downloads: 142


Adana kebab.
173.jpg ( Size: 360.9k ) Number of downloads: 164


Iskander kebab si muraturi.
Asta chiar a fost ceva deosebit, in sensul ca era carne de oaie asezata pe o lipie pufoasa, totul cu sos pe deasupra si iaurt.
Iar muraturile erau iuti si acre in acelasi timp. O minune culinara.
174.jpg ( Size: 399.25k ) Number of downloads: 174


Cireasa de pe tort – ayran la halba.
175.jpg ( Size: 330.18k ) Number of downloads: 167


Toata masa a costat 32 de euro, insa am lasat 40 de euro cu toata placerea.

Cu burta plina, am luat-o spre Larnaca.
Nu inainte de a-i injura in gand inca odata pe cei de la firma de inchiriat masini.
Daca nu ar fi fost tot circul cu asigurarea suplimentara, cu siguranta am fi stat mai mult in Ciprul turcesc.
Am spus la inceput, acum ma repet: Ciprul turcesc chiar este “Pure Mediteraneean”

Punctul de trecere l-am gasit cu ceva emotii, deoarece strada principala pe care trebuia sa mergem era inchisa pentru reparatii.
Am mai intrebat un turc, asta ne-a confirmat ca suntem pe directia buna si asta a fost.
Inutil sa mai spus ca nu exista nici un indicator cu puctul de trecere.

Aici deja stiam procedura, stampila pe formular si nici urma de ciprioti greci.
Se merge putin si se intra din nou in Marea Britanie, de data asta in cealalata baza militara din Cipru, in Dhekelia Sovereign Base Area.
Nu dureaza prea mult si se ajunge la autostrada A3, iar de aici in 20 de min esti in Larnaca.

Am mai completat benzina in rezervor, pentru ca trebuia sa dau masina cu rezervorul plin ca sa-mi recuperez cei 55 de euro lasati garantie.
Am gasit o benzinarie care era inchisa, insa se putea plati cu cardul.
Adica bagai cardul in pompa principala, alegeai nr. pompei (erau 4 pompe secundare), se scana cardul dupa care ti se returna.
Dupa asta, punei benzina, urmand ca de pe card sa se retina contravaloarea alimentarii.
Avand in vedere ca a fost prima data cand am alimentat la o benzinarie automata, mi s-a parut foarte tare.

La ora 20:50 eram la hotelul din Larnaca, acelasi la care am stat in primele doua zile.
Si a inceput circul.

Prima data la hotel.
Inainte de a pleca de acolo, la inceputul saptamanii, am vorbit cu cipriotul de la receptie si i-am spus ca vrem sa facem o rezervare pentru ziua de sambata.
Asta a butonat ceva in computer si ne-a spus ca este OK.
L-am intrebat daca trebuie sa-i lasam vreun avans, insa ne-a spus ca nu-i nevoie.
Acum, cand am ajuns inapoi la hotel, am constat ca omu’ facuse rezervarea pentru duminica si nu pentru sambata, asa cum il rugasem.
Hotelul era plin, asa ca ne-am mutat la alt hotel, tot cam la acesiasi bani.

A doua oara cu cei de la firma de la care am inchiriat masina.
Stabilisem ca sambata seara la ora 21.00 vine cineva de la firma sa ridice masina, de la hotelul la care vroiam initial sa stam.
Asa ca am stat io ca bou’ in strada, pana la ora 21.30 asteptand sa vina cineva.
Pana la urma, i-am sunat, mi-a raspuns unu’ destul de sictirit, care mi-a spus ca-i pare rau, ca el este singur si ca nu are cine sa vina sa mai ridice masina si ca va veni cineva a doua zi, la ora 09.00.
Am incercat sa-l conving sa ne lase sa-i aducem noi masina la aeroport, insa mi-a spus ca nu se poate, ca masina deja este rezervata si ca ar mai fi trebuit sa platesc inca o zi de inchiriere.

Langa hotelul unde vroiam sa stam initial era un fel de parcare si cipriotii de acolo au fost suficient de amabili incat sa ma lasa sa parchez masina peste noapte.
Gratis.

Deja se facuse ora 22.00 cand am plecat la o plimbare scurta si o ultima sticla de vin bauta in Larnaca.
Am fost intr-o carciuma mica, chiar pe plaja, iar pe la ora 01.00 m-am culcat, injurandu-i, inca odata in gand pe cei de la firma de inchiriat masini.
A doua zi trebuia sa ma trezesc la ora 08.00, care de fapt era ora 07.00, avand in vedere ca in noapte aceea se schimba ora, se trecea la ora de vara.

29 Apr 2011, 18:48:
Duminica 27.03.2011

Destul de greu m-am trezit si am plecat sa predau masina.
Era ora 09:05 si deja ma astepta in strada filipineza urata, cea care adusese masina cu o saptamana in urma.
Mi-am cerut scuze pentru ca am intarziat, gagica mi-a spus ca nu-i nicio problema si mi-a cerut cheile de la masina.
Fiind deja patit, nu i-am dat nimic.
In schimb i-am aratat ca am facut plinul si i-am spus ca vreau banii inapoi.
Spre surprinderea mea, filipineza deja avea banii pregatiti, asa ca a asta a fost tot.
Fara niciun fel de scuze pentru faptul ca seara trecuta nu venise nimeni sa ridice masina.

N-a trecut un minut si m-au sunat cei de la firma de inchirieri sa ma intrebe daca am predat masina.
Le-am spus ca da si asa s-a incheiat tot circul cu masina inchiriata.
M-a cam scarbit nesimtirea lor, dar asta e, terminasem cu ei.

Intamplator eram pe strada Armenikis Eklisias (biserica armenesca, in greaca).
Numele strazii vine de la o mica biserica armeneasca care se alfa pe strada.
Era duminica dimineata si din biserica se auzea slujba.
Era curios sa vad cu arata o sluja armeneasca, asa ca am intrat.
Aici, surpriza, deorece in afara de preot, diacon si un borac de vreo 10 ani care dormea pe el, biserica era goala.
Cei doua cantau alaturi de preot, stand cu fata spre altar.
Biserica era noua, fara nimic deosebit in ea.

M-am mai plimbat putin si m-am oprit inr-o carciuma de langa hotelul in care stateam pentru micul dejun.
Chelnerii erau romani, dar asta nu mai era o noutate.
Am mai lenevit vreo ora in carciuma, timp in care am mai cititi cate ceva din Lonely Planet si a asistat la o cerata intre vreo 5 mese de greci si un sofer de autocar, care nu avea loc sa treaca din cauza masinilor parcate.
Nu mai conteaza ca dupa vreo 5 min de cearta si doua masini mutate cativa metri mai incolo problema s-a rezolvat.

Am mai trecut pe la un magazin pentru niste suveniruri pentru prieteni, dupa care am luat cu taxi pana la aeroport.
Ultimile poze din Larnaca.
176.jpg ( Size: 416.7k ) Number of downloads: 170


177.jpg ( Size: 412.35k ) Number of downloads: 127


La aeroport am mai platit 10 euro de om pentru ca nu facusem check-in on-line, insa nu mai conta.
Zborul a fost OK si in doua ore deja eram la Baneasa, unde era cam frig.

Cam asta a fost.
Concluzii: daca deja ai vazut Grecia sau ceva insule grecesti, Ciprul grecesc nu mai reprezinta nimic spectaculos, nimic indedit, nimic iesit din comun.
Ciprul turcesc insa este cu totul altceva. Specataculos, o gramada de chestii inedite si regretul ca am stat acolo prea putin.
Una peste alta, mi-a placut si ca de fiecare data nu regret nici un euro-cent cheltuit.

Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.


This post has been edited by gibonu: 29 Apr 2011, 16:48

Bravos, frumos si complet ca de obicei. Dupa cele relatate de tine, Ciprul a fost pus pe harta ca viitoare destinatie. M-ai spart si cu pozele culinare.

@ dumid

Multumesc.
Daca te duci, concentreaza-te pe Ciprul turcesc.
Dupa cum am spus si mai sus, mi s-a parut mult mai spectaculos decat cel grecesc.

Prima data a incercat sa ma pacaleasca cu numarul zilelor de inchiriere.
Dupa matematica ei, de pe 21 pe 26 erau 7 zile, si nu 6 zile.
Ne-am contrazis aiurea aproape un minut, dupa care, am inceput sa numaram pe degete, ea in greaca si io in engleza cate zile sunt de pe 21 pe 26.
Pana la urma, a vazut gagica ca nu pun botu’ si a renuntat, a trecut 6 zile pe contract.

De pe 21 pana pe 26 sunt 5 zile !

Nu te-ai uitat la ora de primit masina si ora de predat masina.